Războiul zilelor noastre. Tablouri cu scene de luptă

În curând, istoria va consemna trei decenii de viaţă a unui nou proiect de ţară. O nouă Românie, care s-a născut odată cu disoluţia comunismului şi care s-a maturizat prin aderarea la structurile euroatlantice. În tot acest timp, am fost martori nu doar la metamorfozarea ţării noastre, ci şi a lumii întregi, sub impactul noii revoluţii tehnologice.

Pe fondul progreselor impresionante (în nanotehnologie, inteligenţă artificială sau biologie sintetică), s-a profilat un optimism existenţial generalizat, justificat de credinţa că ştiinţa este leacul fricilor ce au zbuciumat trecutul umanităţii (pandemii, malnutriţie, calamităţi). Dar noile tehnologii nu au vindecat omenirea şi de teama războiului ci, dimpotrivă, i-au sporit anxietatea şi au adus-o în faţa unui nou tip de conflict ce o poate distruge biologic

Tabloul I. Război dus prin intermediari

În trecut, războiul era precis delimitat prin trei perioade distincte ce se succedau logic. Începea cu pregătirile pe timp de pace, prin mobilizarea resurselor (umane, materiale) şi derularea de operaţiuni subversive (spionaj, sabotaj). Urma desfăşurarea propriu-zisă a războiului, respectiv confruntarea militară în sine. Sfârşitul era marcat de negocierile de pace prin care se redesenau sferele de influenţă.

Riscul utilizării armamentului nuclear a făcut ca o confruntare militară de anvergură să devină, azi, improbabilă. Nimeni nu doreşte să îşi asume responsabilitatea pentru declanşarea unui atac nuclear, deoarece ar echivala cu sfârşitul civilizaţiei umane. Înfruntarea militară a supravieţuit doar sub forma războaielor locale, izolate, purtate prin intermediari de puterile mondiale, în încercarea de a evita o confruntare apocaliptică. Dacă sunt nevoite să intervină direct, acestea îşi camuflează acţiunea, folosindu-se de entităţi non-statale (grupări teroriste, reţele de criminalitate organizată sau companii de securitate).

Tabloul II. Un nou tip de război

Scăderea importanţei conflictului armat ca metodă de tranşare a disputelor a fost urmată de creşterea interesului pentru mobilizarea resurselor, pentru operaţiuni subversive şi pentru negocieri. În prezent, esenţa războiului constă în activarea, la nivel defensiv, a resurselor interne, pentru a preveni şi contracara acţiunile de subminare din exterior. În plan ofensiv, noul tip de conflict se manifestă prin intermediul operaţiunilor subversive pe teritoriul inamic. Acestea vizează mobilizarea resurselor unui stat ţintă împotriva lui însuşi sau distrugerea ori preluarea controlului infrastructurilor (sociale, politice, economice) prin care statul respectiv îşi gestionează resursele.

Manifestându-se continuu, războiul a devenit incompatibil cu acordurile generale de pace. Pentru marcarea victoriilor de etapă, se poartă negocieri punctuale, exprimate în diverse forme. De exemplu, sunt realizate înţelegeri ce sporesc vizibilitatea unei ţări, prin ocuparea unei funcţii într-un organism internaţional, sau înţelegeri privind acordarea de concesiuni economice, în schimbul unor avantaje politice sau militare, ori pentru recunoaşterea unui regim politic.

Tabloul III. Cucerirea minţilor şi a sufletelor

Diminuarea riscului confruntării armate a făcut ca războiul să nu mai implice cucerirea de teritorii, ci a minţilor şi sufletelor. Geografia fizică a rămas importantă pentru teritoriile care pot alimenta războiul cu resurse naturale (energetice, alimentare) sau care prezintă relevanţă strategică. În schimb, geografia umană a devenit noul câmp de luptă al războiului, în condiţiile în care noua tehnologie poate influenţa decizia unui stat şi chiar comportamentul unei societăţi.

Războiul a dobândit azi un pronunţat caracter informaţional, întrucât vizează manipularea unui stat şi a cetăţenilor săi. Acţiunile lui se derulează exploatând, în special, dimensiunea virtuală creată de noua tehnologie. Internetul favorizează circulaţia rapidă şi masivă a informaţiei, accelerând procesul de globalizare. Dar facilităţile acestui canal de comunicare sunt exploatate şi pentru lansarea unor ample operaţiuni subversive. Internetul asigură camuflarea atacului informaţional, îi imprimă caracter global şi permite să fie executat cu precizie, de la distanţă şi fără riscuri.

Tabloul IV. Arma manipulării

Un teren fertil, explorat în noul tip de conflict, îl constituie domeniul social, unde au loc acţiuni de manipulare la scară largă. Manipularea, prin propagandă şi dezinformare, implică executarea unui bombardament informaţional strategic asupra unui stat. Populaţia este mai întâi studiată, pentru a i se exploata ulterior temerile, prejudecăţile, viciile ori nemulţumirile. Iar pentru a face să-i dispară identitatea şi a-i fabrica o alta, se acţionează pentru a i se şterge memoria. Un instrument folosit în acest sens este alterarea istoriei, culturii şi tradiţiilor. Se experimentează prin crearea unor nuclee multiple, coagulate nu doar etnic şi religios, ci şi pe baza unor criterii diverse (medicale, ecologice etc.). Fragmentarea excesivă şi artificială a societăţii vizează inhibarea sentimentului de coeziune.

Manipularea unei societăţi urmăreşte şi instalarea unei stări de derută, care face ca ameninţările reale să devină insesizabile. În scop diversionist, se inserează, pe fluxul informaţional, teme false (de regulă, alarmiste) care să ocupe agenda publică, generând totodată, consum de timp şi resurse. Alarmarea populaţiei determină autorităţile să ia măsuri sub presiune, crescând, astfel, riscul apariţiei unor acţiuni eronate.

Tabloul V. Controlul economic

Dimensiunea economică a războiului urmăreşte preluarea controlului asupra resurselor naturale şi a infrastructurii unui stat ţintă. Dacă un segment de infrastructură nu poate fi preluat direct, prin administrare propriu-zisă, este pusă în practică strategia controlului indirect. De exemplu, prin crearea unei dependenţe faţă de resursa care îl alimentează ori faţă de tehnologia pe baza căreia funcţionează.

Fenomenul de globalizare a sporit eficienţa sancţiunilor economice, ca urmare a interconectării pieţelor de desfacere, dar şi a interdependenţelor comerciale şi financiar-bancare. Sancţiunile s-au transformat în veritabile arme care iau forme diverse şi au impact diferit. Putem aminti blocarea accesului la pieţele de capital şi la tehnologii, interdicţiile la export şi import, restricţiile la comerţ, investiţii şi servicii. Digitalizarea economiei a oferit noi variante pentru aplicarea de sancţiuni, cum ar fi, de exemplu, blocarea tranzacţiilor şi chiar a sistemelor de plăţi online.

Tabloul VI. Internetul, sursă de informaţii şi vector de atac

Acest joc complex împotriva unei ţări are la bază creşterea volumului de informaţii de care a beneficiat inclusiv spionajul. Nu doar informaţiile clasificate sunt căutate, ci şi datele vehiculate în interiorul instituţiilor sau cele publice care prezintă interes. Activitatea de spionaj a beneficiat de volumul considerabil de date, din multiple domenii, disponibile pe internet. Datele obţinute sunt piese ce urmează a fi asamblate într-un puzzle uriaş, care reprezintă strategia complexă concepută împotriva unui stat. Internetul vehiculează, mai ales prin reţelele de socializare, un volum enorm de date despre cetăţeni. Iar persoanele care deţin informaţii cu relevanţă sau funcţii ce favorizează acţiunile de influenţă pot deveni ţinte şi pot fi folosite contra intereselor propriei ţări.

Sabotajul a luat forma asalturilor cibernetice, iniţiate asupra infrastructurii critice aparţinând unui stat. Astfel, atacurile cibernetice periclitează funcţionarea serviciilor esenţiale pentru populaţie (alimentare cu apă şi energie, servicii de sănătate, financiar-bancare, de transport şi comunicaţii).

Tabloul VII. Componenta psihologică

Operaţiunile subversive au o componentă psihologică menită să inducă nesiguranţa în rândul populaţiei unui stat ţintă şi să creeze imaginea unor autorităţi incapabile să o protejeze. Pentru a semăna incertitudinea, pe fondul căreia încolţeşte epuizarea psihică şi emoţională, statul este supus unor provocări multiple, începând cu poziţionarea unei forţe militare în proximitatea frontierelor sale şi sfârşind cu răspândirea de zvonuri despre eşuarea lui. În acest ultim caz, se manipulează prin invocarea unor pretinse abuzuri comise de stat, disfuncţii sistemice majore care îl afectează sau izolarea lui pe plan extern.

Războiul psihologic înseamnă şi clamarea superiorităţii unui sistem de valori în detrimentul celui promovat de statul ţintă. Etalarea superiorităţii nu se limitează doar la expunerea tehnologiei militare avansate, ocuparea unei pieţe de desfacere ori stabilirea de alianţe, ci în orice domeniu unde există competiţie cu statul respectiv (sport, cultură, ştiinţă).

Iluzia păcii

Trăim în epoca unui război atipic, perpetuu, cu intensitate variabilă şi care se poartă pe fondul unei păci aparente. Preponderent acesta are caracter informaţional, se desfăşoară în profunzime şi încearcă să îşi ascundă urmele. Deşi foloseşte cu prioritate mijloace non-militare, are un potenţial distructiv imens, putând dilua sau dizolva forme de organizare socială, politică şi economică. Noul război speculează vulnerabilităţi legislative, instituţionale sau personale (ale funcţionarilor, în special), pentru a le converti în breşe de securitate.

Societăţile deschise, fondate pe libera circulaţie a bunurilor şi a persoanelor, sunt mult mai vulnerabile în faţa acestui tip de război. Dezvoltarea unor mecanisme de protecţie eficientă depinde de nivelul de democratizare a unui stat şi, mai ales, de implicarea fiecărui cetăţean în prevenirea şi contracararea acestor ameninţări.

Abstract

For the last three decades, we have witnessed the transformations occurred not only in our country, but worldwide. These changes were shaped by a new technological revolution, that generated a new kind of war, an atypical one. The new type of war exploits the benefits of the internet to collect intelligence, to control minds and to subdue targeted states.

Autor: F.B. Suciu