Odată cu schimbările produse la nivelul societăţii, Serviciul Român de Informaţii şi-a adaptat abordarea privind misiunea de prevenţie, inclusiv prin intensificarea comunicării cu societatea civilă, cu scopul de a oferi o mai bună înţelegere asupra activităţii pe care o desfăşoară şi importanţei asigurării securităţii naţionale.
În general, oamenii sunt atraşi de senzaţional, de idei exprimate într-o manieră alarmistă, exagerată, mai ales atunci când subiectele sunt legate de lumea serviciilor de informaţii. Unul dintre aspectele specifice activităţii de intelligence care a suscitat interesul cetăţenilor este cel al informaţiilor clasificate.
„Ce face SRI cu informaţiile pe care le culege?” sau „De ce unele informaţii au caracter clasificat?” sunt doar câteva dintre curiozităţile care au cristalizat anumite percepţii ale cetăţenilor asupra Serviciului în general şi asupra domeniului informaţiilor clasificate în particular.
Mit: „Angajaţii SRI au acces la toate informaţiile clasificate”
Există percepţia publică potrivit căreia ofiţerii SRI sunt omniprezenţi, ştiu tot, cunosc tot. Da, angajaţii Serviciului sunt autorizaţi, în condiţiile legii, să acceseze informaţii clasificate, aspect firesc dat fiind faptul că activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat.
În realitate, însă, accesul la astfel de date este permis cu respectarea principiului nevoii de a cunoaşte şi a celorlalte prevederi legale în domeniu. Concret, activitatea desfăşurată la nivelul Serviciului este compartimentată, inclusiv din considerente de eficientizare a muncii.
Pe de altă parte, SRI nu este singura instituţie care gestionează informaţii clasificate. Serviciul este autoritate desemnată de securitate în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate şi asigură, prin unitatea sa specializată – Oficiul pentru Supravegherea Secretelor de Stat -, coordonarea generală a activităţii şi controlul măsurilor de protecţie la autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici cu capital integral şi parţial de stat şi alte persoane juridice de drept public sau privat care gestionează astfel de informaţii, din sfera sa de responsabilitate.
Alături de SRI există şi alte autorităţi care sunt responsabile de gestionarea informaţiilor clasificate în zona lor de competenţă: Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Autoritatea naţională în domeniu este Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.
Mit: „SRI nu împărtăşeşte nimănui informaţiile deţinute”
Unde ajung informaţiile pe care SRI le obţine? Pentru a-şi îndeplini misiunea de cunoaştere, prevenire şi contracarare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, Serviciul culege, verifică şi valorifică informaţii prin informarea beneficiarilor legali, în strictă conformitate cu responsabilităţile funcţiei pe care aceştia o deţin. Beneficiarii, la rândul lor, au obligaţia de a proteja datele şi documentele clasificate astfel cum se stipulează prin actele normative în vigoare.
Totodată, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, SRI cooperează intern şi extern, în diverse formate (bilaterale sau multilaterale). Relaţionarea eficientă cu servicii partenere de informaţii, autorităţi de aplicare a legii cu atribuţii similare sau alte instituţii publice naţionale sau internaţionale presupune inclusiv schimbul de informaţii clasificate. Cooperarea se realizează atât în baza legislaţiei naţionale, cât şi în cea a convenţiilor, tratatelor şi a celorlalte acte normative la care România este parte.
Mit: „Secretul informaţiilor nu mai trebuie păstrat după schimbarea locului de muncă”
Cadrele militare şi angajaţii civili din Serviciul Român de Informaţii au obligaţia de a păstra cu stricteţe secretul de stat şi profesional, inclusiv după părăsirea în orice mod a Serviciului.
De altfel, toţi angajaţii care, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, au acces la informaţii clasificate, semnează un angajament de confidenţialitate, prin care îşi asumă respectarea normelor legale în domeniu inclusiv după încetarea activităţilor care presupun accesul la aceste informaţii.
Diseminarea neautorizată de date şi documente cu caracter secret de stat sau secret de serviciu atrage răspunderea administrativă, disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Mit: „Unele informaţii sunt clasificate în mod nejustificat, pentru a beneficia de regimul de protecţie prevăzut de lege”
Fără cunoaşterea reglementărilor privind clasificarea unor informaţii este uşor să apară şi să se răspândească unele idei false.
Informaţiile se clasifică numai în situaţia în care protecţia lor este necesară, în funcţie de importanţa pe care o au pentru securitatea naţională şi de consecinţele care s-ar putea produce ca urmare a diseminării lor neautorizate.
Mai mult, este interzisă clasificarea ca secrete de stat a informaţiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informaţiile de interes public, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.
Mit: „Protecţia informaţiilor clasificate presupune un proces birocratic inutil”
Protecţia informaţiilor clasificate poate părea greoaie din cauza numeroaselor reglementări care trebuie implementate şi respectate în acest domeniu.
În acelaşi timp, însă, trebuie să avem în vedere că instituirea unui sistem naţional complex de protecţie (juridic, procedural, fizic, personal, informatic), adaptat standardelor Uniunii Europene şi Alianţei Nord-Atlantice, contribuie la asigurarea securităţii naţionale şi la prevenirea ameninţărilor la adresa acesteia. Spre exemplu, între ameninţări se află acţiunile de spionaj, transmiterea de secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat în orice scop neautorizat de lege, divulgarea de secrete de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora.
Fără implementarea măsurilor de protecţie prevăzute de lege, pe fondul necunoaşterii legii sau intenţiei de a evita rigorile birocratice în domeniu, riscul producerii unor incidente de securitate creşte considerabil. Acestea pot avea forme diverse, spre exemplu, clasificarea necorespunzătoare a informaţiilor (subclasificare, neclasificare), accesul neautorizat la informaţii clasificate sau nerespectarea prevederilor privind întocmirea, evidenţa, păstrarea sau multiplicarea lor.
Abstract
In recent years, as a natural consequence of social evolution, Romanian Intelligence Service has adapted its approach regarding its prevention mission. That has included important steps in the dialogue with civil society in order to offer a better understanding of both SRI’s activities and the importance of ensuring national security.
Generally, people are fascinated by sensational information, ideas expressed in an alarmist and exaggerated manner, especially when topics are related to intelligence agencies. Classified information is such a topic of interest.
What does SRI do with the information obtained by the intelligence officers? Why has some information been classified? These are some of the curiosities that polarized public perception on the organization in general and classified information in particular.
Autori: Roxana Pascal, Alexandru Zaharia şi Marian Georgescu
