Patrimoniul cultural reprezintă un element de continuitate între generațiile unei comunități, depozitar al memoriei colectivității, fiind învestit cu o încărcătură simbolică puternică. Felul prin care un popor reușește să contribuie la păstrarea moștenirii culturale, prin conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, exprimă valorile și modul prin care acesta se raportează la propria istorie. Însă gestionarea patrimoniului reclamă existența unui bagaj de cunoștințe și de bune practici.
Și cum altfel putem să ajungem la acest rezultat dacă nu prin educație? Pe de-o parte, prin asigurarea unui efort conjugat de creare a cadrului legal adecvat și implementarea de către autoritățile locale și centrale a unui set de bune practici, și, pe de altă parte, prin mobilizarea societății civile și conștientizarea impactului implicării în demersuri de conservare și promovare a patrimoniului național.
Perla ascunsă în Valea Cernei
Ascunsă printre munții județului Caraș-Severin, departe de tumultul orașelor, Băile Herculane oferă o lecție de istorie, dar și o dovadă a nevoii de mobilizare, restaurare, conștientizare și vizibilitate. Marcată de personalități de seamă, precum împăratul Franz -Joseph al Austriei, stațiunea obișnuia să fie o perlă a turismului românesc și o oază de relaxare, recunoscută și căutată la nivel internațional. Astăzi, undeva estompate de negura timpului, sub praf, moloz, ruine și incertitudine, încă se mai găsesc ascunse elementele arhitecturale unice ale uneia dintre cele mai vechi stațiuni balneoclimaterice nu doar din România, ci din întreaga lume. Chiar dacă din punct de vedere legislativ, a fost încadrată în categoria stațiunilor turistice de interes național, prin Hotărârea de Guvern nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, practic o vizită pe aceste meleaguri ne face să înțelegem cât de necesară este prezervarea patrimoniului.
Alături de factorii naturali și varietatea de proceduri balneare disponibile, atractivitatea și notorietatea stațiunii este strâns legată de patrimoniul cultural reprezentat de vechile sisteme de băi termale din perioada romană, peste care s-au suprapus clădirile de secol XIX.
Numită în trecut „Perla Văii Cernei”, aceasta integrează viziuni ale unor arhitecți europeni (Carl von Doderer, Ignac Alpar, A. D. Serres), reprezentând un model de organizare specific stațiunilor balneoclimaterice și de recreere europene (fiind comparată în multe articole cu celebra Karlovy Vary din Cehia) care îmbină în spațiul românesc elemente de cultură specifică barocului austriac, dar și neoclasicismului.
Izvoare tămăduitoare antice
Izvoarele termale au fost identificate în jurul anului 153 e.n., fiind utilizate de către soldații romani în scopuri curative, iar ulterior de către oamenii locului.
Bazele stațiunii actuale s-au pus abia după 1800, transformând așezarea într-unul unul dintre locurile preferate de vilegiatură ale diferitelor personalități politice sau culturale din secolele XIX-XX, atât naționale, cât și internaționale. Între acestea s-au numărat împăratul Francisc I al Austriei, împăratul Franz Joseph I al Austriei, împărăteasa Elisabeta, împărăteasa Maria Terezia, Regele Carol I al României, Regele Mihai, Regina Maria, Regele Alexandru I al Serbiei, Johann Wolfgang von Goethe, Hans Christian Andersen, Vasile Alecsandri sau George Coșbuc.
După instaurarea regimului comunist, stațiunea a fost deschisă turismului de masă prin construirea unor noi facilități de cazare, însă începând cu 1990 și-a pierdut atractivitatea, înregistrându-se o degradare constantă a patrimoniului cultural și turistic.
Imobilele de patrimoniu, învestite în memoria colectivă cu o puternică încărcătură simbolistică pentru stațiune, sunt clădirile sau ansamblurile de clădiri, evidențiate ca monumente istorice, majoritatea de clasă A.
Bijuteriile arhitecturale ale coroanei
Clădirea Gării, considerată de unele publicații de turism drept cea mai romantică gară a Europei, a fost construită în perioada 1878–1886 și a servit împăratului Franz Joseph al Austriei ca pavilion de vânătoare, constituind o reproducere a castelului de vânătoare al împărătesei Maria Terezia.
Cupola clădirii centrale a gării este acoperită cu țiglă policromă, alcătuind figuri geometrice, iar la interior expune reprezentări din mitologia romană. Un element deosebit îl reprezintă cele două ceasuri de perete create de Paul Garnier, din interiorul și exteriorul clădirii, unite de un singur mecanism de funcționare.
Ansamblul Cazinoului, ridicat între anii 1850–1900 și începutul secolului XX, în centrul orașului Băile Herculane, este alcătuit din Cazino, Parcul Cazinoului și Chioșcul pentru fanfară.
Cazinoul cu coloane, așa cum era cunoscut, construit în perioada 1862-1864, a fost prevăzut la parter cu sală de dans, sala de cură, restaurant, cafenea, bazar și diferite magazine, iar la etaj se află „Sala de argint”, unde se organizau jocuri de noroc, precum și o sală de spectacole. Era frecventat în special de elita aristocrației imperiale de la Viena, dominația austro-ungare fiind și perioada de apogeu a stațiunii.
Vila Elisabeta, iniţial locuință personală a guvernatorului băilor, Carol Tatarczy, a fost construită în anul 1875, fiind donată ulterior monarhiei austro-ungare şi transformată în reședința împărătesei Elisabeta a Austriei (Sissi).
Din 1948 până în 2010, vila a fost reutilizată, la parter funcționând Biblioteca orășenească „Nicolae Stoica de Hațeg”, iar la etaj Casa Orășenească de Cultură. Imobilul se află în proces de restaurare în cadrul Programului RO Cultura, finanțat prin Granturi SEE 2014–2021, într-un parteneriat al autorităților locale și al Asociației Prin Banat și North Consulting (Islanda).
Clădirea Băilor Imperiale Austriece sau Băile Neptun, inclusă în categoria monumentelor de importanță națională, a fost construit între anii 1883–1886, în stilul baroc, ca parte dintr-un ansamblu de arhitecturi denumit Ansamblul Casino, format din Băile Neptun, Cazinoul și hotelurile Traian și Decebal. Imobilul a fost dotat cu 32 de cabine individuale și două bazine mari construite din marmură roșie, alimentate cu apă termală de la izvoarele Neptun I și IV.
Corpul central lega două pavilioane, unul pentru băi cu sulf și unul pentru băi cu sare, iar intrarea principală este legată de Parcul Central prin Podul de fier.
Reînvierea trecutului
Principalele provocări în conservarea și revitalizarea obiectivelor de patrimoniu ale stațiunii sunt generate de abandonul și lipsa lucrărilor de întreținere a monumentelor, din cauza implicării reduse a proprietarilor sau a regimului juridic incert al imobilelor. Aceste considerente au condus la degradarea avansată a acestora, clădirea Băilor Neptun fiind declarată pericol public în anul 2017.
Pentru revitalizarea, punerea în valoare a stațiunii şi conservarea elementelor de patrimoniu s-au făcut eforturi atât din partea societății civile, cât și de către entități ale statului român. Cele mai mediatizate încercări de revitalizare a stațiunii au fost incluse în Herculane Project, dezvoltat de Asociația Locus, proiect care asigură o platformă de reactivare culturală și socială a zonei istorice din Băile Herculane, având ca scop includerea ansamblului monument istoric în patrimoniul UNESCO și punerea în siguranță a Băilor Neptun. Alte inițiative recente, cu o mediatizare mai redusă, au fost conferința online și expoziția „Patrimoniul Balnear și de loisir din Banat – Nevoi și soluții”, organizate de Institutul Național al Patrimoniului și alți parteneri, precum și recunoașterea traseului „Pe urmele lui Hercules” drept rută cultural-turistică dezvoltată pe plan național de către Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.
În ciuda tuturor acestor eforturi, imaginea actuală a stațiunii continuă să întruchipeze un strigăt deznădăjduit de ajutor. Așadar, Băile Herculane, quo vadis?
Abstract
The cultural heritage and its symbolistic value are the legacy of the past generations for our society. That is why, the way we protect and promote it expresses the communitys view upon its own history. The current article is an attempt to highlight the importance and relevance in the national cultural heritage of one of the world’s oldest spa resort, Băile Herculane from Caraș-Severin county. Despite its former international reputation, nowadays the resort seems to be facing disinterest, carelessness and misunderstanding. Things are worsened by the lack of education concerning preservation of the representative monuments. Nevertheless, there is still hope for the future of the architectural monuments that were once linked to impressive political and cultural figures.
Autori: Maria-Patricia Bălaj și Florentina Gorici
