Numeroase operațiuni ale KGB (Komitet Gosudarstvennoi Bezopastnosti – Serviciul Sovietic de Securitate și Informații în perioada 1954-1991) din anii ’60 s-au bazat pe interceptarea cu mijloace tehnice a informațiilor. Erau vizate cu precădere structurile diplomatice și serviciile de intelligence americane și britanice din întreaga lume.
Astfel, vreme de peste 3 decenii, Ambasada Statelor Unite ale Americii de la Moscova a reprezentat unul dintre obiectivele Direcției Generale Doi (DGD – Serviciul de Securitate Internă și Contrainformații) a KGB. Descoperirile făcute de către americani au fost mai mult decât elocvente. În urma unei prime cercetări electronice în cadrul ambasadei, derulată în 1944, au fost descoperite 120 de microfoane ascunse. Un membru al personalului ambasadei afirma că acestea (microfoanele) „apăreau pretutindeni, în picioarele meselor și scaunelor noi, în tencuiala pereților, peste tot”.
Alături de DGD, Direcția Generală Opt a KGB a reușit să intercepteze și să descifreze, doar într-un singur an (1960), 209.000 de telegrame diplomatice din 51 de state. Pentru „lumea a treia”, sarcina unor asemenea operațiuni revenea Direcției OT – Sprijin Tehnic Operativ a Direcției Generale Unu (DGU – Informații Externe) -, cunoscută ca și Direcția Paisprezece. Ofițerii acesteia se ocupau de procurarea echipamentului pentru fotografierea clandestină a documentelor secrete, comunicații radio la mică distanță și realizarea unor obiecte aparent obişnuite (perii de păr, tuburi de cremă de ras) pentru a putea camufla filme și alte dispozitive folosite în spionaj. Aparatele erau montate fie de ofițeri operativi ai DGU, fie de agenți locali sub acoperirea unor oameni de serviciu, electricieni, instalatori sau tehnicieni la o societate de telefonie.
Cenușăreasa-spion
Una dintre cele mai reușite operațiuni de montare a tehnicii de ascultare a fost dusă la bun sfârșit de Elisabeth Aghasapet Ghazarian, descoperită și recrutată, în 1964, sub pseudonimul Zolușka (Cenușăreasa), de către un agent sovietic cu numele de cod Olaf. Acest caz, ale cărui principale etape sunt redate în continuare, este detaliat în volumul „The Sword and The Shield. The Mitrokhin Archive and The Secret History Of The KGB”, publicat de istoricul britanic Christopher Andrew pe baza documentelor strânse de fostul ofițer KGB Vasili Mitrohin.
Operațiunea, numită Rubin, urmărea montarea de microfoane în principala bază din Orientul Mijlociu a serviciului britanic de informații (SIS – Secret Intelligence Service), care era găzduită de clădirea Ambasadei britanice la Beirut. După doi ani de la recrutare, în ianuarie 1966, Zolușka a reușit să planteze primul microfon în biroul ambasadorului Derek Riches.
O lună mai târziu, Zolușka reușește să planteze un alt microfon, de dimensiunea unei cutii de chibrituri, chiar în spatele biroului șefului bazei SIS, Peter Lunn (nume de cod Phoenic), care lucra sub acoperirea diplomatică de prim-secretar al ambasadei. Operațiunea Rubin avea să producă un adevărat cataclism în diplomația engleză și americană, inclusiv în cadrul serviciilor de informații.
Valoarea Rubinului
În anul 1967, șeful adjunct al DGU Mihail Stepanovici Țimbal, i-a raportat șefului KGB Iuri Andropov că Rubin a identificat peste 50 de agenți britanici în Orientul Mijlociu și Europa: “De cel mai mare interes este identificarea unui grup de agenți SIS constând dintr-un curier și doi agenți infiltrați în cele mai înalte cercuri din Irak”. Un succes al operațiunii Rubin a fost și dezvăluirea potrivit căreia SIS se infiltrase în Partidul Comunist Libanez. Deși linia ideologică îi făcea să se găsească pe un front comun, URSS a ezitat să îl prevină pe secretarul general al Partidului Comunist Libanez, Nicolas Chaoui, deoarece agentul SIS descoperit de KGB era unul dintre prietenii săi cei mai apropiați. O confruntare directă între Chaoui și agentul SIS ar fi putut periclita operațiunea Rubin.
Un alt succes datorat Zolușkăi în Operațiunea Rubin a fost descoperirea a șase agenți SIS infiltrați în KGB, GRU (Direcția Generală de Contrainformații a Armatei) și StB (Poliția secretă din Cehoslovacia). Cel mai important agent era Șaun, proprietarul unui birou de publicitate din Damasc, agent dublu condus de adjunctul lui Peter Lunn, Baritone. Astfel, Zolușka primește o nouă sarcină, în cadrul Operațiunii Rubin, reușind ca în luna ianuarie 1967 să plaseze un microfon chiar în biroul lui Baritone aflat în baza SIS din Beirut. Supravegherea lui Baritone a dezvăluit sovieticilor că SIS avea nu doar unul, ci 16 agenți infiltrați în interiorul Partidului Comunist Libanez, dar și în alte organizații de stânga.
Ulterior, KGB a redactat un studiu amănunțit, care avea să constate că foarte multe detalii referitoare la ofițerii SIS din Liban, Iordania, Siria și din alte țări, identificați cu ajutorul microfoanelor plasate de Zolușka, nu fuseseră cunoscute anterior. Activitatea ca agent KGB, coroborată cu reușita operațiunii Rubin, i-a adus lui Elisabeth Aghasapet Ghazarian – Zolușka cetățenia sovietică. Aceasta a fost acordată, în secret, în anul 1967.
Zolușka a continuat să furnizeze diferite informații sovieticilor până în 1971, când microfoanele au fost descoperite, iar femeia a fost anchetată în legătură cu acestea. Moscova a reușit, însă, să își salveze spionul.
Abstract
In the 1960s, a Lebanese „Cinderella” was successfully completing her Soviet missions. Going unnoticed by the British intelligence agents, she managed to bring a significant input to KGB purpose of penetrating the UK Middle East Intelligence Service base. The whole operation – called RUBY – disclosed the English agents in Lebanon, Jordan, Syria and other states. „Cinderella” played a major role in this mission, as she had to plant wiretapping devices at the very heart of English diplomacy and intelligence in Beirut.
Autor: Mihaela Mursă
