De-a lungul timpului, terorismul a îmbrăcat diferite forme, însă şi-a păstrat tactica utilizată pentru atingerea scopurilor. Mijloacele s-au schimbat, însă obiectivele au rămas aceleaşi: eliminarea inamicilor şi păstrarea sau, după caz, obţinerea controlului asupra unei societăţi. În funcţie contextul istoric şi cultural-religios, personajele principale ale scenei organizaţiilor teroriste au fost diverse.
Dacă astăzi cele mai cunoscute organizaţii teroriste pentru lumea occidentală sunt Al-Qaeda şi Daesh (sau Statul Islamic, ISIS, numele sub care mai este cunoscută) ale căror acţiuni sunt argumentate prin invocarea religiei, a divinităţii, în secolul XX prim-planul era monopolizat de grupări naţionaliste sau etnic-separatiste şi de extremă stânga, care contestau politica statului sau îşi doreau independenţa faţă de acesta.
Terorismul postbelic
Dintre grupările care s-au manifestat în a doua jumătate a secolului al XX-lea s-au remarcat IRA (Armata Republicană Irlandeză) în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ETA (Euskadi Ta Akatasuna) în Spania, RAF (Facţiunea Armatei Roşii, cunoscută şi ca Grupul Baader-Meinhof) în Germania Federală şi OEP (Organizația de Eliberare a Palestinei), alături de o multitudine de alte facţiuni teroriste palestiniene. Membrii acestor grupări se considerau luptători pentru libertate şi foloseau tactici teroriste pentru a se opune guvernelor şi politicilor acestora.
Spre exemplu, ETA a bombardat clădiri guvernamentale şi a fost implicată în schimburi de focuri cu poliţia spaniolă. RAF a atacat cu bombe şi maşini-capcană clădiri ale Armatei, a condus atacuri împotriva Poliţiei, a răpit, sechestrat sau asasinat oficiali şi angajaţi din diverse instituţii ale Germaniei Federale. De asemenea, printre ţintele vizate au fost şi obiective americane din Germania. OEP a organizat atacuri de tip militar asupra Israelului, iar FPEP (Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei) a deturnat avioane israeliene şi a luat ostatici. IRA a luptat împotriva guvernului britanic prin acţiuni de gherilă, atentate şi asasinate. Unele organizaţii au şi colaborat între ele.
Astfel, în data de 13.10.1977, FPEP a deturnat zborul Lufthansa 181, la îndemnul RAF, cerând eliberarea unor membri ai grupării germane aflaţi în detenţie. Experienţa nefastă a Germaniei în urma masacrului de la Olimpiada de vară din Munchen (1972), comis de gruparea palestiniană Septembrie Negru, a determinat autorităţile germane să acţioneze în forţă şi să preia controlul asupra avionului care aterizase în Mogadishu (Somalia), eliberând ostaticii.
Acest mod de acţiune era unul de tip declarație de protest. Organizaţiile teroriste aveau ceva de spus şi doreau să se facă auzite prin atacarea unor obiective sau persoane emblematice pentru valorile pe care le contestau, precum şi prin provocarea unor pagube semnificative, materiale şi umane. Grupările respective se remarcau prin ermetism, primirea noilor membri fiind realizată numai după o verificare atentă care trebuia să le probeze loialitatea și adeziunea la valorile promovate de organizație. Acestea erau structurate în celule ai căror membri nu cunoşteau persoane din alte celule. Erau utilizate nume de cod (nom de guerre) sau identităţi false, respectiv case conspirative pentru întâlniri şi pregătirea atacurilor.
Reinterpretarea islamului
Spre finele secolului XX şi începutul secolului XXI, apare în scenă terorismul susţinut de motivaţii religioase. Al-Qaeda, înfiinţată în 1988 pentru a mobiliza jihadiştii din Afghanistan către un nou scop, după încheierea conflictului cu URSS, are la bază o ideologie de inspiraţie sunnit-fundamentalistă care face ca membrii grupării să aibă numitor comun religia, interpretată în mod similar, şi nu spaţiul geografic în care trăiesc. Organizaţiile teroriste devin internaţionale, reunind persoane aflate în diferite state, dar cu o viziune comună asupra necesităţii apărării şi extinderii „naţiunii” islamice. Mai multe grupări cu o ideologie radicală ce are la bază extremismul islamic devin active în Orientul Mijlociu şi în Africa. Cooperarea dintre organizaţii, întâlnită la facţiunile palestiniene şi cele germane, cunoaşte o nouă formă, cea în care grupările mai mici jură credinţă structurilor mai puternice, devenind filiale locale, francize. Acestea vizează în primul rând răsturnarea guvernelor propriilor state pe care le consideră ilegitime şi înlocuirea lor cu o autoritate islamică, care să respecte sharia (legea islamică, de inspiraţie divină, invincibilă în faţa de societăţii şi legilor create de om) interpretată într-un mod radical. În al doilea rând, se dorește crearea unui califat pan-islamic, respectiv răspândirea propriei interpretări a islamului, radicală şi impusă prin violenţă la nivel mondial.
Pentru o bună perioadă de timp, modul de acţiune al acestora rămâne similar celui prezentat anterior: țintele vizate sunt reprezentative pentru mesajul care trebuie transmis, iar celulele care formează structura nu interacţionează între ele.
Jihadul, misiune individuală
Evoluţiile socio-politice şi de securitate din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (MENA), globalizarea şi migraţia, precum şi dezvoltarea tehnologică din ultimii 20 de ani au avut un impact semnificativ asupra fenomenului terorist. Totodată, întărirea măsurilor contrateroriste de către statele occidentale după atentatele de la 11 septembrie 2001 i-a determinat pe teroriști să se replieze. Ei au adoptat o strategie nouă, cel puţin la fel de distructivă: jihadul individual sau așa numitul terorism de tip „lup singuratic”.
După 2010, Al-Qaeda a solicitat adepților săi din Occident să nu mai încerce atacuri similare cu cele de la 11 septembrie, deoarece sunt mai dificil de realizat, necesitând o logistică importantă şi planificare detaliată, și pot fi dejucate mai ușor de autorităţi. În schimb organizația a recomandat acţiuni la scară mai mică, nesofisticate, însă mai dificil de detectat. De asemenea, Daesh i-a încurajat în repetate rânduri pe adepţii săi să lupte împotriva necredincioşilor cu orice mijloace aflate la îndemână (cuţite, vehicule ş.a.).
Teroriştii au început să vizeze ţinte mai ușoare, reprezentate spre exemplu de civili, militari sau poliţişti. Această transformare nu a însemnat o diminuare a nivelului de panică indusă populaţiei, ci mai degrabă o creştere a acestuia, provocată de caracterul imprevizibil al atacurilor. Noua tactică denotă succesul unui calcul cinic, dar pragmatic al grupărilor teroriste.
Schimbările politice şi conflictele din MENA, respectiv expansiunea şi decăderea Daesh în perioada 2014 – 2017 au amplificat amenințarea teroristă la adresa securității europene. Spre exemplu, sub impactul unei propagande agresive, numeroși cetățeni europeni s-au deplasat în zone de conflict, îndeosebi Siria și Irak, devenind cunoscuți sub numele de „luptători teroriști străini” (foreign terrorist fighters). Ulterior, unii au revenit acasă (returnees) şi s-au implicat în activităţi teroriste sau, posibil, aşteaptă momentul propice pentru a acţiona.
Noile instrumente ale radicalizării
Internetul, noul mijloc de exprimare al zilelor noastre, este utilizat intens şi de terorişti. Acesta a eliminat barierele geografice, a asigurat o comunicare rapidă şi a oferit anonimat celor care promovează diferite mesaje. Internetul a devenit un instrument folosit pentru propagandă teroristă, radicalizare, atragerea unor noi membri, dar şi pentru finanţarea grupărilor, respectiv planificarea şi organizarea atentatelor.
Mai mult, mediul virtual facilitează difuzarea în direct a atacurilor, așa cum s-a văzut în cazul atacului terorist din Christchurch, Noua Zeelandă, în 2019. Al-Qaeda a inovat domeniul propagandei, lansând publicaţii online, revista Inspire fiind redactată în limba engleză şi diseminată prin intermediul internetului. Totuşi, organizaţia care a reușit să capete notorietate este Daesh. Prin activitatea sa, aceasta a pătruns pe toate continentele, publicând materiale scrise în mai mult de nouă limbi. Internetul şi publicaţiile, respectiv canalele media ale organizaţiilor teroriste au contribuit la expansiunea terorismului, făcând accesibile tutoriale de confecţionare a unui dispozitiv exploziv improvizat din componente ce pot fi cumpărate de pe piaţa liberă, precum şi instrucţiuni pas cu pas pentru comiterea unui atac.
În comparaţie cu a doua jumătate a secolului trecut și primii ani ai acestui secol, observăm că, în prezent, casele conspirative au fost înlocuite de chat-rooms şi grupuri de WhatsApp, Telegram sau Messenger, iar apelurile telefonice, de apeluri virtuale şi aplicaţii online pentru comunicare. Numele de cod și identităţile false au fost înlocuite de numele de utilizator. Radicalizarea şi îndoctrinarea cu ideologii extremiste au cunoscut noi valenţe. Dacă înainte acestea se derulau în cercuri restrânse, ascunse, în prezent sunt realizate la vedere, pe internet, iar publicul țintă îşi poate alege ideologia sau cauza și le poate schimba oricând doreşte.
Promovarea activităţilor teroriste a condus şi la apariţia unor situaţii în care actori singulari (lone actors) sunt inspiraţi sau motivaţi de ideologia unui grup terorist şi pot acţiona în sprijinul lui, însă fără a avea o conexiune concretă cu acesta.
Finanțare virtuală
Evoluţiile tehnologice au adus schimbări şi în modul în care organizaţiile teroriste obţin fonduri pentru finanţarea activităţilor. Deşi sunt încă valabile metodele clasice – răpiri şi răscumpărări sau transferuri de fonduri prin sistemul hawala -, teroriştii folosesc şi avantajele monedelor virtuale sau criptomonedelor. Spre exemplu, în ianuarie 2019, Brigăzile Ezzedin Al-Qassam, aripa militară a organizației teroriste Hamas, a solicitat sprijin financiar adepţilor săi sub formă de Bitcoin.
Totul se schimbă, totul evoluează, iar terorismul se adaptează în mod remarcabil la prezent. Istoria recentă arată că ameninţarea poate fi reprezentată de diferite grupări, cu motivaţii distincte, dar care în definitiv urmăresc acelaşi scop: impunerea propriei ideologii şi obţinerea puterii utilizând violenţa. De-a lungul timpului terorismul a demonstrat că este capabil să adopte noi tehnologii și metode de acțiune, profitând de orice descoperire benefică umanității pentru a o transforma într-o armă a fricii.
Abstract
Over the time, terrorism has had many faces, but it has always used terror to reach its goals. It may have changed in the way it is organized or the means it uses, but its objectives have remained the same: to get rid of its enemies and to preserve or seize power. The most active terrorist organisations in Europe have changed in time, adapting to historical, cultural and religious circumstances. The internet has been a handy tool for terrorists for the past years, being used for safe communication, radicalisation, recruitment, financing, planning and broadcasting attacks.
Autor: Iulia Voicu
