Toți am auzit, la un moment dat, de un atentat terorist sau de o organizație teroristă – poate Al Qaeda, Daesh sau Hamas, mai recent -, însă nu mulți sunt cei care au și aprofundat subiectul. Este perfect normal, pentru că, în România, sunt puțini cei care au atribuții profesionale corelate fenomenului.
Ignorarea și tratarea superficială a amenințării teroriste, împreună cu retorica de tipul „nu ni se va întâmpla nouă”, pe termen mediu și lung, s-ar putea să ne conducă către un scenariu periculos. Prin prezentul articol, ne dorim să evidențiem doar unul dintre riscuri: vulnerabilitatea sporită la propagandă teroristă.
Acceptăm că sărim câteva etape intermediare și ne dorim să subliniem din start două aspecte cu rol concluziv: țara noastră nu se confruntă cu o amenințare teroristă conturată la nivel de fenomen, dar perioada recentă a evidențiat o tendință ascendentă a numărului de cetățeni români care au întreprins activități din spectrul terorist și care, în baza acestor acțiuni, au primit pedepse cu închisoarea, cu executare sau suspendare.
Terorismul în România, la timpul prezent
În țara noastră, nu au existat acțiuni directe, întreprinse sau coordonate de organizațiile teroriste menționate anterior sau altele active în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA). Cu toate acestea, astfel de grupări și-au făcut simțită prezența prin ideologii. Mai concret, din plan extern, principalele surse de risc au fost reprezentate de activitățile unor cetățeni străini din România care au reacționat prin promovare ideologică, sub influența dinamicii de securitate din țările de origine.
Această ultimă perspectivă a cuprins, treptat, și unii cetățeni români, ceea ce a evidențiat, ca element de noutate pe parcursul ultimilor ani, un număr în creștere de conaționali care au consultat și apreciat materiale de propagandă teroristă în mediul online, devenind la rândul lor distribuitori ai acestui tip de conținut.
Da, pare greu de crezut. De aceea este legitim să ne întrebăm „Cum ajung să se radicalizeze cetățenii unei țări democratice, eminamente pro-Occidentală și care nu se confruntă cu o amenințare teroristă reală, palpabilă?”.
De la empatie la radicalizare
Un prim pas, pe cât de simplu, pe atât de profund, poate fi descris succint prin procedee precum captarea atenției și apelul la empatie. Mai concret? Numeroși cetățeni români empatizează, în mod justificat, cu anumite crize umanitare cauzate de situații de conflict sau insecuritate accentuată din spațiul MENA. Multe materiale cu un puternic impact emoțional, precum fotografii și videoclipuri cu copii răniți sau cu familii care au rămas fără locuință, provenind inclusiv din surse oficiale și echidistante, precum organisme de menținere a păcii sau agenții de presă internaționale, au fost și sunt diseminate în mod continuu pe mai toate platformele de social-media și aplicațiile de mesagerie criptată din mediul online.
Identificarea oportunității
Până aici, nimic rău sau greșit, însă, ne aflăm în etapa-cheie în care organizațiile teroriste sau alte diverse grupări radicale sesizează și valorifică un astfel de val de oportunitate. Cum? Prin exploatarea unor vulnerabilități, deseori manifestate sub forma unor nemulțumiri personale, sociale sau politice. Nu există o rețetă unică prin prisma varietății tipurilor de probleme întâmpinate (persoane ușor influențabile, respinse sau izolate social, care traversează crize identitare sau doresc să atingă un anumit statut, care pot manifesta inclusiv probleme de sănătate mintală etc.), dar direcția generală, de cele mai multe ori, converge către oferirea unui scop, unui sentiment de apartenență la un grup sau o comunitate care îi înțelege și îi susține, precum și a unui fals sentiment de realizare personală și chiar de utilitate pentru grup.
Alterarea adevărului
Astfel, problemele apar atunci când cei care controlează narațiunea folosesc și tehnici precum: denaturarea adevărului în funcție de propriile interese, crearea unui sentiment iluzoriu de incluziune sau de apartenență (în realitate cei atrași în grup fiind doar niște unelte) și, în mod particular și specific ultimei etape, determinarea celor atrași să comită fapte, inclusiv violente sau teroriste, despre care sunt convinși că sunt necesare și justificate.
Intoxicarea
Următorul pas ar putea fi denumit „intoxicarea”. În mod natural, mai mulți cetățeni români care corespund descrierilor anterioare nu s-au limitat doar la sursele clasice de informare. Poate, pentru aprofundare sau din simplă curiozitate, s-au îndreptat și către alte surse din mediul online, unele cu originea în state din MENA.
Persoanele din spatele acestora, simultan cu încercarea de a-și crește audiența cu ajutorul respectivului tip de materiale, au avut și agendele „ascunse” pe care le-am detaliat în finalul paragrafului precedent. Mai direct spus, împreună cu fotografiile în care deplângeau situația populației afectate de conflict, au diseminat, în mod repetat și controlat, alte mesaje și materiale propagandistice în sprijinul unor organizații teroriste precum Daesh, Al Qaeda sau Hamas. După cum toți știm, „repetiția este mama învățăturii”.
Responsabilizarea
Un ultim pas ar viza responsabilizarea celor expuși la mesaje și determinarea acestora să acționeze pentru a „îndrepta lucrurile”. Din fericire pentru țara noastră, niciun cetățean român sau străin rezident în România nu a ajuns în punctul de a face acest ultim pas. Dorința de a perpetua această stare de fapt în anii următori reprezintă unul dintre dezideratele Serviciului nostru.
Cazul cetățenei române GFL
GFL a intrat în atenția Serviciului Român de Informații în urmă cu aproximativ 10 ani, după ce a diseminat, în mediul online, materiale asimilate propagandei teroriste. În virtutea uneia dintre principalele misiuni ale Serviciului, aceea de a preveni materializarea unor vulnerabilități, riscuri și amenințări la adresa securității naționale, a fost lansată o operațiune pentru monitorizarea și evaluarea riscurilor asociate activităților întreprinse de GFL.
GFL era o persoană care nu se regăsea și nu își dorea să se integreze în societatea românească. Cei din mediul familial au încercat să îi tempereze afirmațiile și activitățile radicale, însă, pe fondul refuzului, relațiile s-au deteriorat. Acesta a fost încă un motiv pentru ca românca să își caute o nouă identitate. S-a convertit la religia islamică, ale cărei valori și principii și a încercat să și le însușească într-un interval scurt de timp. Din nou, nimic periculos până aici. GFL a ales să părăsească România pentru o țară europeană în care comunitatea musulmană era mult mai numeroasă și în care nu s-ar mai fi simțit constrânsă sau judecată. Aflată încă la începutul descoperirii noii religii, cu un fond de cunoștințe lacunar, GFL a încercat să își însușească rapid preceptele, însă s-a expus, astfel, influențelor dintr-o direcție radicală.
Nu după mult timp, a devenit nemulțumită de noua țară de reședință. Dacă în trecut atribuia societății românești lipsa de înțelegere, în acest moment retorica femeii a cunoscut o schimbare. Nici musulmanii din noua țară nu practică o formă „corectă” a islamului. De fapt, nimeni nu practică islamul într-un mod corect, în afară de ea și de cetățenii câtorva state arabe pe care nu le-a vizitat vreodată.
Legea islamică, în varianta radicală
Astfel, s-a orientat către alte valori și repere, dar care promovau aspecte radicale. A devenit critică la adresa tuturor celor care nu îi împărtășeau opiniile și, mai mult, a afirmat în mod repetat că își dorește să se mute într-o țară arabă, guvernată de legea islamică, Sharia. În accepțiune largă, Sharia reprezintă un set de reguli morale și religioase pe care trebuie să le respecte toți musulmanii. Dacă dovezile faptului că GFL parcurge un proces de radicalizare islamică nu erau destul de evidente până în acest moment, activitățile pe care aceasta le-a inițiat în continuare au eliminat orice dubiu. Cetățeana română a dezvoltat conexiuni cu numeroase persoane cu profiluri radicale din spații cu problematică teroristă activă, unele fiind chiar membre sau simpatizante ale unor organizații teroriste, și a ajuns în stadiul în care consulta frecvent și disemina, în mod constant, materiale de propagandă teroristă.
Mai mult decât atât, a promovat însemnele și activitățile organizației teroriste DAESH, s-a evidențiat prin apetența pronunțată pentru materiale cu o puternică încărcătură violentă, care prezentau atentate, luptători înarmați și scene de luptă. De asemenea, și-a exprimat admirația pentru jihadiști și a promovat videoclipuri cu antrenamentele și operațiunile acestora.
SRI a sesizat organele de urmărire penală în cazul româncei GFL, îndeplinindu-și misiunea de informare a autorităților competente cu privire la materializarea unor vulnerabilități, riscuri și amenințări la adresa securității naționale. Dosarul penal deschis și instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a ajuns, ulterior, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), instituție care a condamnat-o pe GFL la 2 ani și 2 luni de închisoare, cu suspendare, pentru activități de terorism sancționate de Legea nr. 535 din 2004.
Atașament și responsabilitate
La numai o zi după ce sentința a rămas definitivă, românca a recidivat. Considerându-se nedreptățită, ea și-a reluat și chiar intensificat activitatea pe platformele de social-media, în principal pe Facebook, Instagram și TikTok. În acest context, SRI a sesizat, din nou, DIICOT. Aproximativ doi ani mai târziu, la finalul unui nou dosar penal, ÎCCJ a decis păstrarea ca definitivă a unei sentințe de 4 ani și 11 luni de închisoare, de data aceasta cu executare.
Expunerea continuă la materiale de propagandă teroristă, precum și permanentizarea legăturii cu elemente asociate fenomenului terorist au determinat-o pe GFL să interiorizeze principii radicale. Acțiunile desfășurate au reliefat că GFL se afla într-o etapă avansată a procesului de radicalizare, caracterizată de consolidarea credinței și atașamentului față de cauză, precum și de apariția unui sentiment de responsabilitate.
Este foarte important să mai subliniem un ultim aspect: profunzimea atașamentului persoanelor radicalizate față de cauză. În acest caz, nici familia, nici cele două procese (aproximativ doi ani fiecare, de la momentul inițial al sesizării până la condamnare) și nici decizia cu suspendare din primul dosar penal (care îi oferea o nouă șansă, în perspectiva reabilitării și reintegrării în societate) nu au reușit să oprească procesul de radicalizare parcurs de GFL. Procesul de radicalizare este cu atât mai periculos cu cât, odată demarat pe un fond vulnerabil, se auto-alimentează și poate deveni ireversibil.
Abstract
Ignoring and treating the terrorist threat in a superficial manner, along with the ”it is not going to happen to us” rhetoric, on a medium and long term basis, could lead us into a dangerous scenario. In our country, there were no direct actions, undertaken or coordinated by the previously mentioned terrorist organizations or by others which are active in the Middle East and North Africa (MENA). However, such groups have made their presence felt through their ideologies. This is the case for a Romanian citizen who, as a result of continuous exposure to terrorist propaganda material, as well as building a permanent link with elements associated with the terrorism phenomenon, adopted radical principles.
Autor: Claudiu-Edmond Neculau
