„Cere sfat de la ambele timpuri: de la timpul vechi (ia) ce e mai bun, iar de la timpul nou, ce e mai potrivit.” Francis Bacon, Eseuri
Intelligence-ul constituie activitatea secretă de stat, derulată în scopul asigurării avantajului competitiv instituţiilor statului în raport cu subiecţi sau organizaţii ale căror acţiuni se constituie în factori perturbatori cu consecinţe asupra stării de securitate. Produsul finit al activităţii de intelligence este asigurarea stării de securitate, preponderent prin producerea şi diseminarea informaţiilor pentru securitate naţională.
Sistemul informaţional-decizional al intelligence cuprinde ansamblul organizat de persoane specializate, mijloace tehnice, programe şi procedee de lucru ce concură la culegerea, transmiterea, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor, structurate într-un sistem complet care asigură elaborarea deciziilor pentru desfăşurarea proceselor de conducere şi coordonare a acţiunilor eşaloanelor ierarhice.
Fluxul info-decizional în organizaţia de intelligence caracterizează transmiterea datelor între componentele sistemului, acţiune independentă de natura purtătorului şi de procedeele aplicate informaţiei (prelucrare, comunicare, memorare etc.), având drept coordonate definitorii: direcţia, sensul, volumul, adresa sursei şi a destinaţiei.
Din perspectiva delimitării sistemului şi fluxului info-decizional în intelligence (în cadrul entităţilor politico-statale), se poate considera că activitatea se derulează la nivel primar (echipă operativă), tactic (unitate administrativ-teritorială), operativ (organizaţia de intelligence) şi strategic (comunitatea naţională de informaţii).
Structură organizaţională în intelligence
Întreaga structură de intelligence şi toate procesele ce rezultă din relaţionarea în cadrul acesteia se constituie în subsisteme (micro şi macro-componente).
a. micro-componente (echipa operativă)
Nivelul primar (de bază) este asigurat de echipa operativă, alcătuită din lucrători de intelligence, din reprezentanţi ai compartimentului de analiză (operatori de intelligence) şi ai celui juridic (consilieri), respectiv factorul de conducere.
b. macro-componente (sisteme şi organizaţii de intelligence, comunitatea naţională de informaţii)
La nivel tactic, funcţionează sisteme de intelligence aferente unităţilor administrativ-teritoriale, alcătuite din echipe operative şi structuri de conducere, ce acţionează pe domenii de responsabilitate.
Organizaţiile de intelligence asigură nivelul operativ în funcţionarea sistemului securităţii naţionale fiind instituţiile învestite legal să desfăşoare activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate. Nivelul strategic este reprezentat de comunitatea naţională de informaţii, sistem info-decizional ce integrează, în ansamblu, activitatea de informaţii pentru securitate.
Cadrul decizional şi acţional în care micro-componentele organizaţiei de intelligence activează, individual sau în mod concertat, evidenţiază competenţa sau autoritatea formală asociată acestora.
Lucrători de intelligence
Aceştia derulează activităţi de căutare, culegere, colectare şi obţinere de informaţii, acumulează cunoştinţe temeinice în domeniul dat în competenţă şi oferă managerului argumente, evaluări, propuneri şi soluţii privind fundamentarea deciziilor.
Subsecvent procesului de căutare, ce constă – la nivel organizaţional – în stabilirea şi orientarea asupra zonelor de interes informativ şi surselor potenţiale în cadrul unor proiecte informative integrate, operaţiuni de informaţii, cunoştinţele lucrătorilor de intelligence sunt determinate iniţial prin culegerea de informaţii. În acest sens, respectivii utilizează surse, mijloace, procedee şi metode destinate monitorizării sau observării zonelor de interes şi accesează, colectează sau reţin, în modalităţi specifice, informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor organizaţiei de intelligence, informaţii brute. Ulterior, lucrătorii verifică, evaluează şi completează informaţiile brute, proceduri ce au ca rezultat obţinerea informaţiilor de bază sau iniţiale. Astfel, la nivelul lucrătorilor de intelligence sunt obţinute informaţiile brute şi cele iniţiale.
Circumscris activităţilor de căutare şi culegere, au loc şi proceduri de colectare (prelevarea din surse deschise a informaţiilor utile realizării securităţii naţionale) şi de obţinere (ce rezidă în utilizarea unor tehnici şi proceduri de accesare a unor date greu accesibile, autorizate prin mandat emis de autorităţile îndrituite).
Competenţele lucrătorilor raportate la tipul surselor de informaţii (persoane, organizaţii, locuri, medii, sisteme ori alte mijloace speciale) sunt delimitate de următoarele coordonate: exploatarea surselor secrete umane (agentură) şi tehnice (supraveghere operativă, investigaţii informative, cercetare radioelectronică, constatare secretă, evidenţe operative), a surselor publice (mass-media, internet, relaţii publice, activităţi de documentare) şi a celor oficiale (cooperare între organizaţiile de intelligence, colaborări cu autorităţi şi instituţii publice, precum şi cu structuri partenere străine).
Operatori de intelligence
Operatorii sunt situaţi în cadrul sistemelor info-decizionale între lucrătorii de intelligence şi manager, având expertiză în privinţa modalităţilor de prelucrare a informaţiilor iniţiale (de bază), intermediare, dar şi pe linia evaluării produselor informaţionale finite și complete.
Operatorii de intelligence procesează informaţiile iniţiale şi cele intermediare în baza unui proces analitic specializat ce constă în prelucrare, coroborare, integrare, analiză şi evaluare.
Informaţiile iniţiale (obţinute de lucrătorul de intelligence), pentru a deveni utilizabile în procesul decizional pe linia prezervării securităţii naţionale, sunt supuse procedurilor de:
– prelucrare operaţiuni, proceduri şi tehnici aplicate datelor pentru a deveni utilizabile (adnotări, referiri, rezumări, indexări, codificări, clasificări tematice etc.);
– coroborare – confirmarea sau infirmarea, completarea sau întregirea conţinutului prin raportarea acestuia la cunoştinţele existente în momentul respectiv (în scopul evidenţierii conexiunilor şi a tendinţelor ori de a releva sau formula concluzii despre domeniul sau problema de referinţă);
– integrare reuniunea informaţiilor (rezultate, în mod succesiv – la nivelul lucrătorilor de intelligence, în procesul de culegere, colectare şi obţinere) prin armonizarea şi însumarea elementelor componente, prin estimarea veridicităţii şi utilităţii lor, având ca rezultat încorporarea în informaţii intermediare (de clarificare şi completare).
Ulterior, informaţiile intermediare sunt prelucrate în vederea producerii celor finite /complete prin analiză /sinteză şi evaluare, astfel:
– analiză/sinteză – prelucrarea informaţiilor intermediare în scopul stabilirii adevărului, incertului sau falsului ori identificării şi caracterizării disfuncţiilor, vulnerabilităţilor şi factorilor de risc ce pot constitui ameninţări.
În cadrul analizei, informaţiile intermediare sunt descompuse în elemente constitutive, fiind evidenţiate caracteristicile fenomenelor sau problemelor cercetate şi stabilite relaţiile între întreg şi părţile componente.
Ulterior, prin sinteză sunt reunite aceleaşi elemente, în funcţie de legăturile identificate şi cercetate.
– evaluare – stabileşte utilitatea şi valoarea informaţiei finite /complete (produsul informaţional destinat factorilor decizionali abilitaţi).
Din perspectiva celor mai sus enunţate, rezultă delimitarea clară a responsabilităţilor privind întocmirea informaţiilor primare /de bază (în sarcina lucrătorilor de intelligence) şi a produselor finite și complete (operatorii de intelligence).
Produsele informaţionale intermediare (de clarificare şi completare) se bazează, de regulă, pe o succesiune generoasă de informaţii primare, furnizate de lucrătorul de intelligence. Acest fapt impune realizarea informaţiilor intermediare de către lucrătorul de intelligence prin prisma cunoaşterii ce i-a fost furnizată nemijlocit şi a eficienţei acestuia pe linia stabilirii conexiunilor şi evidenţierii aspectelor cu relevanţă, proces pe parcursul căruia trebuie să conlucreze cu operatorul de intelligence şi să beneficieze de expertiza sa.
Factori de conducere
Complexitatea activităţii de informaţii impune lucrul în echipă. În acest sens, se constituie echipa operativă care îndeplineşte o funcţie executivă, fiind o structură specializată la nivelul căreia sunt gestionate în mod organizat relaţii inter şi intra-organizaţionale, în vederea realizării scopurilor.
Factorul de conducere al echipei operative este învestit cu autoritate şi putere de decizie asupra derulării proceselor info-decizionale specifice intelligence-ului (la nivel primar).
Subsecvent, coordonarea în domeniul gestionării resurselor la nivelul echipei operative are în vedere sincronizarea, conjugarea şi potenţarea acţiunilor destinate realizării obiectivelor.
Rolul coordonării constă în asigurarea echilibrului dinamic în subsistemele organizaţionale ale intelligence-ului (în acest caz – lucrătorii şi operatorii de intelligence), precum şi prezervarea unor relaţii active între palierul managerial şi cel de execuţie, având ca obiective realizarea unităţii de acţiune a sistemului info-decizional, corelare a eforturilor tuturor componentelor acţionale şi a fluxurilor informaţionale.
Consilieri juridici
Aceştia sprijină factorul de decizie prin consultaţii de specialitate, utile în elaborarea deciziilor, şi pot fi învestiţi cu atribuţii şi autoritate managerială în domeniul lor de expertiză.
Dinamica etapelor activităţii de intelligence
În domeniul securităţii naţionale, se evidenţiază următoarele etape în intelligence:
Planificarea activităţii
În cadrul acestei etape, la nivel strategic, sunt stabilite modalităţile de realizare a activităţii de informaţii prin detalierea obiectivelor şi a domeniilor de realizare a securităţii, a metodelor, a forţelor, a mijloacelor şi responsabilităţilor de conducere şi de execuţie, prin indicarea modalităţilor concrete de desfăşurare a demersurilor şi acţiunilor specifice. Astfel, planificarea activităţii de informaţii asigură stabilirea misiunii organizaţiilor de intelligence (nivelului operativ) din perspectiva analizei valorilor de apărat şi de protejat, obiectivelor, a direcţiilor de acţiune şi a strategiilor necesare, a resurselor existente şi a celor care trebuie alocate. De asemenea, planificarea integrează la nivelul macro-componentelor de intelligence, pe termen scurt, mediu sau lung, acţiunile privind realizarea resurselor informaţionale, exploatarea celor existente, precum şi a celor ce urmează să se dezvolte.
Subsecvent, pe fiecare nivel, sunt planificate informaţiile (determinarea cantitativă şi calitativă a necesităţilor de informaţii, resurselor informaţionale necesare şi disponibile, desemnarea structurilor de intelligence competente, repartizarea comenzilor de informaţii şi stabilirea modului de exploatare /valorificare), concomitent cu prioritizarea acestora (în funcţie de valorile, interesele şi necesităţile de securitate, de caracteristicile mediului intern şi internaţional, de natura factorilor de risc şi ameninţărilor, de comenzile de informaţii ale beneficiarilor).
Culegerea de informaţii
Acest proces, ulterior planificării, cuprinde activităţi de căutare, culegere, colectare şi obţinere a informaţiilor de securitate naţională prin mijloace şi metode specifice. Căutarea constă în stabilirea şi orientarea asupra zonelor de interes informativ şi asupra surselor de informaţii utile, concordant documentelor de planificare informativă (conţin obiectivele activităţii de căutare, vectori posibili ai ameninţărilor, locurile şi mediile de culegere) şi proiectelor informative integrate /operaţiunilor de informaţii (documente specifice de coordonare a activităţii informative – în condiţiile de cooperare ori caloborare cu alte organizaţii de intelligence). În cadrul culegerii, lucrătorul utilizează surse, mijloace, procedee şi metode specifice prin care se obţin informaţiile brute. Concomitent, fondul de date este completat cu informaţii relevate prin colectare (surse deschise) şi obţinere (activităţi autorizate prin mandat emis de autorităţile îndrituite).
Procesarea informaţiilor
Procesarea în intelligence constă în transformarea succesivă, de către lucrătorul de intelligence, a informaţiilor brute în informaţii de bază sau iniţiale (prin verificare, evaluare şi completare), respectiv în informaţii intermediare (prin prelucrare, coroborare şi integrare).
Producerea informaţiilor pentru securitate naţională
Informaţiile intermediare sunt prelucrate în vederea producerii celor finite și complete, prin analiză/sinteză şi evaluare.
Comunicarea informaţiilor
Comunicarea constituie activitatea specializată de transmitere a informaţiilor către beneficiarii legal abilitaţi, realizându-se prin documente de informare (note, sinteze informative, buletine de informare, estimări informative naţionale, rapoarte de stare a securităţii etc.). În domeniul securităţii naţionale, activitatea de intelligence este delimitată de două coordonate, respectiv planificare (sens descendent – de la complex la simplu) şi comunicare (sens ascendent), dinamica fiind asigurată prin ciclul iterativ culegere – procesare – producere. Din această perspectivă, ciclul iterativ (culegere – procesare – producere) constituie unitatea morfologică în intelligence şi este principalul furnizor de „intrări” (informaţii) în sistem, după secvenţa informaţii brute sau iniţiale – intermediare – complete și finite, ce stau la baza îndeplinirii atribuţiilor şi scopurilor organizaţionale.
Ulterior, diseminarea informaţiilor se realizează la fiecare nivel prin intermediul punţilor de legătură existente între cele două coordonate (conlucrare – nivel primar şi tactic, cooperare – nivel operativ, colaborare – nivel strategic).
Autor: Cristian-Sorin Prună
