După „explozia demografică” de la începutul anilor 1980, care a dat naştere unor temeri privind capacitatea Terrei de a hrăni omenirea în secolul al XXI-lea, multe ţări europene vedeau în „imigrantul arab” imaginea vinovatului de toate relele. În prezent, locul celui din urmă a fost luat de „refugiatul musulman”, iar în centrul dezbaterilor se află sistemele de protecţie socială ale statelor cu populaţie îmbătrânită. Tendinţele demografice actuale sunt marcate de provocări precum migraţia forţei de muncă ori depopularea, care conduc în mod direct la dezechilibre economice ale ţărilor afectate.
Îmbătrânirea populaţiei
Pentru prima dată în istoria umanității, indicele de îmbătrânire transmite semnale de avertizare cu privire la proporția populaţiei de vârstă post-productivă care o va devansa pe cea a populaţiei de vârstă pre-productivă. Evoluţiile demografice negative au drept consecinţe creşterea deficitului administraţiei publice şi a datoriei publice în procente uriaşe din PIB, toate acestea cu reverberaţii asupra sistemului social. Conform estimărilor actuale, fără o modificare în viitorul apropiat a primului pilon de pensii, există riscul reducerii valorii acestuia, creşterii contribuţiilor şi a vârstei de pensionare la cel puţin 65 de ani, potrivit Băncii Mondiale.
Sistemele de securitate socială vor fi din ce în ce mai puternic afectate de schimbările demografice, ţinând cont de tendințele de îmbătrânire a populației sau de transformarea structurii familiilor din cauza sporului natural negativ, a separării cuplurilor şi a stilului de viaţă. Provocările la adresa securității sociale trebuie privite ca oportunităţi unice de reformare şi dezvoltare a acestui domeniu, din perspectiva implicaţiilor la adresa securităţii naţionale. Cei doi termeni ai acestei ecuaţii globale, demografia şi securitatea socială, pot genera ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi în planul securității unui stat.
Migrația forței de muncă
O altă componentă a provocării demografice este reprezentată de fenomenul imigraţiei și impactul acestuia asupra stabilității geopolitice. Dezvoltarea acestei tendinţe poate deveni o ameninţare la adresa securităţii naţionale a oricărui stat atunci când, în plan intern, afectează coeziunea socială odată cu diversificarea populaţiei.
Migraţia forţei de muncă a apărut, iniţial, ca o condiţie pentru supravieţuire şi a devenit, apoi, premisă a dezvoltării omenirii. Fenomenul a fost influenţat de nevoia de asigurare a mijloacelor de trai şi nevoia de securitate, în condițiile persecuţiei politice sau a consecințelor războiului civil. Țările puternic dezvoltate din punct de vedere economic, cu oferte tentante pentru forţa de muncă, exercită, în aceste condiții, o atracție puternică. Pentru unele state, acceptarea imigranţilor poate compensa lipsa forţei de muncă și poate fi privită ca un avantaj. Pentru statele cu un sistem economic-social deficitar, plecarea forței de muncă este dezavantajoasă atât din perspectivă demografică cât și din cea a „exodului de creiere”. De asemenea, trebuie luat în considerare și nivelul de acceptare a diversităţii culturale de către membrii societăţilor adoptive, precum şi disponibilitatea imigranţilor de a se integra în noile comunități, păstrându-și, cel puţin parţial, identitatea sau renunțând la aceasta.
Statul-sursă a emigrației riscă adâncirea sau apariția dezechilibrelor economice. Astfel, se impune adoptarea unor măsuri coerente care să vizeze stoparea declinului demografic şi reducerea disparităţilor în ceea ce priveşte oportunităţile de dezvoltare la nivel teritorial. Chiar dacă acţionează sub o formă voalată, pericolul care decurge din dezechilibrul demografic influențează climatul de securitate națională. Pandemia de COVID-19 a subliniat necesitatea sprijinirii comunităţilor defavorizate, de cele mai multe ori afectate de dezechilibrele demografice, pentru a le permite să se adapteze la realităţile în continuă schimbare.
Abstract
In trends such as population ageing, labor migration or economic imbalances demography represents an important component of the national security climate. Migration can be useful for countries that are lacking manpower, on the premises that the migrants have to adapt to their adoptive societies. On the other side, the countries that cannot ensure an acceptable level of social security are depopulated and face economic challenges due to the lack of qualified work force.
Autor: Geanina Catrina
