Într-un mediu de securitate tot mai dinamic și volatil, caracterizat prin evoluții imprevizibile, dificil de anticipat și gestionat, în România activitatea de informații pentru realizarea securității naționale se desfășoară în baza unei legi votate de Parlament în luna iulie 1991, anterior adoptării Constituției. În contextul unei dinamici globale modificate radical, ce pare a fi condus lumea într-un punct de inflexiune, legislația în domeniul securității naționale necesită o actualizare prin raportarea la formele contemporane de manifestare a amenințărilor asimetrice ori hibride. Până nu demult considerate doar concepte, războiul proxy, soft power, cyberspațiul (cu toate componentele sale, incluzând Deep Web și Dark Net) sau fake news au devenit parte a realității cotidiene.
În deceniile de după încheierea Războiului Rece, dar îndeosebi în lumea post 11 septembrie 2001, în țările cu tradiții democratice legislația în domeniul securității naționale s-a modificat ori de câte ori dinamica mediului de securitate intern ori internațional a impus-o. Factorii de decizie în stat, de la nivelul Legislativului ori Executivului, au avut preocuparea și determinarea de a asigura instituțiilor de informații cadrul normativ și instrumentele adecvate promovării intereselor naționale și confruntării cu actori ostili, statali ori non-statali, tot mai sofisticați. Legiferarea a vizat inclusiv adaptarea mecanismelor de control și supraveghere (fie acestea parlamentare, judiciare ori administrative) la noile misiuni și prerogative.
Adaptarea legislației în Regatul Unit
În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, deși instituționalizarea activității de informații datează din 1909 (când au fost create cunoscutele MI5 și MI6), bazele statutare au fost puse abia în aprilie 1989, prin Legea Serviciului de Securitate (Security Service Act). Între 1991 și 2018, legea MI5, instituție al cărei motto este Regnum Defende, a fost amendată în 7 rânduri, prin prevederi ale altor acte normative cu incidență în domeniul securității. Cele mai importante modificări au fost aduse prin Regulation of Investigatory Powers Act 2000, Serious Organised Crime and Police Act 2005 și Crime and Courts Act 2013.
Dinamica mediului de securitate a determinat prioritizarea de etapă a atribuțiilor în domenii precum suportul informativ acordat agențiilor de aplicare a legii pe linia prevenirii și investigării infracțiunilor grave, combaterea terorismului (de sorginte nord-irlandeză, islamic, de extremă dreapta) și a altor forme de extremism motivate de „ideologii ale urii”, protejarea Regatului Unit de activitățile ostile ale unor actori statali ce vizează persoane, activități economice, infrastructuri critice sau, de dată mai recentă, instituțiile democratice (inclusiv prin ingerințe în procese electorale).
Legea Serviciilor de Informații (Intelligence Service Act), adoptată în octombrie 1994, reglementează activitatea Serviciului Secret de Informații (Secret Intelligence Service/SIS), responsabil de activitatea de informații externe și a Centrului Guvernamental de Comunicații (Government Communications Headquarters/GCHQ), specializat în culegerea de informații din domeniul digital. Actul normativ a fost modificat de 11 ori, până în prezent. Cele mai importante modificări au fost aduse prin Anti-terrorism, Crime and Security Act 2001, Terrorism Act 2006, Wireless Telegraphy Act 2006, Justice and Security Act 2013.
Prioritățile SIS au fost constant adaptate la evoluția amenințărilor, incluzând, în diferite etape, lupta împotriva proliferării armelor nucleare, chimice și biologice, combaterea traficului internațional de droguri ori a amenințărilor din spațiul cibernetic.
Modelul francez
Dintre democrațiile europene, Franța este singura care a manifestat, după încheierea Războiului Rece, o vizibilă rezistență la schimbare în domeniul activității de informații, considerată tradițional „un rău necesar”, care trebuie utilizat cu precauție, așa cum arăta Alain Faupin în articolul „Reform of the French Intelligence Services after the end of the Cold War”. Momentul 11 septembrie 2001 a determinat, în majoritatea statelor lumii, revenirea în prim plan a problematicii activității de informații, din perspectiva eficientizării luptei împotriva amenințărilor asimetrice, care a inclus toate aspectele, de la organizare și atribuții, la resurse umane și priorități instituționale.
Confruntată cu spectrul terorismului intern și internațional, Franța și-a dezvoltat unul din cele mai eficiente sisteme de prevenire și combatere a fenomenului, optimizat permanent prin cadrul legislativ. Acesta a putut oferi instrumente adaptate formelor de manifestare a terorismului, caracteristice începutului de mileniu. Ca repere normative pot fi menționate „Loi relative á la lutte contre le terrorisme et portant dispositions diverses relatives à la sécurité et aux contrôles frontaliers”, din ianuarie 2006 și „Livre blanc du Gouvernement sur la sécurité intérieure face au terrorisme”, din iunie 2006.
În toamna anului 2007, a fost înființată Delegația parlamentară pentru informații (Délégation parlementaire au renseignement). Un an mai târziu, Carta Albă a Securității și Apărării Naționale (Le livre blanc sur la défénce et la sécurité nationale) a introdus măsuri de optimizare a mecanismelor de coordonare în cadrul comunității de informații după modelul american, prin înființarea unui Consiliu național pentru informații (Conseil national du renseignement) și a unui Coordonator național pentru informații (Coordonnateur national du renseignement). Pe 1 iulie 2008, au fuzionat două servicii de informații și securitate cu o tradiție îndelungată, Direction centrale des rensignements généraux/RG, care funcționa de la începutul secolului XX și Direction de la Surveillance du Territoire/DST, înființată în 1944. În urma acestui proces a luat naștere Direcția Centrală pentru Informații Interne (Direction centrale du renseignement intérieur/DCRI), având ca misiuni principale contraspionajul, contraterorismul, protecția instituțiilor și principiilor fondatoare ale Republicii, protejarea patrimoniului și a informațiilor economice, combaterea criminalității informatice și supravegherea mișcărilor, grupurilor sau organizațiilor subversive, precum și a fenomenelor sociale potențial generatoare de amenințări la adresa coeziunii naționale.
În iulie 2015, ca reacție la atacul terorist asupra redacției Charlie Hebdo, Parlamentul francez a adoptat Legea privind activitatea de informații (Loi no2021 – 998 du 30 juillet 2021 relative á la prévention d’actes de terrorisme et au renseignement), fundamentând din punct de vedere legal instrumente indispensabile culegerii de informații, în condițiile în care reglementările anterioare, ce datau din 1991, s-au dovedit depășite.
Între instrumentele introduse în cadrul legal se numărau interceptarea telefonică și a comunicațiilor electronice, supravegherea rețelelor WiFi deschise, interceptarea prin satelit, accesul la datele de identificare și alte metadate, geoetichetare și exploatarea datelor din rețelele de calculatoare, utilizarea dispozitivelor de urmărire GPS, interceptarea ambientală în spații private, analiza automată a metadatelor, supravegherea comunicațiilor internaționale. Prin actul normativ a fost înființată Comisia națională pentru controlul tehnicilor de culegere de informații (Commission nationale de contrôle des techniques de renseignement). De la momentul adoptării, legea a fost amendată în mai multe rânduri, pentru a clarifica unele prevederi prin raportare la jurisprudența instanțelor naționale și supranaționale, cea mai semnificativă revizuire având loc în iulie 2021.
Cazul Germaniei
Și în cazul Germaniei, evoluția amenințărilor de sorginte externă și internă a determinat adaptarea cadrului legislativ și organizatoric al activității de informații, inclusiv în ceea ce privește resursele informaționale și tehnice. Încă din noiembrie 2001, Parlamentul a adoptat în regim de urgență amendamente la legislația în domeniul prevenirii și combaterii terorismului.
Cea mai semnificativă reformă a fost introdusă în decembrie 2016, la finalul unui parcurs legislativ care a durat mai bine de 1 an. Aceasta a codificat noi reguli cu privire la practica, autorizarea și supravegherea activității de culegere de informații derulată de Serviciul Federal de Informații (Bundesnachrichtendienst/BND), agenția de informații externe. Noua lege a instituit un temei juridic pentru o parte semnificativă a activităților în domeniul SIGINT. În prezent, în aria de competență a BND se regăsesc culegerea de informații cu privire la țări și regiuni de interes pentru Guvernul federal (precum Siria sau Afganistan), terorismul internațional, crima organizată, migrația, proliferarea ADM, traficul internațional de armament și tehnologie militară.
În ceea ce privește activitatea de informații interne, Oficiul Federal pentru Apărarea Constituției (Bundesamt für Verfassungsschutz/BfV) este responsabil în principal de contraspionaj și de monitorizarea activităților anticonstituționale ale grupărilor extremiste de stânga și de dreapta, precum și a extremiștilor străini care activează pe teritoriul Germaniei. În 2013, ca urmare a erorilor în investigarea grupării neonaziste Nationalsozialistischer Untergrund (responsabilă de asasinarea a 9 imigranți și 1 polițist între 2000 și 2007), au fost consolidate capabilitățile tehnice și analitice și îmbunătățite mecanismele de coordonare și schimb de informații cu alte agenții de informații, interne și partenere.
În iunie 2001 Parlamentul a adoptat noi prevederi legislative în domeniul supravegherii comunicațiilor, pentru a permite serviciilor de informații și agențiilor de aplicare a legii să țină pasul cu evoluțiile tehnologice. În același scop, în ultimii ani au fost înființate două noi agenții federale cu atribuții în domeniul securității cibernetice, Oficiul Central pentru Tehnologia Informației în Sectorul Securității (Zentrale Stelle für Informationstechnik im Sicherheitsbereich) și Agenția de Informații pentru Cybersecuritate (Agentur für Innovation in der Cybersicherheit).
Actualizarea legislației italiene
Timp de trei decenii, serviciile italiene de informații și securitate au funcționat în baza unei legi din 1977. La momentul respectiv, arestarea generalului Vito Micelli, fost director al Serviciului de Informații al Apărării, pentru conspirație împotriva statului, a determinat, în premieră, crearea unei agenții de informații civile responsabile de apărarea statului democratic, a unui comitet de coordonare a serviciilor de informații și securitate și a unei comisii parlamentare de control (Servizio per le Informazioni e la Sicuurezza Democratica/SISDE; Comitato Esecutivo per i Servizi di Informazione e di Sicurezza/ CESIS; Comitato parlamentaro di Controllo su i Servizi Segreti e il Segreto di Stato).
O serie de investigații judiciare au dezvăluit implicarea structurii de informații externe în activități ilegale, precum răpirea imamului orașului Milano, în 2003, programul de supraveghere internă prin intermediul operatorului Telecom sau falsificarea unor documente privind achiziția de către regimul Saddam Hussein de uraniu îmbogățit din Niger, utilizate de către administrația Bush printre argumentele care au justificat invadarea Irakului. Acestea au determinat o reformă profundă a sistemului de informații pentru securitatea Republicii.
Prin Legea nr. 124/2007 (Legge 3 agosto 2007, n. 124 – Sistema di informazione per la sicurezza della Repubblica e nuova disciplina del segreto) au fost create Agenția pentru Informații și Securitate Internă (Agenzia Informazioni e Sicurezza Interna/AISI), responsabilă de combaterea spionajului și altor activități ostile în interiorul granițelor și de contracararea activităților subversive și teroriste, respectiv Agenția pentru Informații și Securitate Externă (Agenzia Informazioni e Sicurezza Esterna/AISE), cu atribuții de culegere a informațiilor, contracarare a spionajului sau altor activități ostile în afara granițelor și combaterea proliferării ADM. Din decembrie 2013, ambele agenții au primit competențe și în domeniul culegerii de informații pentru asigurarea securității cyperspațiului.
Pentru coordonarea activității de informații, în interiorul ramurii executive a fost înființat un Departament pentru Informații și Securitate (Dipartimento informazioni per la sicurezza/DIS). Noua lege a statuat un Comitet Interministerial pentru Securitatea Republicii (Comitato interministeriale per la sicurezza della Repubblica), condus de președintele Consiliului de Miniștri, cu atribuții extinse în supravegherea celor două agenții. De asemenea, au fost consolidate mecanismele de control democratic asupra activității de informații, atât interne (prin înființarea Biroului Inspectorului General), cât și externe (prin Comitetul Parlamentar pentru Securitatea Republicii și Curtea Constituțională).
O lege din 1991, pentru provocările secolului XXI
De la instituțiile de informații de pretutindeni se așteaptă, în mod legitim, să asigure securitatea națională și să contribuie la prosperitatea propriilor cetățeni. O misiune tot mai complexă, într-o lume în care dependențele și interacțiunile favorizează proliferarea crizelor, de la cele pandemice și climatice, la cele economice, sociale ori militare și în care societățile se transformă din interior, din cauza corupției, polarizării, proliferării retoricii naționaliste alimentată de forțe care speculează contextul pandemic și promovează modele alternative de guvernare autoritară. Pot fi anticipate, prevenite sau contracarate amenințările la adresa securității din anul 2022, cu instrumentele oferite de o lege din anul 1991? O întrebare retorică, pe care o propunem ca temă de reflecție pentru toți cei care sunt responsabili de securitatea României, care nu mai poate fi privită, după cum o dovedesc evoluțiile din proximitate, doar din perspectiva individuală și națională, ci și din cea regională și globală.
Abstract
On the background of an increasingly dynamic and volatile security environment, characterized by unpredictable developments, the intelligence activity in Romania is carried out based on the national security law adopted in July 1991. Since global security has radically changed and with our world now crossing an inflection point, the national security legislation needs updating to contemporary asymmetric or hybrid threats.
Autor: Horațiu Blidaru
