Muzica este unul dintre cele mai eficiente instrumente utilizate de către guverne, religii, mişcări sociale, în momentele cheie ale istoriei, pentru a convinge şi îndoctrina publicul ţintă în vederea atingerii unui deziderat.
Mesajele de orice tip pot fi mai uşor şi mai rapid răspândite prin muzică în mediile cel mai puţin accesibile şi controlate ale unui sistem social. Sunetul a devenit, de-a lungul timpului, o armă culturală de propagandă. Fie că vorbim despre perioada Reformei, de nazism sau comunism, prin intermediul muzicii au fost propagate diferite mesaje la nivel mondial: de glorificare a regimurilor politice; de „reeducare a maselor populare“; de incitare la revoltă.
Istoria secolului XX a fost marcată de ascensiune fulminantă a ideologiilor extremiste de dreapta, de stânga sau a celor islamice radicale. Efectele s-au materializat prin schimbări politice şi sociale radicale pe scena Europei. Cele mai proeminente exemple sunt comunismul şi nazismul, cele două ideologii reuşind să modifice harta lumii în mai puţin de două decenii.
Unul dintre genurile muzicale considerat a fi o mişcare culturală cu implicaţii sociale este hip-hop-ul.
Apărut în anii ’70 în cartierul newyorkez Bronx, hip-hop-ul a înglobat de-a lungul timpului arta, tehnologia şi cultura urbană, devenind un adevărat stil de viaţă şi un stil cultural.
Concentrat pe mesaj, text, rimă şi „flow“(modalitatea de livrare a ideii) hip-hop-ul s-a dezvoltat în special în zonele suburbane ale marilor metropole, fiind promovat de către populaţia minoritară sau defavorizată, devenind o formă de protest social, o cale de exprimare a sentimentelor de nemulţumire şi frustrare, o armă care a generat luări depoziţii şi mişcări antiguvernamentale.
De la 2PAC la Jihad
„I’m different and l’m going to prove it, if it takes me to die knew that God has a plan for me“ (2 PAC) vs. „There is only one way to come back home from a war zone/ with your enemy’s head or without your own, and if l die in war I’ll die as a martyr“ („Sunt altfel şi o voi dovedi, chiar dacă voi muri, ştiam că Dumnezeu are un plan pentru mine” vs „Este o singură cale de a te întoarce din război/ cu un cap duşman sau fără al tău, şi dacă mor în război voi muri martir“).
Deşi aparent nu există nici o conexiune între hip-hop de tip „gangsta“ şi islamul radical, analiza modului de manifestare a terorismului modern a arătat că există asemănări din punct de vedere al mediilor de diseminare, al profilului publicului ţintă şi al mesajului transmis.
Însă ce se întâmplă atunci când hip-hop-ul şi islamul radical se întrepătrund, iar hip-hop-ul poate deveni instrument de recrutare şi îndoctrinare pentru organizaţii teroriste precum Daesh?
Prin intermediului curentului hip-hop, organizaţii teroriste precum Daesh, ar putea manipula trăirile, frustrările, sentimentele de respingere ale unor tineri, potenţiali recruţi ai Jihadului global.
De cele mai multe ori segmentele ţintă ale stilului „gangsta“, cât şi ale islamului radical, sunt tineri dezamăgiţi de sistem, neintegraţi în societate, marginalizaţi din motive etnice, religioase, culturale.
Mesajele promovate de stilul hip-hop, transmit imaginea unei victime care trebuie să ia atitudine împotriva nedreptăţilor la care este supusă, devenind un erou pentru comunitate. DAESH a fructificat acest tip de mesaj şi l-a transpus în propaganda proprie, lăudând eroismul celor care luptă împotriva necredincioşilor şi a statelor cotropitoare şi reuşind să atragă noi recruţi.
Această generaţie de tineri în căutarea unei identităţi se regăseşte atât în stilul „gangsta“ cât şi în islamul radical, ambele oferindu-le oportunitatea de a se exprima, de a lua atitudine împotriva unui sistem care îi discriminează şi îi respinge.
Preluarea stilului hip-hop de către Jihad, respectiv apariţia „cool Jihad” datează din perioada conflictelor din Afganistan şi Irak. În 2004, rapperii britanici Sheikh Terra şi Saul Salah Crew au lansat piesa „Dirty Kuffar“ – o omagiere a Jihadului pe ritmurile arhicunoscutei piese „Never Leave you“ interpretată de Lumidee.
În 2007, la trei ani de la lansarea videoclipului „Dirty Kuffar“, Google a înregistrat peste 27.500 de accesări ale piesei şi peste 818.000 de căutări pentru sintagma „Jihad rap“.
Scena hip-hop-ului jihadist s-a extins atât în SUA, cât şi în ţări europene precum Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia. Printre cei mai cunoscuţi promotori ai Jihadului pe ritmuri de hip-hop care s-au alăturat DAESH în Siria, derulând activităţi de propagandă şi îndoctrinare, se află:
– cetăţeanul german Denis Mamadou Cuspert, cunoscut sub numele de „Deso Dogg“, convertit la islam în 2010 şi devenit luptător Daesh în 2012;
– cetăţeanul britanic Abdel Majed Abdel BARY, cunoscut sub numele de LJINNY, s-a alăturat Daesh, în Siria, în 2013;
– cetăţeanul italian Anas El Abboubi, cunoscut în industria hip-hop italiană cu numele de scenă McKhalif, care a început procesul de radicalizare în cursul anului 2012, când s-a alăturat grupării Sharia4Italy;
– cetăţeanul american Omar Hammani, cunoscut sub numele de scenă Abu Mansoor al Amriki, fost membru Al Qaeda, care s-a aflat pe lista FBI „most wanted“, fiind ucis în cursul lunii septembrie 2013.
„Bomb by bomb, blast by blast only going to bring back the glorious past“ (Abu Mansoor al Amriki)
În top 3 cele mai promovate piese hip-hop jihadiste în mediul on-line se află piesele lui Abu Mansoor al Amriki – „Blowby blow“ şi „Make Jihad with me“, respectiv „DirtyKuffar“.
La peste 10 ani de la lansarea primei piese hip-hop jihadiste putem vorbi de o tendinţă de creştere a utilizării genului hip-hop de către organizaţiile teroriste, pentru propagandă şi recrutare.
Mai mult de atât, dacă luăm în considerare faptul că o serie dintre atentatorii ultimilor ani, precum Mohammad Merah (autorul atentatelor din Toulouse şi Montauban din 11, respectiv 15 martie 2013), Cherif Kouachi (unul dintre atentatorii de la Charlie Hebdo din Franţa în 2015), şi Salah Abdelsalam (suspectul cheie al atacurilor teroriste din Paris din 13 noiembrie 2015) au fost fie consumatori, fie promotori ai acestui gen de muzică, putem afirma că:
– mediile de diseminare a stilului „gangsta“ (zonele urbane periferice, cu o infracţionalitate crescută, închisorile, mediile sociale defavorizate) în care este promovată cultura hip-hop coincid cu cele de recrutare ale organizaţiilor teroriste moderne, reprezentând o pepinieră pentru acestea;
– profilul atentatorilor implicaţi în atacurile teroriste din ultimii ani din Europa corespunde publicului ţintă al mesajelor hip-hop „gangsta“.
Abstract
From the American singer Lumidee’s hit „Never leave you” to the jihadist hit „Dirty kuffar”, modern terrorist organizations brought propaganda a click away from the young Western generation.
Combining brutal methods and violent action with Koranic views, promoted through modern tools and means of communication, Daesh proves its practical sense of action and the fact that propaganda passed beyond any barrier.
Autor: Bianca Cosca
