Una din cele mai mari provocări ale perioadei actuale este generată de evoluția și impactul tehnologiei informației asupra societății. Imensitatea spațiului virtual este deja de necuprins. Nu mai devreme de mijlocul acestei veri s-a desprins un nou lider tăcut al lumii virtuale, atunci când supercomputerul japonez K a fost numit cea mai rapidă mașină de calcul de pe întreg mapamondul. K reușește să realizeze 8,2 cvadrilioane (8,2 milioane de miliarde) de calcule pe secundă. Specialiștii au stabilit că performanțele acestui calculator îl fac mai puternic decât cele mai rapide cinci supercomputere anterioare la un loc. Asemenea unități de măsură ale capacităților și vitezelor de procesare a datelor ne pun deja într-o dificultate intelectuală similară cu aceea creată de imposibilitatea de cuprindere a dimensiunilor Universului.
Nu știu câți își mai amintesc astăzi de un simbol al lumii pre-digitale, telefonul cu disc de acum zece sau cincisprezece ani, care stătea pe măsuța lui cochetă lipită de cel mai confortabil fotoliu din casă, alături de o mică agendă și un creion, context al unui ritual de comunicare la distanță, mediată tehnologic. Câți își vor mai aminti oare peste una sau două decade de echipamentele actuale de telefonie mobilă cu agendă electronică încorporată și stilou digital pentru ecran tactil, atunci când acestea vor fi complet integrate în platforme de comunicare multimedia mobile și miniaturizate, într-o lume a web-ului n.0, cu funcții nenumărate. Sir Ken Robinson, excelentul vizionar în domeniul educației, remarca într-una dintre prelegerile sale susținute în cadrul unei conferințe TED (Technology, Entertainment, Design) un reper contemporan al dinamicii pieței de idei faptul că tinerii de astăzi nu mai poartă ceasuri la mână dintr-un motiv trivial de simplu: acestea sunt aproape inutile fiind instrumente cu o singură funcție. Ideea funcțiilor multiple este extrem de importantă.
În zilele noastre, instrumentele, echipamentele, rețelele sau organizațiile sunt ineficiente dacă nu sunt capa-bile să răspundă rapid unor funcții multiple. Răspunsul, indiferent dacă este văzut ca produs, decizie sau acțiune, este construit pe date și informații rafinate cognitiv.
Acesta este, în esență, tărâmul intelligence-ului, domeniu extrem de complex, cu un profil unic și bine determinat, caracterizat de un obiect de studiu distinct, o metodologie specifică și un limbaj propriu, conectate direct la conceptele de interes național, risc și amenințare.
Mark Lowenthal argumentează faptul că intelligence-ul este diferit de orice altă funcție guvernamentală din cel puțin două motive. În primul rând, aproape tot ceea ce înseamnă intelligence se manifestă în secret, și în al doilea rând, secretul poate fi o sursă de nemulțumire a cetățenilor, în special în țările democratice. De aici apar și dificultățile opiniei publice de asociere directă a obiectivelor și idealurilor naționale cu realitățile intelligence-ului.
Noile tehnologii produc mutații semnificative în zona misiunilor clasice ale serviciilor de informații. Acest lucru capătă conotații speciale dacă avem în vedere situarea României la confluența unor zone de interes geopolitic sau economic extrem de active. Contextul informațional se complică deoarece fluxurile de cunoaștere propagate pe axele est-vest sau sud-nord au, de multe ori, conotații negative, cu influență directă asupra unor domenii precum contraspionajul, contraterorismul sau contraproliferarea.
În zilele noastre, interesul național a devenit, practic, sinonim cu securitatea națională. Dacă în limbajul politic nu sunt reliefate alte nuanțe, bunăstarea și puterea reprezintă măsuri ale stării de securitate, fiind o expresie a capacității statului de a gestiona spectrul extins de oportunități, vulnerabilități, riscuri și amenințări. Dilemele se nasc atunci când toți acești factori sunt multiplicați exponențial de resorturile erei informaționale.
Dezvoltarea tehnologică fără precedent și modul de manifestare al comunităților virtuale construiesc noi perspective asupra statalității în general și deciziei strategice în particular. Lumea virtuală poate fi mai bine înțeleasă dacă este percepută ca un fenomen spațial, caracterizat de o expansiune graduală și continuă a formelor de interacțiune, organizare și cooperare, în afara sau la limita dimensiunii tradiționale conferite de suveranitatea statului. În interiorul acestui model, relația dintre securitate și tehnologie este foarte complexă.
Securitatea nu mai poate fi privită ca valoare absolută în înțelesul atribuit de clasici precum Thomas Hobbes sau Max Weber. Securitatea trebuie pusă în relație cu alte valori esențiale ale societății noastre, în primul rând cu libertatea, tocmai pentru că tehnologia informațională poate amplifica libertățile, în aceeași fracțiune de secundă în care poate provoca o catastrofă în termeni de securitate.
De aceea, raportul dintre libertate și securitate reprezintă problema centrală a erei informaționale.
Gestionarea acestui raport reprezintă, în egală măsură, oportunitate și constrângere pentru decizia strategică, la rândul ei determinată fundamental de calitatea procesului de intelligence. În componenta analitică a acestui proces, dimensiunea spațiului cibernetic și amplitudinea amenințărilor specifice reprezintă provocări de anvergură. Percepția fenomenelor provocate sau propagate prin mediul cibernetic trebuie susținută de modele de analiză credibile și rezistente în timp.
Problema cu noile modele de analiză este aceea că rezultatele prezumate pot fi testate și confirmate numai post-eveniment, iar într-o lume cibernetică în plină expansiune, nu reușim încă să imaginăm întreaga tipologie a acțiunilor ostile posibile. În egală măsură, o axiomă a intelligence-ului este aceea că produsul analitic trebuie să fie accesibil beneficiarului. Această cerință solicită suplimentar analistul, nevoit să „traducă” într-un limbaj familiar beneficiarului, formulări abstracte de natură tehnică, în scopul evitării erorilor de interpretare.
Întreg acest context solicită identificarea de soluții pentru exploatarea progresului tehnologic ca multiplicator al eficienței și coagulant al formelor clasice și moderne de analiză și acțiune. Avalanșa de provocări amintite trebuie întâmpinată cu răspunsuri instituționale care să consolideze securitatea națiunii în condiții optime de funcționare ale unui stat democratic.
Viziunea strategică „SRI în era informațională”, pe care am lansat-o în primăvara acestui an, este un astfel de răspuns care descrie noul front de acțiune al serviciilor de informații, modifică responsabilitățile noastre tradiționale și extinde conceptele securității cu o dimensiune complet nouă, cea a securității cibernetice.
Prin asimilarea acestor schimbări, care presupun o simbioză reușită între instinctul și arta ofițerului de intelligence, respectiv rapiditatea și precizia unui supercomputer K, vom reuși să ne îndeplinim misiunea noastră fundamentală de cunoaștere, prevenire și contracarare a amenințărilor și să utilizăm ferestrele de oportunitate ale erei informaționale în susținerea intereselor naționale ale României în secolul XXI.
Autor: George Cristian Maior
