Din momentul în care COVID-19 a fost declarată pandemie la nivel global de Organizația Mondială a Sănătății, spațiul public – în special mediul online – a fost asaltat de fake news cu privire la infecție. Prezentarea unor cauze eronate ale răspândirii infecției, promovarea unor medicamente drept tratamente eficiente împotriva SARS-CoV-2, fără fundament științific, lansarea diverselor ipoteze privind momentul zero al izbucnirii pandemiei devin probleme greu de gestionat pentru aparatele guvernamentale și de securitate ale statelor. Fără eforturi susținute de a limita efectele fake news, „infodemia” are un impact cert asupra măsurilor colective globale de a combate pandemia.
Asimilarea fake news
Teorii și ipoteze cu privire la COVID-19 sunt diseminate, în prezent, cu o viteză aproape la fel de mare ca cea a răspândirii virusului. Titluri precum „tehnologia 5G favorizează infectarea cu SARS-CoV-2”sau „militarii americani au lansat virusul intenționat în China” au inundat internetul și au generat percepții, emoții, sentimente sau comportamente reprobabile în rândul receptorilor acestor fake news.
Din punct de vedere psihologic, impactul psiho-emoţional generat de criza COVID nu diferă considerabil de cel cauzat de alte momente de criză din trecut (criza economică din 2008-2009, epidemia de gripă aviară etc.). În momentul în care indivizii sunt confruntați cu situații noi, caracterizate de dificultatea de a discerne între informații sigure și informații nesigure, aceștia devin permisivi față de istorisiri false, în mod particular faţă de cele care se pliază pe sistemul lor de credințe și pe filtrul de gândire propriu. Mai mult, fluxul constant de informații distorsionate despre COVID-19 poate genera comportamente dăunătoare atât pentru propria persoană, cât și pentru cei din jur. De exemplu, s-a remarcat o creștere rapidă și, oarecum, anticipabilă, a unor comportamente xenofobe și rasiste cu privire la populația asiatică, însă pattern-urile comportamentale pot fi influențate de pandemie la un nivel mult mai profund.
Mark Schaller, profesor și cercetător la University of British Columbia din Vancouver, afirmă că indivizii devin mult mai conformiști în momentul în care percep amenințări la adresa sistemului imunitar. Această trăsătură datează încă de la începuturile umanității și se datorează, în viziunea lui Schaller, „imunității comportamentale”. Acest sistem este adânc înrădăcinat în ADN-ul uman și reprezintă prima linie a apărării împotriva potențialilor patogeni. Deși sistemul nostru imunitar biologic este extrem de puternic, costurile pe care le solicită activarea acestuia la potențial maxim, odată confruntat cu un tip de ameninţare, sunt foarte mari pentru organism: letargie aproape totală, somnolență, dureri etc. De aceea, creierul uman va prefera să limiteze utilizarea imunității fizice și se va baza, aproape instantaneu, pe „imunitatea comportamentală” – conformarea la o serie de măsuri proactive care reduc un potențial contact cu agenți care dăunează organismului.
Potrivit cercetărilor, pe lângă conformism, oamenii adoptă și alte tipuri de comportamente: agresivitate crescută față de cei care, în opinia lor, nu respectă regulile de prevenire a infecției; un grad mai mare de simpatie față de persoanele „convenționale” și „tradiționale”, în detrimentul persoanelor „creative”, „inovative” sau „artistice”; reticență față de interacțiunea cu persoanele care sunt percepute drept „outsideri” în raport cu grupul social propriu.
Modelele comportamentale exemplificate anterior sunt activate întrucât sistemul imunitar comportamental funcționează pe baza principiului „better safe than sorry”. Reacțiile imunității comportamentale sunt impulsive și pot fi declanșate de informații irelevante, însă efectele acestui sistem de apărare pot rezista o perioadă lungă de timp.
În contextul COVID-19, conformismul invocat de Schaller este evidențiat, în primul rând, prin respectarea recomandărilor și regulilor impuse pentru prevenirea infecției, ceea ce este, în principal, un aspect pozitiv. Rapiditatea cu care este, însă, activată imunitatea comportamentală în cadrul proceselor mentale și emoționale generează riscul ca oamenii să omită analiza obiectivă a unei surse care încurajează un anumit tip de comportament sau diseminează o informație falsă. Indivizii sunt predispuși să internalizeze exclusiv comportamentul sau mesajul, atâta timp cât sursa respectivă menține aparența unei autorități demne de luat în considerare. Eficienţa fake news rezidă, astfel, în capacitatea de a crea imaginea unei „autorități” acceptate de publicul-ţintă al dezinformării.
În același timp, o altă problemă apare atunci când cele trei modele comportamentale prezentate anterior alterează capacitatea de luare a deciziilor în mod obiectiv și modifică percepția oamenilor cu privire la aspecte precum opiniile politice. Agresivitatea împotriva celor care nu se conformează normelor impuse de autorități, descurajarea inovației și cenzurarea liberului arbitru sunt trăsături specifice mai degrabă regimurilor autoritare decât democrațiilor. O raliere la astfel de principii devine o amenințare la adresa fundamentului democratic, care poate fi speculată de diverși actori statali sau nonstatali.
Povești despre COVID-19
În opinia cercetătorilor, „infodemia” COVID-19 poate fi percepută ca un conflict care se dispută pe două fronturi. Într-un interviu acordat Al Jazeera, Carl Miller, research director în cadrul Centrului de Analiză Social Media al organizației Demos (think-tank britanic, care abordează preponderent teme politice și sociale), a afirmat că problema fake news trebuie abordată, în primul rând, din perspectiva sănătății publice și, în al doilea rând, prin prisma haosului social și politic pe care îl provoacă.
Din perspectiva sănătăţii publice, unul dintre cele mai mari riscuri reprezentate de fake news este încurajarea populației să adopte poziții contrare recomandărilor autorităților internaționale pentru combaterea virusului. Acest proces se poate solda, însă, cu urmări foarte grave asupra sănătății umane și, în cazuri extreme, chiar cu decese. Relevant în acest sens este exemplul președintelui brazilian, Jair Bolsonaro. Liderul politic a respins argumentele oamenilor de știință privind gravitatea virusului (a afirmat că infecția este „o mică răceală”), a încurajat nerespectarea distanțării sociale și protestele față de măsurile restrictive pe care le presupune carantinarea și a demis toți specialiștii din aparatul de stat brazilian care i se opuneau. Acțiunile lui Bolsonaro au determinat un număr masiv de infectări și decese în Brazilia, statul aflându-se, în luna octombrie a acestui an, pe locul trei în topul mondial ca număr de persoane infectate.
În plus, exemplul invocat relevă un alt motiv major de îngrijorare: faptul că personalități publice care ar trebui să ofere constant informații și recomandări corecte și exhaustive – în speță, președintele brazilian – sunt implicate, conștient sau nu, în procesul dezinformării medicale, îngreunând eforturile de limitare a efectelor pandemiei.
Scopurile politice, sociale și economice ale „infodemiei” sunt, însă, mult mai insidioase. O multitudine de actori statali folosesc fake news conexate COVID-19 pentru a-și îndeplini obiective strategice, respectiv obţinerea de capital geopolitic, economic sau creșterea instrumentelor soft power¬. Eforturile în această direcție presupun, în principal, erijarea mediatică a statelor în jucători-cheie cu privire la combaterea noului coronavirus (presupuși „salvatori” mondiali), denigrarea capacității de răspuns a altor state la amenințarea pe care o presupune COVID-19 și reducerea sau manipularea încrederii populației în diverse organisme naționale sau internaționale.
Potrivit cercetătorului Sergey Sukhankinde la Jamestown Foundation, mesajele utilizate de actorii statali în fake news pot fi grupate în trei mari categorii, adaptate în funcţie de profilul publicului–ţintă. În prima categorie se încadrează cele rudimentare, care vizează masele de populație cu nivel scăzut de educație sau acces redus la mijloacele de informare și în rândul cărora există deja sentimente precum antioccidentalismul sau tehnofobia. Mesajele transmise apelează adesea și la factorul emoțional, pentru a amplifica efectul.
A doua categorie promovează teorii ale conspirației (negarea existenței virusului, insinuarea utilizării virusului ca armă biologică etc.) și sunt înaintate, de obicei, de pseudospecialiști sau presupuse centre de expertiză. Aceste mesaje au ca țintă oamenii din clasa mijlocie, cu nivel mediu de cultură sau informare.
În ultima categorie putem include mesajele mai elaborate, care vizează formarea unor convingeri la nivelul mediilor intelectuale privind aspecte macropolitice, macroeconomice sau macrosociale, precum restabilirea ordinii geopolitice mondiale sau distribuția resurselor financiare în perioada post-COVID-19.
Cum recunoaștem adevărul
Pentru a sprijini populația să distingă între informațiile reale și cele false, multiple entități sau instituții depun eforturi susținute să realizeze ghiduri sau instructaje privind selectarea informațiilor și a surselor. UE expune în mod regulat, prin intermediul platformei EUvsDisinfo, fake news utilizate de diverși actori în contextul actual al COVID-19.
De asemenea, organizațiile FullFact și Snopes efectuează studii cu privire la credibilitatea postărilor pe social media (în special, cele pe Facebook și Twitter), în timp ce site-ul de știri Conversation oferă sfaturi în legătură cu identificarea rapidă a fake news-urilor. Motto-ul Conversation în privinţa fake news este: „Dacă povestea prezentată oferă propriilor recomandări și argumente privind COVID-19 un grad de certitudine mai mare decât cel acordat, în general, de autorități, atunci povestea respectivă ridică semne de întrebare”.
Așadar, cele mai bune mecanisme de contracarare a fake news rămân, în continuare, selectarea atentă a surselor de informare cu privire la COVID-19 și documentarea în legătură cu gradul de încredere care poate fi acordat platformelor media care susțin informații diferite de cele emise de autorități.
Abstract
In the time of COVID-19, one of the main challenges is to tell the difference between true and fake information about the disease. Various actors have been spreading around distorted or fake news on the pandemic in order to fulfill their goals, which may cause irreparable damage in the process. This is why state institutions are no longer focused on merely containing the infection, but also on containing false information about the infection.
Autor: Luigi-Costin Perţea
