Majoritatea jucătorilor din economia românească încearcă să facă față crizei financiare globale din ultimul deceniu, dar și rigorilor fiscale la nivel național și european. Unii dintre aceștia profită de disfuncțiile mediului de afaceri, transformând o așa-numită situație economică nefastă și chiar dezastruoasă pentru unii într-o „întreprindere” profitabilă și înfloritoare doar pentru ei și anumite structuri criminogene la care au aderat. Aici se poate vorbi despre mai multe personaje, cetățeni români sau străini, rezidenți sau nerezidenți în țara noastră, denumiți generic „săgeți”, care au rolul de a prelua orice societate comercială cu răspundere limitată care acumulează datorii, în primul rând către bugetul de stat sau terți (înțelegând aici parteneri de afaceri, bănci, etc.), în schimbul unui onorariu sau comision care reprezintă doar o mică parte din valoarea acestor creanțe. De regulă, aceste „săgeți” sunt dirijate și coordonate din „umbră” de către grupări de criminalitate organizată, specializate în astfel de intermedieri, răspândite pe întreg teritoriul țării noastre, dar îndeosebi în București și județul Ilfov.
Metoda „în doi pași”
Prin această manieră, proprietarii de drept ai societăților comerciale care au înregistrat datorii și care vor să se eschiveze de la plata acestora apelează la o soluție aflată din mai multe puncte de vedere la limita legii. Metoda este denumită generic „în doi pași” și este utilizată, din păcate, cu succes în țara noastră, începând cu anii 2002 – 2003.
Astfel, în prima fază se introduc în firmă, în calitate de asociat, una sau mai multe persoane, cărora urmează să li se înstrăineze părțile sociale, printr-un procedeu cât se poate de simplu: aport sau majorare de capital social. În cea de a doua fază, proprietarii de drept ai respectivelor societăți comerciale cedează propriile părți sociale deținute (și astfel întreaga firmă) persoanei sau persoanelor recent introduse în calitate de asociați. Tot demersul descris mai sus este foarte simplu de realizat și se poate efectua chiar dacă societatea în cauză are datorii restante. Practic, în această ultimă etapă, se face efectiv transferul firmei, aspect care se consemnează la Oficiul Registrului Comerțului din județul respectiv. Registrul Comerțului nu este obligat să anunțe creditorii decât în cazul cesiunilor către terți, nu și în cazul în care acționarul majoritar cedează restul de acțiuni celui minoritar, pe care l-a introdus recent în firmă.
Din punct de vedere legislativ și normativ, se interzice în mod expres vânzarea ori cesionarea firmelor cu datorii la stat sau terți dacă administrațiile financiare ori alți creditori se opun acestui demers. Potrivit legii, Registrul Comerțului nu are voie să înregistreze un alt proprietar al firmei cu datorii dacă acest lucru este cerut de către creditori. Textul legii nu prevede în mod expres faptul că Registrul Comerțului este obligat să ceară certificatul fiscal de la cel care vrea să-și vândă firma, cum de asemenea, această instituție nu este obligată să verifice dacă firma mai înregistrează sau nu datorii către bugetul statului. Certificatul fiscal, documentul cu valoare juridică din care rezultă datoriile pe care respectiva societate le are de achitat, nu se solicită în situația cesionării părților sociale, ci doar în cazul radierii acesteia.
Metoda „în doi pași“ este destul de simplă, iar prin intermediul ei, orice firmă poate fi cesionată într-un termen relativ scurt, care poate fi cuprins, uneori, de la câteva ore la maxim două zile. Acest procedeu este legal sau mai bine zis printr-o astfel de abordare sunt speculate breșe legislative, iar operaționalizarea lui este posibilă ca urmare a sprijinului de care beneficiază inițiatorii din partea unor „intermediari” – avocați, consilieri juridici sau firme specializate în astfel de proceduri. Intermediarul deține, de regulă, o procură notarială, care îi oferă drept de reprezentare a noului proprietar „săgeată“ în relația cu autoritățile și alți terți. În unele cazuri, comisionul pe care trebuie să-l plătească proprietarul societății pentru a o vinde este de 10% sau chiar 25% din valoarea datoriilor înregistrate, dar acest procent se referă doar la cazuri excepționale, atunci când firmele înregistrate acumulează datorii de ordinul milioanelor de lei. Prin acest procedeu devin proprietari de drept ai societăților comerciale cu datorii „săgețile“ – diverse persoane insolvabile, ce, în fapt, nu pot răspunde penal. De regulă, aceștia sunt cetățeni români sau străini cu identități false sau cetățeni străini care nu sunt prezenți pe teritoriul național sau, dacă s-a întâmplat acest lucru, a fost pentru o perioadă foarte scurtă (de la câteva zile până la maxim două săptămâni).
Aceste demersuri de ascundere a acționariatului responsabil de proasta gestionare (sau mai bine spus înstrăinarea vădit intenționată pentru a scăpa de datorii) a unei societăți comerciale care ajunge să înregistreze importante datorii către bugetul de stat prin cesionarea către „săgeți” atrase în acest mecanism au condus la înregistrarea unor dificultăți de investigare sau la existența unui număr însemnat de spețe aflate în atenția autorităților abilitate, inclusiv dosare penale întocmite de către organele de cercetare și urmărire penală, a căror finalitate de multe ori constă în sancționarea faptelor respective fără să se mai poată însă recupera prejudiciile create.
Abstract
In order to elude making payments to the state authorities, owners of companies that are in debt get involved in transferring the property of the company to other share holders, who are not cashable. This method (called “the assignment of companies in two steps”) is used by many businessmen and it is considered to be on the margins of legality because in that way taxes and other fees are not paid to the state.
In Romania, organized crime groups deal with transferring the ownership of companies in debt. They have individuals under control who are introduced in a certain commercial entity, while the main share holder is still in business, and afterwards, the main share holder leaves the company. In exchange, these organized crime groups receive a percentage from the total value of debt owned by the company. There is a profile of individuals subordinated to crime syndicates. Most of them are foreign citizens (residents or non-residents), not constantly present in Romania, who do not hold properties or other businesses in Romania other than the companies in debt. In some cases, those individuals own even hundreds of such companies. The consequence of those actions is that the Romanian state cannot retrieve the prejudice.
Autor: Marius Bărăscu
