Deși complex ca manifestare, războiul informațional declanșat de către un stat pentru a-și realiza interesele se desfășoară pe două linii de acțiune: spionaj (obținere de secrete) și manipulare strategică (activități de influență, propagandă și dezinformare). Manipularea strategică vizează persuadarea, de către statul agresor, a unui grup-țintă pentru a le modifica membrilor săi percepția și, în perspectivă, chiar atitudinea, cu efecte în plan social. Sunt folosite metode soft-power complexe care constau în promovarea unor mesaje transmise scriptic, audio sau vizual, fie în mod separat, fie combinat. Prin urmare, în desfășurarea lui, războiul informațional se poate baza, preponderent sau în exclusivitate, pe exploatarea mesajului vizual, prin intermediul căruia se exprimă în spațiul public (online, fizic).
În raport cu grupul-țintă receptor, războiul informațional bazat pe exploatarea mesajului vizual poate să genereze numeroase efecte, remarcabile nu doar ca amploare, ci și ca profunzime. Imaginea are capacitatea de a produce un impact mai puternic în plan emoțional și al conștiinței umane decât mesajul scris sau fonic. Constituind o reprezentare simplificată, care comprimă simboluri și poate conține mesaje subliminale, imaginea poate fi memorată mai ușor și, astfel, persistă mai mult în mentalul colectiv.
Armă simbolică
În războiul informațional purtat pe frontul vizual, un stat agresor se folosește și de hărți pentru a-și susține interesele din agenda strategică. Manipularea cartografică reprezintă una dintre cele mai subtile, dar redutabile arme de soft-power vizual. Cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de mapaganda, aceasta se referă la distorsionarea deliberată sau manipularea hărților în scop politic, militar sau propagandistic. În acest caz, hărțile nu constituie un simplu material cartografic, ci o formă ingenioasă de design strategic. Chiar dacă nu corespund realității, pot crea percepții durabile deoarece sugerează fapte împlinite sau evoluții inevitabile, motiv pentru care sunt dificil de contestat. Impactul lor este cu atât mai mare cu cât sunt asumate oficial de către statul agresor și capătă astfel autoritate și legitimitate. Pentru aceasta, se recurge la expunerea directă sau indirectă a hărților în cadrul activității unor autorități și instituții private agreate.
Hărțile devin arme simbolice folosite în cadrul unui război cognitiv pentru a influența opinia publică. Nu sunt valorificate distinct, ci sunt exploatate în campanii de propagandă și dezinformare pentru a susține și credibiliza narațiuni transmise pe multiple canale alternative de comunicare cu publicul intern și extern (radio-tv, presă, social media, discurs oficial).
Tehnici de manipulare
Manipularea hărților constituie o armă soft-power care funcționează pe baza unor tehnici sofisticate și are capacitatea de a amplifica impactul psihologic și emoțional la nivelul opiniei publice. Concret, manipularea cartografică se poate efectua vizual – prin reglarea semnelor, emblemelor, editarea textelor și etichetelor, corectarea sau ajustarea culorilor; geometric – prin redimensionarea, repoziționarea și adaptarea detaliilor topografice; tematic – prin modificarea reprezentării și simbolurilor; digital și informatic – prin utilizarea GIS (Geographic Information System), procesarea și analizarea datelor geospațiale. În acest ultim caz, manipularea se poate realiza prin editarea materialelor de către programe de cartografie digitală. Programele respective sunt foarte performante și permit manipularea automată prin algoritmi ori utilizarea realității augmentate și virtuale.
Printre tehnicile de manipulare cartografică utilizate frecvent, se evidențiază folosirea contrastului de culori, datorită potențialului său de a influența subtil percepția opiniei publice. În acest context, un stat agresor prezintă teritoriile în raport cu care manifestă interes strategic sau pe care chiar le-a ocupat în nuanțe puternice (roșu, verde), iar cele deținute de adversar, în nuanțe slabe (gri, alb). Culorile folosite implică și un anumit simbolism prin capacitatea lor de a sugera, în cazul statului agresor, forță (roșu) și control (verde), respectiv incertitudine (gri) și vulnerabilitate (alb), în cazul adversarului. Suplimentar, în acest cadru, statul agresor poate exploata și scara de reprezentare a hărților prin utilizarea selectivă a zoom-ului. Astfel, cu ajutorul zoom-ului, exagerează importanța zonelor vizate strategic în raport cu teritoriile adversarului cărora li se imprimă, astfel, un caracter irelevant.
Tușe îngroșate și argumente statistice
Statul agresor poate continua acțiunea prin manipularea cartografică a liniilor de demarcație pe care le trasează între teritoriile vizate strategic sau pe care le-a ocupat și cele care aparțin adversarului. Frontiera vizibilă este marcată cu linii groase, într-un mod exagerat. Linia de demarcație urmărește, astfel, să creeze impresia existenței unei frontiere stabile și, implicit, definitive. Pentru a-și legitima prezența în regiunile vizate strategic, statul agresor poate insera pe hărți și multiple simboluri (steaguri, steme) și texte în limba sa oficială. Pentru a manipula opinia publică, poate realiza materiale cartografice în care zonele anexate ori pe care vrea să le ocupe sunt prezentate ca fiind parte componentă a teritoriilor sale recunoscute pe plan internațional. În paralel, pentru a consolida percepția, poate promova hărți referitoare la țara adversă din care îi exclude regiunile cucerite sau revendicate.
Una din cele mai eficiente metode soft-power de influențare a opiniei publice este reprezentată de manipularea cartografică dublată de cea statistică. O hartă căreia îi sunt asociate date statistice (procente, grafice, tabele) are o capacitate mai mare de convingere, întrucât sugerează un anumit grad de complexitate și pretinde o dimensiune științifică. Astfel, expunerea unei hărți este susținută de informații concrete care îi explică, mai mult sau mai puțin detaliat, conținutul. În cazul manipulării cartografice, dublată statistic, narațiunea, deși falsă, este dificil de combătut și necesită timp și resurse, în special umane, cu expertiză academică.
Tipuri de hărți
Statul agresor utilizează numeroase tipuri de hărți cu ajutorul cărora transmite public mesaje subtile și diverse. Atunci când se folosește de hărți istorice, etnice sau religioase, le integrează într-un construct ideologic, pentru a genera un context prin care să justifice revendicarea diplomatică a unor teritorii sau anexarea lor militară. Hărțile sunt manipulate pentru a surprinde momente convenabile din istoria statului agresor sau pentru a ilustra situația etnică și religioasă a adversarului. Aceste materiale cartografice sunt dublate de promovarea unor hărți politice, prin care agresorul își manifestă interesul în raport cu anumite teritorii și contestă apartenența lor la statul victimă. Dacă prin hărțile politice își asumă anexarea de teritorii, statul agresor pretinde o permanentizare a realității faptice, rezultată din ocuparea lor. Implicit, reclamă necesitatea recunoașterii pe plan internațional a acestor teritorii ca aparținându-i de drept.
Dacă apelează la hărți economice, statul agresor dorește să transmită mesajul că există resurse naturale care justifică interesul pentru revendicarea diplomatică sau anexarea militară a unor zone deținute de adversar. Vrea să insinueze și că țara adversă, fără aceste resurse, nu are șanse să funcționeze eficient în continuare din punct de vedere economic. În cazul manipulării hărților militare în favoarea sa, mai ales pe timpul desfășurării unui conflict în care situația pe front este fluidă, statul agresor urmărește demoralizarea adversarului și slăbirea rezistenței acestuia. De asemenea, își propune să mobilizeze propria populație pentru susținerea războiului. În plus, statul agresor vizează amplificarea percepției atât asupra unei victorii inevitabile, cât și asupra faptului împlinit, pentru a descuraja orice sprijin extern pentru țara atacată și, implicit, pentru acceptarea necondiționată a revendicărilor.
Abstract
In the information war waged on the visual front, maps are always used to influence public perception. Cartographic manipulation is one of the subtlest yet formidable visual soft-power weapons. In this context, maps are not merely cartographic materials, but a clever form of strategic design used to support broad propaganda and disinformation campaigns.
Autori: F.B. Suciu și prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie)
