Combaterea criminalității organizate, cu manifestări extrem de grave precum traficul ilicit de droguri, traficul de ființe umane, migrația ilegală, spălarea de bani, falsificarea de valori, contrabanda, traficul cu arme, coruperea funcționarilor publici și fraudele electronice, necesită o reglementare adecvată, atât la nivel național, cât și la nivel internațional.
În plan internațional, documentul de referință este Convenția Națiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transnaționale, adoptată prin Rezoluția ONU nr. 55/25 din 15 noiembrie 2000, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 565/2002. Asumate de țara noastră, principiile și măsurile internaționale de combatere unitară a criminalității organizate au fost preluate, adaptate și dezvoltate în legislația națională. Strategia națională de ordine și siguranță publică 2015 – 2020, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 779/2015, abordează integrat riscurile și vulnerabilitățile identificate în plan național și european. Grupul infracțional organizat reprezintă elementul de bază al criminalității organizate, fiind definit, în Articolul 367 din Codul Penal, ca „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”. Activitățile de prevenire a criminalității organizate sunt reglementate de Legea nr. 39/2003 care descrie și responsabilizează atât autoritățile și instituțiile publice, cât și „organizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai societății civile”.
Rolul SRI
Alături de celelalte instituții competente, cu structuri specializate, un rol important în domeniul combaterii criminalității organizate revine Serviciului Român de Informații. Prin legea de organizare și funcționare, Serviciului Român de Informații îi revine sarcina de a culege, verifica și valorifica informațiile care relevă amenințări la adresa securității naționale. Aceeași lege permite Serviciului să colaboreze cu alte instituții ale statului precum și cu parteneri externi pentru contracararea și sancționarea activităților ilegale. Legea 51/1991 privind securitatea națională a României prezintă acțiunile derulate de organizații sau grupări prin care sunt afectate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români, sau sunt prejudiciate structurile necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale.
Pentru valorificarea eficientă a informațiilor și pentru sancționarea infracțiunilor de criminalitate organizată s-a înființat, prin Legea nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Ministerului Public, ca unitate de parchet abilitată să efectueze urmărirea penală în acest domeniu. Competența acestei instituții este dată de specificul și gradul de pericol social al faptei, nivelul prejudiciilor cauzate și, în unele situații, participarea la un grup infracțional organizat. Pe lângă aceste instituții cu atribuții consacrate în combaterea și sancționarea infracțiunilor de criminalitate organizată, serviciilor de informații le revine misiunea de a contracara activitățile de acest gen. Absența prevenției poate cauza prejudicii majore drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și bunei funcționări a societății, iar în situații extreme poate conduce la diminuarea sau chiar la disoluția autorității statale. În noul mediu de securitate, Serviciul Român de Informații, prin structurile sale abilitate, este chemat să identifice, să prevină și să contracareze aceste manifestări transfrontaliere.
În acest proces, pentru a valorifica informațiile culese și, eventual, mijloacele de probă obținute ce privesc săvârșirea unor infracțiuni specifice criminalității organizate transfrontaliere, Serviciul informează beneficiarii legali și cooperează cu partenerii săi interni și externi, conform legii. Modul în care Serviciul Român de Informații poate susține documentarea și sancționarea infracțiunilor de criminalitate organizată transfrontalieră este evidențiat în art. 13 al Legii nr. 508/2004. Acest act normativ statuează obligația serviciilor și organelor specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor de a pune de îndată la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism toate informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de competența acesteia.
Criminalitatea organizată, în documente strategice
Din perspectiva Strategiei naționale de ordine și siguranță publică 2015 – 2020, menționată mai sus, „cele mai mari amenințări la adresa siguranței cetățenilor și a mediului de afaceri din România le reprezintă manifestările criminalității organizate”. Potrivit Strategiei, „principalele grupuri organizate care acționează în România sunt concentrate în domeniul economico-financiar – prin evaziune, contrabandă, tranzacții ilegale, spălare de bani – și al contractelor cu statul. Din perspectiva ponderii prejudiciilor create și a răspândirii pe teritoriul național, acestea sunt urmate de grupările profilate pe trafic de droguri, trafic de persoane și criminalitate cibernetică”.
Observăm în acest context că o mare parte a specializărilor grupurilor organizate în cauză intră în competențele legale ale Serviciului Român de Informații, inclusiv din perspectiva afectării valorilor prevăzute de Constituția României și legislația națională și europeană din domeniul siguranței cetățeanului.
Un alt document important este Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019. Potrivit acesteia, în categoria amenințărilor ce pot afecta statul român este menționată „criminalitatea transfrontalieră, de la trafic de droguri, persoane, arme și bunuri, migrație ilegală până la criminalitate economico-financiară. În esență, crima organizată este considerată un fenomen cu posibil impact asupra securității naționale”.
În aceeași notă este perceput „traficul ilegal de armament convențional, derulat de actori statali și non-statali, având ca destinație zone de conflict sau cu potențial de conflict armat”. Prevenirea și contracararea cu succes a fenomenului criminalității organizate necesită fără îndoială completarea și actualizarea continuă a cadrului normativ la realitățile și provocările societății moderne. Iar acest deziderat se poate realiza atât în plan național, cât și în cadrul parteneriatelor strategice asumate de statul român.
Abstract
Legitimate efforts to combat organized crime, with its harmful manifestations such as drug trafficking , traffic in human beings, illegal migration, money laundering, smuggling and arms trafficking, have led to various forms of regulation, both at national and international level.
Assumed by the Romanian government, international principles and measures to combat organized crime were adapted and transposed in national legislation. Under these provisions, certain institutions were specialized in the prevention, combating and sanctioning of organized crime ofences. Howewer, to counter organised crime whose manifestations can generate significant damage to the society and the state autority, intelligence services and other institutions are empowered to intervene.
For this reason, the Romanian Intelligence Service is able to organize and carry out activities of collecting, checking, and turning to good account information necessary to the knowledge, prevention, and thwarting of any actions, including organized crime, that, according to the law, constitute menaces against the national security of Romania.
The Romanian Intelligence Service is also responsable in identifying and documenting the actions of organized crime, presenting the constituent elements of offences.
Autor: Adrian-Marian Boșogea
