Pentru a întregi imaginea pe care am început să o schiţăm în articolul Femeia – ţintă şi armă teroristă publicat în numărul anterior al Intelligence (nr.21, martie-mai 2012), vom aborda subiectul prin prisma implicării femeilor în acţiuni teroriste pe de-o parte, precum şi în susţinerea luptei împotriva terorismului de cealaltă. Astfel, în rândurile următoare vom încerca să conturăm succint dimensiunea rolului jucat de femeile aflate de ambele laturi ale baricadei.
Femeia terorist
Deşi nu la fel de cunoscută precum prototipul bărbatului-terorist, în ultimii ani femeia-terorist pare să câştige capital de imagine printr-o implicare din ce în ce mai activă în terorism, promotor al acestuia sau combatant.
Chiar dacă ponderea femeilor continuă să fie considerabil mai redusă decât cea a bărbaţilor terorişti, acestea par să-şi dorească să se implice acţional în susţinerea unora dintre cauzele stindard ale entităţilor teroriste şi, totodată, să câştige teren pe piaţa teroristă.
În susţinerea afirmaţiei vine şi o serie de date statistice oferite de importante organisme europene. Spre exemplu, raportul anual realizat de EUROPOL / UE privind situaţia şi evoluţia terorismului (EU Terrorism Situation and Trend Report), care sintetizează cazuistica pe profil din statele UE, permite observarea dinamicii în timp a implicării femeilor în terorism la nivelul Europei.
Concret, prin analiza rapoartelor publicate în ultimii ani, putem observa că procentul femeilor din totalul persoanelor implicate în terorism (propagandă, finanţare, suport logistic, executare atacuri etc.) în spaţiul european este în creştere, în special în ceea ce priveşte terorismul etnic-separatist.
De asemenea, apreciem că propaganda teroristă ce are ca public ţintă femeile contribuie la prezenţa lor din ce în ce mai frecventă pe scena terorismului.
Concret, facem referire la îndemnurile la luptă adresate exclusiv femeilor de către anumite figuri şi entităţi teroriste, spre exemplu:
Doku Umarov, lider al militanţilor ceceni islamişti din Rusia inclus pe lista Consiliului de Securitate ONU pentru legături cu Al Qaida, a solicitat femeilor cecene să se implice în lupta împotriva statului rus (discurs / material video dat publicităţii în 2011). Demersul nu este unul punctual, liderul cecen lansând în repetare rânduri îndemnuri la luptă adresate femeilor.
Umayma al-Zawahiri, soţia actualului lider Al Qaida (Ayman al-Zawahiri), a asigurat surorile musulmane din toată lumea că le este permis să se implice în jihad şi să devină atentatori-sinucigaşi (scrisoare on-line lansată în 2009).
Femeia antiterorist
Conform conceptului fight fire with fire, de cealaltă parte a baricadei, femeile nu au ezitat să se implice în lupta împotriva terorismului, valorificând atât pârghiile instituţionale (accederea în instituţii şi autorităţi cu responsabilităţi în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului), cât şi cele ale societăţii civile (prin intermediul mecanismelor comunitare şi/sau educaţionale, ONG-urilor etc.).
În acest sens, putem aprecia că femeia dispune de un ascendent în lupta antiteroristă întrucât imaginarul pozitiv deţinut în mentalul colectiv îi conferă acesteia posibilitatea de a preveni şi combate terorismul maiales prin folosirea unor mecanisme empatice, cu impact în rândul societăţii. Concret, retorica şi implicarea unei femei într-un domeniu considerat adeseori atipic femeilor pot să conştientizeze populaţia privind gravitatea fenomenului şi capacitatea acestuia de a afecta societăţi, comunităţi şi familii şi să aducă o viziune proaspătă, umană, comprehensivă asupra consecinţelor actelor teroriste (victimele şi atacatorii deopotrivă fiind la rândul lor copiii unor mame / membri ai unei familii).
Pentru a spori şansele de prevenire şi combatere a terorismului, în ultimii ani atât femei ce activează în structuri antiteroriste, cât şi membre ale societăţii civile au dezvoltat proiecte care să faciliteze identificarea riscurilor teroriste încă de la primele semnale (asimilate procesului de radicalizare prin care trece un individ înainte de a acţiona terorist).
Pentru o mai bună percepţie asupra mecanismelor create, oferim două exemple elocvente în acest sens:
The Shanaz network (Reţeaua Shanaz) este un proiect dezvoltat de Association of Chief Police Officers Prevent Delivery Unit din Marea Britanie şi furnizează o platformă pentru femeile care doresc să-şi asume un rol în luarea deciziilor şi trasarea politicilor şi strategiilor de prevenire a radicalizării.
Reţeaua este formată din aproximativ 50 de femei de diferite origini, rase şi religii, inclusiv cadre active ale poliţiei britanice care:
– analizează, explică şi demitizează preceptele ideologicefolosite de organizaţii teroriste în recrutarea de noi adepţi;
– oferă consiliere persoanelor vulnerabile la radicalizare;
– susţin demersurile generale ale instituţiilor care au rol în prevenirea şi combaterea radicalizării şi terorismului.
Sisters Against Violent Extremism este prima platformă contrateroristă feminină, reuneşte femei din Indonezia, India, Pakistan, Israel, Teritoriile Autonome Palestiniene, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Yemen ce activează în diferite domenii de activitate şi îşi unesc eforturile pentru a lupta împotriva radicalizării şi terorismului.
SAVE conferă femeilor instrumentele necesare pentru a contracara retorica şi modul de gândire extremist în cadrul comunităţilor din care fac parte şi lucrează la dezvoltarea de alternative non-violente pentru combaterea dezvoltării terorismului la nivel global.
Femeia terorist versus femeia antiterorist – studiu de caz comparativ
Roshonara Choudhry
născută în 1989 în Londra, Anglia (a II-a generaţie de imigranţi din Bangladesh)
contact cu entităţi teroriste / expunere la atacuri sau alte manifestări teroriste
Nu a avut nicio legătură cu entităţi teroriste.Singurele atacuri teroriste cu care a intrat indirect în contact sunt cele executate în Anglia (spre exemplu: atentatele din Londra, 7 iulie 2005).
raportare proprie la extremism / terorism
S-a autoradicalizat în urma ascultării/ vizualizării a peste 100 de ore de predici susţinute de fostul lider spiritual al Al Qaida din Peninsula Arabă, Anwar Al-Awlaki.
trecut
Anterior atacului era studentă în ultimul an la King’s College din Londra unde se specializa în limba engleză şi comunicare. Era una dintre studentele eminente şi se implica periodic în activităţi extra-curriculare şi de voluntariat. După terminarea studiilor îşi dorea să devină profesoară.
atacator – atac – victimă
În ziua de 14 mai 2010, în cadrul unei reuniuni organizate la biblioteca Beckton Globe a încercat să îl ucidă pe parlamentarul britanic Stephen Timms. Roshonara dorea să îl pedepsească pe Timms pentru că a votat pro-războiul din Irak. Aceasta l-a înjunghiat de două ori cu un cuţit cu lama de 15 cm, înainte de a fi dezarmată.
Ulterior, a declarat că nu intenţiona să se oprească până nu reuşea să îl omoare chiar dacă acest lucru ar fi costat-o viaţa întrucât îşi dorea să fie martir/ să moară pentru fraţii şi surorile musulmane. Deşi grav rănit, parlamentarul a supravieţuit.
post-atac
În noiembrie 2010 a fost condamnată la închisoare pe viaţă pentru tentativă de omor, cu posibilitate de eliberare după minim 15 ani. Refuză să dea declaraţii sau să primească vizite din partea familiei.
Malala Yousafzai
născută în 1997 în Mingora, Pakistan
contact cu entităţi teroriste / expunere la atacuri sau alte manifestări teroriste
Prin prisma zonei în care trăieşte (Valea Swat aflată sub influenţa talibanilor), Malala a fost expusă constant schimburilor de focuri şi atacurilor teroriste executate inclusiv în apropierea casei în care locuia. De asemenea, a fost ameninţată direct că va fi ucisă dacă continuă să încalce edictul taliban care interzice fetelor să meargă la şcoală.
raportare proprie la extremism / terorism
Este împotriva terorismului / violenţei de orice tip şi a impunerii unor reguli stricte în societate de către talibani, în special în ceea ce priveşte limitarea accesului fetelor pakistaneze la educaţie, mass-media şi viaţă socială.
trecut
A publicat numeroase articole şi oferit interviuri pentru mass-media locală şi internaţionale (BBC Urdu, Toronto Star, New York Times, Urdu Aaj Daily, AVT Khyber etc.), dezvoltând cu ajutorul BBC inclusiv un blog tip jurnal referitor la viaţa din Valea Swat sub restricţiile talibane. S-a implicat activ în proiecte pentru drepturile femeii, educaţie şi stoparea violenţelor în Pakistan. Ca urmare a demersurilor sale, a câştigat numeroase premii (International Children’s Peace Prize, National Youth Peace Prize etc.).
atacator – atac – victimă
Întrucât acţiunile sale căpătau amploare şi lezau profund dominaţia talibană, în ziua de 9 octombrie 2012 a fost atacată de un taliban. Acesta a urcat în autobuzul cu care fata se întorcea de la şcoală, a întrebat cine este Malala Yousafzai ameninţând că dacă nu răspunde îi va ucide pe toţi din autobuz şi, după ce Malala s-a prezentat pentru a nu pune în pericol viaţa celorlalţi pasageri, a împuşcat-o o dată în cap şi o dată în gât.
După aproape 10 zile de comă în care a fost tratată în spitale pakistaneze şi, ulterior, transferată într-un spital din Anglia (Queen Elizabeth din Birmingham), Malala şi-a revenit, fiind în proces de recuperare.
post-atac
La mijlocul lunii octombrie 1012, fostul prim ministru britanic, James Gordon Brown, în prezent reprezentant al ONU, a înaintat preşedintelui pakistanez o petiţie intitulată „I am Malala” care militează pentru accesul tuturor copiilor pakistanezi la educaţie.
În prezent Malala este nominalizată la premiul Nobel pentru pace şi afirmă că lupta în care s-a implicat este abia la început şi că nu va renunţa indiferent de costuri.
Avem în faţă două cazuri diametral opuse care par să demonteze orice mit privind radicalizarea şi terorismul:
1) pe de-o parte o britanică al cărui contact cu terorismul a fost predominant mediatic, dar a ales să acţioneze violent pentru o cauză străină condiţiei ei,
2) iar cealaltă o pakistaneză supusă în repetate rânduri manifestărilor teroriste şi ameninţărilor, care a ales să militeze non-violent pentru libertate şi dreptate.
Deşi cazurile par punctuale şi am putea considera că nu vor genera efecte pe termen lung, acestea pot, cu siguranţă, să determine modificări de ambele părţi ale baricadei teroriste.
Astfel, acţiunile studentei britanice (Roshonara) pot inspira alte femei radicalizate care nu au ales încă calea terorismului, anumite site-uri dedicate musulmanilor prezentându-o ca pe o eroină pentru încercarea de eliminare a unuia dintre “duşmanii Islamului” şi statuând acţiunea acesteia ca exemplu de urmat. În acelaşi timp, demersurile tinerei Malala pot încuraja voci încă tăcute să se facă auzite şi să realizeze că oricine, chiar şi o adolescentă din Pakistan, poate să facă o schimbare şi să contribuie semnificativ la lupta împotriva violenţei şi restricţiilor impuse de entităţi teroriste. Contrar oricăror preconcepţii, prin prisma cazurilor anterior prezentate, implicarea în terorism atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor este, în ultimă instanţă, o alegere predominant personală şi nu un rezultat cumulat al unor circumstanţe, premise sau factori determinanţi.
Concluzionând, apreciem că indiferent de situaţiile în care se regăsesc, femeile pot să aleagă de ce parte a baricadei teroriste doresc să lupte. Concret, în timp ce unele dintre acestea urmează calea violentă pentru a susţine anumite cauze, afectând grav propriile familii şi contribuind la stigmatizarea etniei, religiei sau societăţii din care fac parte, altele contrabalansează prin decizia de a susţine cauze similare într-un mod paşnic ataşând o voce, un chip, o poveste de viaţă dezideratelor urmate.
Autor: Cristiana Obreja
