De-a lungul timpului crearea şi diseminarea de ştiri false au făcut parte din instrumentarul utilizat pentru a schimba percepţii şi a manevra sau manipula cognitiv mase importante de oameni. Sunt de notorietate campaniile mediatice naziste care au avut o contribuţie decisivă în construirea şi, ulterior, consolidarea curentului antisemit sau cele promovate de mass-media din SUA pentru dezvoltarea percepţiilor anti-rasiste la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.
Puţină istorie
La sfârşitul secolului al XIX-lea, pe fondul „luptei” mediatice dintre editorii publicaţiilor rivale americane „New York World” şi „New York Journal”, Joseph Pulitzer, respectiv William Hearst, a apărut sintagma „jurnalism galben”, atribuită propagării unor ştiri cu puternice elemente de senzaţionalism. Strategia editorială a celor două publicaţii este adesea enumerată printre cauzele care au determinat intrarea SUA în războiul hispano-american din 1898 ca urmare a poveştilor senzaţionale şi articolelor exagerate, prin care Spania era acuzată de atrocităţi asupra populaţiei cubaneze.
Termenul fake news a pătruns în lexiconul public în anii 2010, pe fondul evoluţiilor din Orientul Mijlociu cunoscute sub numele generic de Primăvara arabă, a devenit din ce în ce mai utilizat în 2014, când reţeaua de ştiri Buzzfeed a folosit expresia pentru a descrie „poveştile” despre epidemia Ebola, însă, 2016 este anul de referinţă pentru viralizarea conceptului şi amplitudinea fenomenului, votul Brexit din Marea Britanie şi alegerile prezidenţiale din SUA fiind evenimente politice cheie care au determinat această manifestare.
Teoretizarea fenomenului fake news
Potrivit studiilor de specialitate, fenomenul are un caracter bidimensional: pe de o parte vizează crearea intenţionată de ştiri false al căror efect direct este dezinformarea şi, pe de altă parte, urmăreşte etichetarea drept fake news ceea ce presupune instrumentalizarea politică a termenului pentru denigrarea mass-media şi implicit subminarea oricărei informaţii neconforme agendei politice asumate.
Jana Lura Egelhofer şi Sophie Lecheler, experţi în comunicare în cadrul Universităţii din Viena, au identificat trei caracteristici ale fake news-ului, respectiv: facticitate redusă – mesajul transmis poate fi în totalitate sau parţial fals ca urmare a conexiunilor sau contextului fals, conţinutului derutant sau fabricat; fabricarea deliberată de conţinut fals cu intenţia de a înşela pentru a acumula capital politic, ideologic sau financiar; mimarea formei unui conţinut media – titlu, corpul textului, imagini.
Resurse utilizate pentru crearea de conţinut fals
Cele mai prolifice surse de ştiri false sunt site-urile dedicate sau construite exclusiv pentru propagarea de astfel de materiale şi reţelele de socializare. Pentru a fi atractive, site-urile au adrese web care imită unele existente – de exemplu abcnews.com.co copie a celebrului abcnews.go.com – şi sunt active o scurtă perioadă de timp, întrucât obiectivul nu constă în crearea unei reputaţii, ci în maximizarea profiturilor scontate.
Potrivit experţilor în securitate cibernetică, în contextul alegerilor prezidenţiale din SUA din 2016, un număr mare de site-uri clonă au fost active pe termen scurt, iar materialele create au fost diseminate şi „rostogolite” pe reţelele de socializare, unde au beneficiat de un engagement (like-uri, share-uri, comment-uri) net superior ştirilor promovate de sursele media tradiţionale.
În această situaţie, platformele social-media funcţionează ca adevărate agregatoare de ştiri, algoritmii matematici reuşind să creeze o bulă informaţională conformă comportamentului sau profilului online al fiecărui utilizator, în funcţie de like-urile, share-urile sau comment-urile acordate.
Pentru direcţionarea dezbaterilor, amplificarea mesajelor şi, pe cale de consecinţă, distorsionarea discursului online sunt folosiţi boţii sau sistemele automatizate – software care imită comportamentul online al unei persoane – şi trolii – „postaci” sponsorizaţi de diferiţi actori, inclusiv politici sau de stat.
În prezent, fake news-ul a trecut la un alt nivel, progresele realizate în domeniul sistemelor de învăţare automată şi inteligenţei artificiale pavând calea deepfake-urilor – conţinut digital, audio şi video fabricat care înlocuieşte în mod hiperrealist fizionomia şi discursul unei persoane, cu ochiul liber fiind imposibil de detectat diferenţa între conţinutul real şi cel creat.
Primul deepfake a apărut la finele anului 2016, când pe reţeaua de socializare Reddit utilizatorul „deepfakes” a postat înregistrări trucate folosindu-se de chipurile unor actori celebri. Prima „victimă” politică, fostul preşedinte american Barack Obama, apărea într-o înregistrare video folosind un limbaj nepotrivit la adresa succesorului său, preşedintele Donald Trump.
Experţii anticipează că principalele provocări ale viitorului în materie de tehnologie constau în crearea de conţinut deepfake în timp real, precum şi a unei noi generaţii de boţi, capabilă să utilizeze procesarea naturală a limbilor vorbite, îngreunând astfel identificarea lor ca roboţi.
Impactul ştirilor false
Nu există date suficiente pentru a evalua impactul real al fenomenului fake news aspra modelării percepţiilor opiniei publice, în pofida numeroaselor studii ţintite care au vizat mediul online, principala sursă de creare şi diseminare de conţinut fake. Au apărut indicatori care fac posibilă o evaluare de ansamblu / orientativă a potenţialului ştirilor false de a influenţa evenimente. Aceştia se raportează la nivelul de expunere al unei persoane, la gradul de prezenţă în societate a fenomenului fake news, precum şi la nivelul de dezvoltare a gândirii critice.
Astfel, potrivit studiului realizat de experţi ai Princeton University, în medie, în SUA, o persoană petrece 64 de secunde citind un conţinut fals, în timp ce 42 de secunde sunt acordate unui articol verificat / veridic. Pew Research Center a concluzionat că, în cazul cetăţenilor americani sub 50 de ani, jumătate din ştirile pe care aceştia le consumă provin din mediul online, iar în ceea ce priveşte categoria de vârstă sub 30 de ani, ştirile online sunt de două ori mai populare, comparativ cu cele difuzate de televiziuni.
Conform Eurobarometrului dedicat fenomenului fake news realizat în 2018, 37% dintre persoanele chestionate au declarat că sunt expuse în fiecare zi / aproape zilnic ştirilor false, iar 31% cel puţin o dată pe săptămână. Dintre respondenţii români, 41% au susţinut că vin zilnic în contact cu informaţii false, procentul depăşind uşor media europeană.
Evaluarea realizată în noiembrie 2019 de MediaStandard.ro a relevat că 27% dintre români s-au declarat foarte încrezători în abilităţile lor de a recunoaşte ştirile false şi 60% oarecum încrezători. De asemenea, procentul persoanelor care au raportat / comentat ştiri false şi care nu au dat vreodată like sau share este de 8,2%, însă se remarcă un număr mare de pasivi, care nu au reacţionat în niciun fel la ştiri false – 44,9% – şi de bivalenţi, care au distribuit ştiri false, dar le-au şi raportat – 42,6%.
Dincolo de aceste cifre, urmările ştirilor false asupra societăţii sunt mai mult decât evidente şi nu se limitează strict la domeniul politic, ci asupra unei varietăţi de subiecte cu implicaţii asupra procesului de decizie. Este de notorietate campania online anti-vaccin în urma căreia incidenţa cazurilor de rujeolă la nivel mondial a crescut considerabil, în condiţiile în care această boală fusese eradicată în anumite state.
Un alt exemplu este incidentul armat cunoscut sub numele de „afacerea pizza gate”, care a avut loc într-un restaurant din Washington, în decembrie 2016. Acesta a fost rezultatul unei campanii derulate pe platformele 4Chan şi Reddit în care se susţinea că locaţia amintită ar fi constituit faţada unei reţele de pedofilie în care era implicată o rudă apropiată a candidatului democrat la prezidenţiale, din acea vreme, Hillary Clinton.
O luptă pierdută în situaţii de criză?
Consecinţele fenomenului fake news, fie că este vorba despre acte de violenţă sau modificarea unor percepţii politice sau sociale, dezvăluie o problematică complexă, întrucât are reverberaţii asupra factorului emoţional / psihologic.
În actualul context, diversele iniţiative de combatere a ştirilor false – din punct de vedere legislativ, programele media literacy axate pe dezvoltarea gândirii critice, proiectele / platformele de demascare a conţinutului fake, soluţiile hi tech centrate pe operaţionalizarea unor algoritmi de fact checking, identificarea şi închiderea reţelelor de boţi, măsurarea credibilităţii utilizatorilor – îşi dovedesc limitele.
Milioanele de postări false circulă, în aceste zile, pe platformele de socializare din întreaga lume. Toate aceste „poveşti” au un numitor comun – puternicul val de emoţie existent la nivelul opiniei publice mondiale care influenţează rezilienţa emoţională a fiecărui individ în particular şi a societăţii, în general.
Abstract
False and distorted news material isn’t exactly a new thing. It’s been a part of media history long before social media since the invention of the printing press. Nowadays people take their information from online, and it is most likely to never return to an era of relying upon professionally reported news sources. Brexit. Elections. Measeles. No matter the topic and whether is fake news or deep fake news, public opinion faces an increasing phenomenon difficult to manage at individual level and socio-political strategic level.
Autor: Maria Marinela Gheorghe
