Într-o eră a vitezei, când mediul online asigură interconectivitate globală, cu platforme de socializare care au destabilizat profund conceptul de mass media, fenomenul fake news a primit o actualizare consistentă, devenind un instrument redutabil de propagandă, putând fi folosit atât în spectrul politic, în cel economic, dar mai ales în cel de securitate. Cum manipularea maselor are rădăcini vechi în istoria umanităţii, putem traduce fenomenul fake news ca fiind o recrudescenţă a formelor clasice de manipulare.
Astfel, fake news, deși nu este un concept nou, putem spune că a devenit cunoscut publicului larg după campania electorală pentru alegerea președintelui Statelor Unite ale Americii, în 2016.
Până la momentul alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, fenomenul fake news nu a fost tratat decât periferic, atât de mediul academic cât și de media. Cum evenimentul menţionat a fost unul intens urmărit la nivel global, fake news a căpătat, pe cale de consecință, tot mai multă atenție. Dacă la început era considerat de Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, „o idee destul de nebună”, ulterior același personaj a fost nevoit să recunoască în fața Congresului SUA amploarea acestuia. Mai mult decât atât, Zuckerberg şi-a asumat că Facebook va lupta împotriva fake news.
În prezent nu există o definiție unanim acceptată pentru fake news, însă există un acord cu privire la caracteristicile pe care fenomenul le comportă. Astfel, fake news este definit ca informații false, inexacte sau înșelătoare concepute, prezentate și promovate pentru a provoca în mod intenționat prejudicii publice sau pentru profit.
Fake news, false news
Cum în spațiul românesc există tendința de a se traduce fake news prin știri false este necesar de precizat că această traducere nu este întocmai academică și nici în acord cu sensul propriu al fenomenului. Astfel, considerăm că diferența între o așa zisă știre falsă (false news) și un fake news există la nivel de intenție, un fake news având la bază un scop clar de a manipula, iar distribuția acestei știri se face în baza unor algoritmi bine stabiliți, demersul având în spate o strategie, respectiv resurse financiare alocate (Marian Voicu, Matrioşka Mincinoşilor: Fake News, manipulare, populism, Editura Humanitas, 2018).
Dacă în limba engleză distincția dintre fake news și false news este clară, în limba română nu se aplică, o traducere mai aproape de sensul propriu al fenomenului considerăm că ar fi știri contrafăcute/fabricate prin aceasta înțelegându-se intenția de a manipula, respectiv eforturile depuse de autorul demersului în a genera un anumit tip de reacție din partea publicului. Ştirea, deși falsă în esență, scoasă din context sau așezată într-un sistem premeditat de repere, permite astfel inducerea unei valori de adevăr informației transmise, respectiv interpretarea informației într-un mod trunchiat.
În aceste sens, nu considerăm oportună încercarea de traducere în limba română a fenomenului referit, ci preluarea terminologiei anglo-saxone de fake news, limba română neputând exprima în mod succint diferența între o știre falsă și o știre intenționat modificată.
Totodată, fenomenul fake news este unul cu o complexitate sporită în raport cu o știre falsă, având implicații multiple precum și o plajă largă de aplicabilitate. Pe lângă dificultățile întâmpinate în a defini cu acuratețe fenomenul, existând și o reală problemă în a-i cuantifica efectele și mai ales impactul.
Reacţii diferite la acelaşi mesaj
Având în vedere că rețelele social media au devenit un competitor puternic pentru instituțiile de presă, fenomenul fake news prezintă riscuri semnificative, materializarea acestora depinzând în mare parte de abilitatea celor care concep știrile false, precum și de modul în care știrile respective sunt canalizate/distribuite către publicul țintă. Un fake news poate fi considerat inofensiv sub argumentul că receptorii au capacitate de discernământ, astfel că vor demonta singuri informația și o vor cataloga ca fiind manipulatoare, neexistând riscul apariţiei unor reacții sau decizii. La fel de bine, același fake news poate prezenta riscuri majore, de securitate sau chiar strategice, dacă este redistribuit sau asumat de către persoane, canale sau entităţi cu capital de încredere ridicat.
În această situaţie, publicul are tendința de a crede mai ușor informația sau chiar de a fundamenta unele decizii prin prisma informațiilor recepționate. Se observă astfel că succesul unui fake news este greu cuantificabil, însă este influențat, în mod direct, de gradul de profesionism cu care se operează pentru transmiterea mesajului. Același mesaj, transmis prin canale diferite, poate genera reacții total opuse, potrivit profesorului universitar Axel Gelfert, autorul studiului „Fake News: A Definition“.
Balanţa adevărului
Se observă că miza fenomenului fake news este una importantă la nivel internațional, fiind în același timp o amenințare, dar și o oportunitate sau un instrument prin care se pot obține beneficii sau profituri considerabile. „Piețele de desfacere” pentru produsele informaționale de tip fake news sunt în general mediul internet și în special rețelele de socializare, susţine Axel Gelfert. De-a lungul timpului numeroase studii și cercetări au relevat faptul că peste jumătate dintre cei care citesc presa nu au abilități de a distinge între o știre adevărată și una fabricată. Aici intervine, de fapt, oportunitatea manipulării. De asemenea nu poate fi ignorat timpul limitat pe care oamenii îl au la dispoziție pentru a verifica, din diverse surse, valoarea de adevăr a unei știri.
În plus, oportunitatea se amplifică în contextul în care mediul online nu este supus, până în prezent, controlului niciunei instituții publice naționale sau internaționale. În contrapartidă, în domeniul televiziunii, de exemplu, există entități precum Consiliul Național al Audiovizualului (România). Singurele inițiative de combatere a fenomenului fake news aparțin entităților private care dețin platformele social-media.
O problemă pentru democraţie
O imagine de ansamblu asupra amplorii fenomenului fake news a fost relevată de către Eurobarometrul „Fake News and Disinformation Online” publicat, în 12 martie 2018, de Comisia Europeană. Rezultatele cercetării sociologice ar putea fi catalogate drept alarmante. Astfel, studiul care a vizat respondenţi din toate cele 28 de state membre UE, a relevat faptul că peste jumătate dintre aceştia sunt expuşi la o ştire fabricată cel puţin o dată pe săptămână. Un procent de peste 80% dintre participanţii la Eurobarometru consideră că fenomenul fake news reprezintă o problemă atât pentru democraţie cât şi pentru statul din care provin. Urmare publicării sondajului „Fake News and Disinformation Online”, reprezentanţi ai Comisiei Europene au atras atenţia, inclusiv României, asupra evoluţiilor înregistrate în acest domeniu. Avertizarea a fost lansată în contextul în care rezultatele cercetării sociologice au indicat faptul că 59% din respondenţii din România cataloghează drept reale informaţiile cu care intră în contact în mediul virtual prin intermediul platformelor online.
Exemple de fake news
Un exemplu clasic de fake news a fost prezentarea eronată a orientării sexuale a candidatului Emmanuel Macron în presa est-europeană (articolul iniţial a apărut în publicaţia rusă Komsomolskaya Pravda), în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din Franţa. Deși nu a publicat nicio dovadă în acest sens, presa rusă, dar și unele publicații din Occident (bănuite a fi în legătură cu cele care au lansat iniţial ştirea), l-au prezentat pe Emmanuel Macron ca fiind un susținător al globalismului (afirmându-se că aduce „iadul globalist”), al mișcărilor progresiste și un inamic al adevăratei familii.
Mai mult, fake news-ul s-a amplificat până la etichetarea sa drept „un psihopat care urăște Franța”, evident tot fără dovezi. În acelaşi timp, publicaţii care au promovat acest tip de conţinut au acordat sprijin mediatic contracandidatei Marine Le Pen, care în trecut a recurs la „împrumuturi” de la bănci cu capital rusesc, pentru că cele din Franța nu-i acceptaseră dosarul.
În Marea Britanie, în cadrul referendumului privind ieşirea din UE (Brexit), unul dintre „simbolurile” campaniei electorale a celor care susţineau părăsirea Uniunii s-a dovedit ulterior a fi una din cele mai „răsunătoare” fake news. Fostul primar al Londrei, Boris Johnson, declara că în momentul părăsirii UE, Marea Britanie va recăpăta, săptămânal, controlul asupra a 350 de milioane de lire sterline (lăsând să se înţeleagă că 350 de milioane de lire sunt viraţi săptămânal din bugetul Marii Britanii la bugetul UE). Declaraţia a devenit unul dintre mesaje virale care au promovat ideea Brexit-ului. Ulterior, afirmaţia a fost catalogată drept o eroare, respectiv o interpretare eronată a unor statistici, însă dezminţirea a fost făcută după ce fake news-ul îşi atinsese scopul.
În România un demers de amploare de tipul fake news a avut loc în vara anului 2016, când un jurnalist bulgar a anunțat, pe site-ul Euractiv, că pe teritoriul României va fi mutat armamentul nuclear american de la baza din Incirlik (Turcia). Ştirea a fost publicată în contextul în care Turcia se confrunta cu o situaţie de criză, caracterizată drept tentativă de lovitură de stat.
Toate pozițiile ulterioare apariției fake-news-ului arătau că nu are loc nicio asemenea acțiune și că, din punct de vedere logistic, ar fi fost imposibilă o astfel de operațiune. „E o formă de război informaţional. N-aş putea spune de cine este lansată informaţia, dar în orice caz în spate este cineva care are interes să vulnerabilizeze imaginea României. Dacă observaţi şi modul de construcţie pe povestea cu traficul de arme, se încearcă vulnerabilizarea României ca ţară membră NATO, pentru că ambele teme sunt legate de politica de securitate a ţării. Astfel de lovituri vor mai urma la adresa României“, declara atunci Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, pentru un cotidian naţional.
Cu toată reacția promptă a instituțiilor și a presei, fake news-ul pornit „s-a rostogolit” timp de câteva săptămâni, efectele acestuia fiind greu cuantificabile. Demersul amintit a coincis cu o intensificare a luărilor de poziţie din partea unor demnitari ruşi cu privire la prezenţa scutului antirachetă pe teritoriul României şi poate fi catalogat, în acelaşi timp, ca experimentarea unei noi forme de agresiune la adresa statului român sau a partenerilor săi internaționali.
Complexitatea fenomenului fake-news şi amploarea prejudiciilor aduse intereselor unor state transformă acest tip de manipulare într-o veritabilă armă, cu efecte greu de gestionat, faţă de care, atât România cât şi celelalte state membre NATO ar trebui să interpună mecanisme concrete de apărare.
Abstract
The fake news phenomenon is becoming a contemporary problem, especially when the accuracy of information is ruined by unverified data or information purposely released to misinform. We can consider fake news an old war with new weapons. This article offers a brief definition and history of fake news phenomenon and presents some famous examples of news used against people or countries.
Autor: Florin Rizea
