Intuiția a devenit subiect de cercetare mai întâi, timid, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, fiind serios studiată în ultimele patru decenii (din 1980 până în prezent). Interesant este faptul că întotdeauna regăsim conceptul de intuiție în directă corelație cu inteligența umană, ceea ce scoate intuiția din conul de umbră în care o plasase societatea modernă, în care gândirea rațională este văzută drept un garant al adevărului și încrederii. Literatura de specialitate alătură frecvent termenii de intuiție și instinct, cel din urmă fiind capacitatea interioară care determină la nivel mental intuiția. La rândul său, intuiția este abilitatea de a descoperi ceva în mod spontan, fără o raționare conștientă. Intuiția pune în legătură diferitele procese conștiente și inconștiente ale minții noastre, precum rațiunea și instinctul.
O cercetare aprofundată a rolului intuiției în luarea deciziilor a fost realizată de Gerd Gigerenzer, director al Centrului ABC (Adaptive Behaviour and Cognition) din cadrul Institutului Max Plank pentru Dezvoltare Umană, de la Berlin. Lucrarea „Metode euristice simple pentru decizii inteligente” (Gerd Gigerenzer și Peter M. Todd) explică științific modul în care intuiția poate deveni un instrument important pentru supraviețuire în lumea complexă a zilelor noastre. Procesarea într-un timp foarte scurt a unui volum imens de informații, care de foarte multe ori se contrazic, face analiza rațională a acestora aproape imposibilă. Astfel, apelul la instrumente simple (instinct) pentru decizii și soluții tot mai importante echilibrează balanța înclinată istoric de supremația gândirii raționale.
Inteligența intuitivă este un concept nou, dezvoltat de consultantul în afaceri Francis Cholle. În lucrarea „The Intuitive Compass” acesta definește inteligența intuitivă drept un alt fel de a organiza și utiliza ceea ce deja știm și suntem capabili să facem. Inteligența intuitivă ne ajută să descoperim cum putem folosi abilitățile intrinseci pentru a rezolva în mod creativ problemele și pentru a lua decizii optime. Definită astfel, inteligența intuitivă rezonează armonios cu setul de abilități dezirabile oricărui actor de intelligence.
Analiza, bazată pe intuiție sau raționament?
De altfel, intuiția nu este un concept străin de sfera intelligence-ului. Edward Waltz, (profesor la Patrick Henry College, Virginia), citând un raport al comitetului JASON (n.a. grup independent de consiliere în domeniul apărării), arată că, spre exemplu, analiștii de intelligence utilizează modele de gândire. În știință, modelele de gândire sunt utilizate în principal pentru dezvoltarea intuiției în rezolvarea problemelor dificile. Experții, adică acei profesioniști care au ajuns la un nivel superior de cunoaștere în domeniile în care activează, utilizează și ei astfel de modele. Abordată în acest fel, intuiția se conturează ca instrument util și necesar în activitatea de intelligence. Modelele mentale cu care operează analiza de intelligence sunt descrise ca fiind cunoștințe tacite. Pentru a trece de la informațiile colectate și cunoștințele anterioare la înțelegere, analistul de intelligence aplică o serie de mecanisme mentale: percepția, intuiția, raționamentul și deducția.
Instinctul ca armă de supraviețuire
Un alt domeniu, apropiat de intelligence, care utilizează intuiția și instinctul este cel militar-tactic. În teatrele de operații, deciziile care fac diferența dintre viață și moarte trebuie luate foarte repede și nu presupun în mod obligatoriu o analiză rațională. Armata americană a descoperit că abilitatea de a acționa din instinct poate fi îmbunătățită prin antrenament. O concluzie a cercetărilor din domeniul militar arată că pe câmpul de luptă experiența contează. Dacă ai experimentat o anumită situație înainte, este foarte probabil să anticipezi ce va urma într-o acțiune similară viitoare. Cercetările științifice efectuate de dr. Antonio Damasio (profesor la Universitatea din California de Sud), arată că răspunsul emoțional precedă procesul mental (sentimentul, senzația). Emoțiile instinctive în ceea ce privește amenințările sau oportunitățile nu sunt întotdeauna corecte, iar specialiștii neurologi dezbat încă asupra circumstanțelor în care instinctul precede conștientizarea indiciilor. Însă, instinctele noastre au evoluat tocmai pentru a ne asigura supraviețuirea. Modul instinctiv (intuitiv) de a rezolva o problemă nu reprezintă în mod obligatoriu o replicare a unui model anterior ci, mai degrabă, o adaptare dinamică la circumstanțe. Această abilitate va reprezenta întotdeauna un avantaj în activitatea de intelligence. Diferența dintre modul logic de a soluționa o problemă și cel bazat pe intuiție nu se traduce neapărat în termeni de eficiență; diferența o face capacitatea sau incapacitatea noastră de a identifica exact cauza și efectul.
Societatea în care evoluăm este complexă și tot mai imprevizibilă, ceea ce face modul tradițional de a lua decizii, bazat pe logică, inoperant sau chiar periculos (în anumite circumstanțe). De aceea este necesar să înțelegem mai bine acele abilități care, de regulă, sunt ascunse minții conștiente, dar pe care le folosesc cu succes indivizii cu o conștiință interioară (sinele interior) activă. Aceste abilități (între care se numără și intuiția) ne ajută să identificăm, în mijlocul unor sisteme complexe, fragmentul de informație care, altfel, ar trece nevăzut de mintea rațională. Acest tip de inteligență intuitivă se bazează masiv pe creativitate. Prin definiție, creativitatea este un proces lipsit de bariere, care presupune abilitatea de a te elibera de prejudecăți pentru a putea accesa acele capabilități ale sinelui interior care aduc la lumină și interconectează informații disparate, facilitând găsirea unor soluții ingenioase sau luarea unor decizii surprinzătoare, dar eficiente. Într-o organizație strict reglementată cum este cea a intelligence-ului, în general, este nevoie de încredere și curaj pentru a adopta și dezvolta beneficiile intuiției, pe toate palierele de activitate.
Decizii intuitive vs decizii raționale
Pentru a lua decizii mai bune este nevoie de imaginație (creativitate), răbdare, o minte deschisă și toleranță la ambiguitate și confuzie. Este deci necesar un nou tip de conștientizare ce presupune un echilibru între gândirea logică și înțelepciunea seculară a instinctului. Gerd Gigerenzer susține că intuiția este mai puțin despre a ști instantaneu răspunsul corect și mai mult despre înțelegerea instinctivă a relevanței informațiilor, care permite eliminarea celor neimportante. Un exemplu al acestui tip de intuiție se regăsește în felul în care funcționează astăzi cele mai multe website-uri. Informațiile disponibile sunt organizate intuitiv, ceea ce înseamnă că sunt accesibile, ușor de înțeles și de căutat pentru majoritatea utilizatorilor. Acest mod de funcționare s-a dezvoltat după mulți ani de haos online, pe măsură ce un soi de „înțelepciune colectivă” a scos la suprafață care informații sunt esențiale și care sunt superfluue. Singure, logica și rațiunea nu ne mai pot ghida către inovație și succes. Nu vor mai fi suficiente pentru a ne conduce la acel nivel de creativitate și reinventare de care avem nevoie pentru a înfrunta provocările noii societăți.
Cercetările începutului de secol XXI (Gerd Gigerenzer, Malcolm Gladwell, Daniel Khaneman) asupra inteligenței umane converg către concluzia că atunci când inteligența și intuiția lucrează împreună, rezultatul se traduce prin decizii mai bune și înțelepte. Înțelegând importanța capacităților intuitive ale ființei umane, Gerd Gigerenzer subliniază că o persoană intuitivă va face întotdeauna diferența într-o societate. Aforismul lui Albert Einstein întărește această idee: „mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea rațională este servitorul său credincios”.
Așadar, pentru o evoluție de succes în societatea actuală, indiferent de domeniul de activitate, este necesară acceptarea unui sistem de gândire dinamic, adaptiv, care să fie capabil să acceseze, în egală măsură, capacitățile intelectuale și cele intuitive.
Un stil diferit de conducere
Beneficiile acestor abilități sunt tot mai mult conștientizate de lideri importanți din sfera afacerilor, care au înțeles că pentru a stimula motivația, schimbarea comportamentului și inovarea durabilă, trebuie să găsească modalitatea optimă de transmitere a mesajului atât către mintea rațională, cât și către eul emoțional (instinct) al fiecărui angajat. În noua mentalitate de conducere, viziunea convențională a puterii ierarhice este înlocuită de o rețea de relații. Accentul este pus pe o înțelegere mai profundă a naturii umane, dar și pe folosirea instinctului și a jocului.
În timpul Marii Crize Economice din anii 1929 – 1933, industriașul japonez Konosuke Matsushita, fondatorul Panasonic, a decis să nu concedieze niciun angajat și să nu reducă salariile, în ciuda recomandărilor făcute de manageri. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când sfârșitul companiei părea iminent, iar Matsushita în pericol să fie îndepărtat din fruntea companiei pe care o crease, salvarea întreprinderii a venit în urma unei petiții a angajaților, adresată conducerii militare. Panasonic nu doar că și-a reluat producția după război, dar a devenit o marcă recunoscută la nivel mondial. Această experiență poate fi rezumată chiar în cuvintele lui Konosuke Matsushita: ”Indiferent cât de profund ai face un studiu, pe ce trebuie să te bazezi cu adevărat este propria ta intuiție.”
Abstract
We live in a data-driven society, but data is neither impartial nor infallible; it is quite often the result of judgments and biases held by data gatherers. In contrast, intuition seems to be the sum of all our experiences and abilities. Although intuition alone is not enough to guide our actions 100%, there are situations when it can play a vital role in determining the next step.
Autor: Georgeta Teodora Galea
