Tano Cariddi. Corrado Cattani. Personaje pe care ni le amintim cu toții. Personaje care ne-au ținut seri la rând în fața micilor ecrane, la scurt timp după ce am reușit, ca societate, să vedem dincolo de zidul pe care ne admiram propriile umbre. Și ne minunam.
Tentaculele mafiei
Avându-și izvoarele în negura timpului, în structurile de rezistență ale vechilor regate italiene față de ocupația străină, iar, ulterior, în grupurile folosite de către marii latifundiari pentru reglarea de conturi și menținerea unei poziții politice și economice privilegiate, Mafiile italiene tradiționale (Cosa Nostra, Camorra și ’Ndrangheta) au dobândit, în timp, forța necesară de a se impune ca o organizație statală de facto în relația cu forma de organizare oficială a statului italian, permițându-i negocierea de condiții ori politici, fie prin acte de extremă violență (vezi asasinatele de la începutul anilor ’90, cărora le-au căzut victime doi dintre cei mai cunoscuți magistrați italieni, Paolo Borsellino și Giovanni Falcone), fie printr-un procedeu mai insidios, dar, poate, mai eficient.
Este vorba de influențarea sistemului politic, sistemului judiciar și subordonarea finanțelor publice propriilor interese ilicite, nu prin acțiuni de capă și spadă, ci prin pervertirea unuia dintre cele mai importante instrumente ale statului de drept – votul – precum și prin puterea tocului și peniței, beneficiind de „grija” unor profesioniști ( juriști, economiști) implicați ori foarte bine ancorați în actul decizional.
Cazurile Mani Pulite/Tangentopoli și, recent, Mafia Capitale sunt tot atâtea exemple, din trecut și din prezent, ale nivelului de infiltrare al asociațiilor de tip mafiot în structura intrinsecă a organizării de stat. Cunoștințele acelorași profesioniști la care am făcut trimitere mai sus, implicați natural ori conjunctural în strategiile mafiote, au permis Mafiilor transformarea în adevărate corporații orientate spre profit, bine angrenate în economia reală, și diversificarea „portofoliului”, adăugând preocupărilor infracționale obișnuite (extorcare, proxenetism, camătă, trafic de droguri de mare risc, contrabandă, omucidere, trafic de armament, jocuri de noroc ilegale ș.a.), activități care trec neobservate grație aparenței legalității lor (spălarea de bani, deturnarea de fonduri publice, trucarea licitațiilor, corupția). Astfel, departe de caracterul aproape romantic insuflat de portretizarea făcută încă din zorii mass-media audio-vizuale, criminalitatea organizată (transnațională) italiană este unul dintre principalele pericole cu care se confruntă societatea contemporană, date fiind importantele efecte negative care macină, încet, dar sigur, resorturile esențiale organizării statale: stabilitatea economică, echilibrul social, capacitatea de decizie.
Prejudicii economice şi sociale
Dezvoltarea armonioasă a oricărei societăți este direct proporțională cu capacitatea de a-și proiecta și organiza o economie competitivă din care să-și extragă resursele financiare necesare dezvoltării infrastructurii strategice: învățământ, sănătate, energie, transport și apărare. Introducerea imenselor profituri ilicite (după unele surse cifrate la sute de miliarde de euro anual) în circuitul economic real generează multiple efecte și prejudicii pe orizontală, conducând la destabilizarea strategiei financiare a unei societăți. Întrucât scopul primordial al Mafiei este acela de a recicla, de a degreva de sarcini resursele financiare obținute din infracțiunile cele mai absconse ori de a-și apropria în mod ilicit și mai multe beneficii financiare, investițiile făcute prin mijlocirea afacerilor legale (societăți comerciale înregistrate în conformitate cu dispozițiile actelor normative) dau falsa impresie a existenței unei piețe de capital, a unei economii viabile și performante ori a unei pături de mijloc, considerată de economiști temelia unui stat capitalist. În fapt, proiecția temporală a acelor afaceri este de scurtă durată.
Cât să permită, de exemplu, transferul unor sume de bani prin mecanisme bancare ori în numerar. Odată atins obiectivul vizat, acestea sunt abandonate, fără ca piața pe care au funcționat să fi beneficiat de plus-valoare din activitatea declarată a respectivelor întreprinderi.
Lipsa caracterului real al întreprinderilor (în sensul juridic al societății comerciale) afectează direct și piața muncii, prin aceea că nu se creează locuri de muncă reale, care să asigure dezvoltarea și formarea de specialiști, acumularea și transmiterea de expertiză.
Consecințele negative imediate și directe derivate din sustragerea de la bugetul de stat a contribuțiilor la fondurile de pensii, șomaj și sănătate, a impozitului pe profit (acesta fiind inexistent și, pe alocuri, neurmărit) ori a taxei pe valoare adăugată, surse vitale pentru susținerea pilonilor unui stat, se reflectă în Produsul Intern Brut.
Lipsa unui flux financiar constant și cu o proiecție predictibilă pe termen mediu și lung conduce, inevitabil, la necesitatea de a asigura alimentarea bugetului de stat prin majorarea obligațiilor fiscale directe și indirecte – izvor al altei consecințe cu efecte prejudiciabile: modificarea comportamentului actorilor de bună-credință, care, în lipsa presiunii fiscale crescânde, nu ar surveni. Reverberațiile influenței negative ale imixtiunii Mafiilor în societate se extind și la nivel social, prin dispariția coeziunii sociale, dictată de inechitatea la nivel micro și de pierderea încrederii în instituțiile chemate să orânduiască și să se îngrijească de nevoile cetățenilor, respectiv prin imposibilitatea asigurării unei dezvoltări durabile a bunurilor publice importante, precum învățământul, sănătatea și protecția cetățeanului.
Afectarea PIB-ului conduce la lipsa de resurse pentru crearea de școli și spitale la standarde moderne, asigurarea accesului real la educație și sănătate al persoanelor defavorizate, asigurarea de venituri decente corpurilor profesoral și medical, astfel încât să fie prevenită corupția și/sau dezinteresul în rândul acestor profesioniști, finanțarea pregătirii profesionale continue a acestora în Occident pentru actualizarea practicilor de lucru etc.
Coruperea oficialilor
Este posibil ca ingerința supremă a asociaților de tip mafiot italiene să constea în coruperea reprezentanților aleși ai statului de drept, fie prin acte de captatio benevolentia, fie prin cointeresare materială. Nu întâmplător premierul italian, Matteo Renzi, afirma recent, în contextul scandalului legat de actele de corupție și deturnarea de fonduri publice în proiectul MOSE (Modulo Sperimentale Elettromecanico – Modul Experimental Electromecanic), destinat apărării Veneției contra mareelor: ”Banii publici nu sunt banii nimănui, ci ai tuturor. Oamenii politici care și-i aproprie provoacă dezgust. […] Nu spun că este un furt dublu, ci că lipsa de valoare este dublă. În cazul MOSE, însă, dincolo de oamenii politici care fură este un stat care falimentează”.
Am făcut mai sus trimitere la cazurile Mani Pulite, cunoscut în presa italiană și ca Tangentopoli (trimitere subtilă la jocul Monopoly, pentru a evidenția controlul pe care Mafiile italiene îl au asupra politicului prin corupție, mită – tangenti), și Mafia Capitale, pentru că sunt exemplificative în argumentația noastră. Cazul Mani Pulite, inițiat la scurt timp după 1990, de la denunțul unui afacerist italian forțat să dea mită pentru obținerea și păstrarea unei lucrări publice, nu este încă finalizat în sensul realizării scopului legii penale – „toate infracțiunile să fie descoperite și toți făptuitorii să fie trași la răspundere”, multe dintre persoanele vizate de măsurile autorităților judiciare italiene fiind achitate, pe motiv că s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă ori nu au primit condamnări definitive și irevocabile, procesele fiind încă pe rol.
Din perspectiva de intelligence, prezintă interes, printre altele, faptul că Italia a adoptat printre ultimele Convenția de la Strasbourg împotriva corupției, la 12 ani după Albania și Azerbaidjan. Obiectivul Convenției este acela de a coordona măsurile penale față de diversele practici de corupție, activă și pasivă, ale funcționarilor publici, parlamentarilor, funcționarilor internaționali, judecătorilor și funcționarilor din sistemul judecătoresc. În textul Convenției sunt prevăzute și faptele de trafic de influență (activă sau pasivă), spălarea banilor proveniți din corupție și infracțiuni financiare conexe luării de mită.
Un fenomen imperceptibil
Ne gândim, poate, că România este ferită de o asemenea calamitate, că nu prezentăm un interes special pentru exponenții asociațiilor italiene de tip mafiot. În realitate, apropierea istorică și culturală dintre cele două state, oportunitățile investiționale născute, mai ales, după schimbarea regimului politic din România, aderarea la Uniunea Europeană au creat premisele necesare și suficiente pentru ca Mafiile italiene să arunce o privire și asupra spațiului românesc. O arată inclusiv rapoartele asupra criminalității organizate întocmite de instituții internaționale de profil, în care se precizează, fără echivoc, că în România sunt investite profituri ilicite ale Cosa Nostra, Camorra și’Ndrangheta.
Să ne amintim cazul intens mediatizat, încă din anul 2006, a investițiilor din domeniul deșeurilor făcute în România, la rampa ecologică de la Glina (și nu numai), de una dintre cele mai importante familii din cadrul Cosa Nostra – familia Ciancimino. Ori asasinarea în București, în 2004, a lui Alberto Ranaldi, – membru al temutei “La Camorra”, sau capturarea numiților Vincenzo Cesarano (în 2004) – liderul unui clan al aceleiași organizații mafiote, care se ascundea în Călărași sub identitate falsă, Salvatore Fraterrigo (în 2007) – membru al puternicei familii Madonia (Cosa Nostra), Francesco Russo (în 2013) – liderul clanului mafiot Sinesi-Francavilla.
Lipsa de vizibilitate a fenomenului în societatea românească nu îl face inexistent, ci doar imperceptibil, identificabil doar printr-o atentă analiză a comportamentelor adoptate în diferitele domenii de activitate care le suscită interesul (servicii, construcții, energie etc.).
Să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că este necesară construirea unei căi de comunicație terestră între două localități reședințe de județ și autoritatea contractantă supune licitației publice executarea lucrărilor. Persoanele interesate vor să se înscrie la licitație, dar nu oricum. „Întâmplarea” face că cerințele din caietul de sarcini se pliază chiar pe soluția lor tehnică, iar restul ofertanților vin mai mult să câștige „experiență”. Așa se face că licitația este câștigată, dar pentru demararea lucrărilor ar avea nevoie de utilaje, muncitori, materie primă etc. Din nou intervine providența și reușesc, persoanele interesate, să găsească diverși dispuși să-i ajute. Contra unui comision. Vă sună cunoscut? Este doar unul dintre mecanismele gândite și implementate de Mafie în Italia încă din anii ’70.
Rolul societăţii
În lupta contra criminalității organizate (inclusiv transnațională), atitudinea membrilor societății poate face diferența. Aceasta trebuie, însă, educată (cum au procedat cu succes țările scandinave), fiind esențiale programele sau proiectele (încă din ciclul gimnazial) care să permită membrilor societății să-și cunoască realmente drepturile și obligațiile, modul în care funcționează instituțiile într-un stat de drept, să conștientizeze efectele negative ale tolerării unor atitudini neconforme ordinii de drept și bunelor moravuri, astfel încât să nu rămână pasivi atunci când observă ori iau la cunoștință despre practici care le pot periclita interesele prezente și viitoare.
„Riscul cel mai mare pentru societate este adaptarea prin resemnare cu încălcarea legii, văzută ca un rău fără remediu”, spunea în 2015 Raffaele Squitieri, președintele Curții de Conturi italiene. Acea atitudine este influențată, însă, și de percepția modului în care toate puterile statului se îngrijesc, prin instrumentele aflate la dispoziție, de apărarea intereselor lor, fiind nevoie de un efort necontenit, din partea tuturor, pentru găsirea de soluții care să prevină și să limiteze efectele negative pe care crima organizată le are asupra societății. De aceea, și la nivelul tuturor puterilor în stat – legislativă, executivă și judecătorească – poate ar fi necesară o creștere a gradului de conștientizare a riscurilor majore, cu impact la nivel strategic, pe care le poate reprezenta criminalitatea organizată transnațională în genere, nu numai cea italiană, pentru că numai efortul lor conjugat poate asigura un rezultat pozitiv.
Abstract
Our society is confronted with a wide range of threats that may pose a real challenge to the authorities (both judiciary and intelligence services), the most elusive of them being given by the action of the Italian (transnational) organized crime – The Mafia.
This article is set out to raise awareness on how elements of the Italian organized crime infiltrate the society and to describe how their actions may have a significant negative impact on the economies of the state in which they operate. There are several examples given to show how these organizations operate and how essential economic indicators can be destabilized under their influence. More precisely, these organizations target the elected ruling class members of the state, in the attempt to take control over the decision makers. From the point of view of the society, social cohesion is under menace and the citizens’ distrust in the state’s legal system will occur.
A brief outline of the mechanisms used by Mafia over many decades is also provided. Furthermore, this paper tackles the subject of Mafia type organizations present in our state and in some areas to which we, as Romanian citizens, as a society, should be looking into and trying to solve, in order to prevent any such organizations from gaining ground in the future.
Autor: Iulian Berceanu
