Organizaţiile teroriste se adaptează permanent la măsurile de combatere adoptate pe plan internaţional, ceea ce imprimă acţiunilor teroriste un caracter ridicat de imprevizibilitate şi, implicit, constituie o provocare suplimentară pentru autorităţi.
Astăzi, terorismul nu mai este doar o problemă a altora, ceva ce se întâmplă doar în Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau undeva prin Asia. A pătruns brutal pe Vechiul Continent, schimbând radical cotidianul europenilor. State din Europa au devenit țintă a retoricii organizaţiilor teroriste, mesajele radicale fiind diseminate cu rapiditate în spaţiul virtual.
Putem ignora terorismul?
Organizaţia teroristă Daesh este deja consacrată ca actor major al terorismului regional și internațional, manifestându-se puternic în mediul online, motiv pentru care atacurile inspirate ideologic de grupare (aşa numitele „atacuri de inspiraţie”) constituie, în prezent, cea mai consistentă ameninţare la adresa Europei.
Radicalizarea, aflată pe un trend ascendent în Europa, alimentează imprevizibil şi continuu ameninţarea teroristă la nivel global, astfel că niciun stat (inclusiv România) nu poate ignora impactul unui potenţial act terorist, la fel cum nu poate trata cu superficialitate posibilitatea pierderii de vieţi omeneşti în numele unei ideologii radicale.
Plecând de la această scurtă aserţiune, prezentăm mai jos unele elemente care ne pot ajuta să înţelegem mai bine fenomenul terorist şi acţiunile autorităţilor împotriva acestui fenomen.
1. Terorism din raţiuni de stat
Istoric vorbind, terorismul a fost motivat inclusiv prin raţiuni de stat şi prin respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Termenul „teroare” a fost folosit pentru prima dată în sensul terorismului contemporan în timpul Revoluţiei Franceze. La 5 septembrie 1793, Convenţia Naţională a votat un document intitulat „Teroarea este cuvântul de ordine al zilei”, care autoriza guvernul să folosească forţa împotriva propriilor cetăţeni pentru a apăra revoluţia de duşmanii interni şi externi. În perioada de un an în care a fost oficial politică de stat, Teroarea a dus la condamnarea şi executarea a circa 17.000 persoane. Ironie (sau nu) a sorţii, una din ultimele victime a fost promotorul şi cel mai cunoscut exponent al terorii, Maximilien de Robespierre.
Dacă Teroarea a fost sau nu terorism în sensul modern al cuvântului este o dezbatere amplă în mediul specialiştilor; totuşi, este cert că nu poate fi făcută o echivalenţă morală în Teroare şi exponenţii ei, respectiv terorismul şi teroriştii secolului XXI.
2. Primul atentat cu bombă
Creată în 1918, prin voinţa poporului român, România Mare nu a fost ocolită de terorism, în 1920 fiind comis primul atentat cu bombă din istoria ţării.
La 8 decembrie 1920, o bombă cu ceas (maşina infernală, cum erau cunoscute în epocă dispozitivele explozive improvizate) a explodat în clădirea Senatului, ucigând trei persoane, printre care şi ministrul Justiţiei. Bomba a fost realizată din două proiectile germane de artilerie de către Max Goldstein, zis Ciungul. În investigarea atentatului indiciile au condus către Rusia Sovietică, ce viza ruperea Basarabiei de România și schimbarea regimului de la București.
3. Singurul atentat reuşit din România postdecembristă
La 19 august 1991, un grup de 4 militanţi sikh (membri ai grupării extremist – teroriste Babbar Khalsa din India) au executat, pe Bulevardul Aviatorilor, un atentat terorist asupra ambasadorului Indiei la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, care a suferit răni moderate. Reacţia rapidă a luptătorilor antitero din dispozitivul de protecţie a dus la uciderea unui atacator, capturarea celui de-al doilea şi rănirea gravă a şoferului autoturismului utilizat în atentat.
4. 16 ani de cooperare
România a fost printre primele ţări europene care – după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 – a avut iniţiativa elaborării unei Strategii naţionale de prevenire şi combatere a terorismului. Strategia a condus la apariţia Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), în anul 2002, sub coordonarea tehnică a SRI. Funcţionalitatea acestui mecanism a fost remarcată sub forma bunelor practici în două runde de evaluare ale Uniunii Europene (2005 şi 2009).
În prezent, mobilitatea contextului operativ şi necesitatea armonizării standardelor impun cooperarea drept condiție esențială pentru asigurarea eficienţei şi flexibilității demersurilor antiteroriste.
5. O ameninţare reală
Terorismul nu există numai la ştiri, ci în viaţa reală şi, oricât ar părea de improbabil, de multe ori printre noi.
Deşi România nu se confruntă cu riscuri teroriste semnificative, există totuşi pe teritoriul naţional persoane care au contact cu organizaţii teroriste şi desfăşoară activităţi în beneficiul acestora. Orice activitate sau persoană suspectă poate şi trebuie să fie adusă la cunoştinţa instituţiilor specializate, deoarece cunoaşterea şi timpul sunt factori extrem de importanţi, obiectivul major al structurilor antiteroriste fiind prevenirea oricăror atentate.
6. Pentru unii este doar un steag alb – negru
În 2017 au avut loc 17 atentate teroriste în Uniunea Europeană (cu 4 mai multe decât în 2016), toate fiind comise de persoane (auto)radicalizate, care şi-au exprimat afilierea la cauza Daesh. Comparativ, însă, amploarea atacurilor a fost mai scăzută, iar numărul victimelor redus la o treime, astfel că în 2017 s-au înregistrat 63 de decese, faţă de 2016, când au fost consemnate 137 de decese.
Majoritatea atentatorilor a acţionat în numele Daesh, dar fără ca atacurile să fi fost dirijate, planificate sau coordonate de organizaţie, ceea ce evidenţiază impactul crescut al propagandei acestei organizaţii, inclusiv în Europa.
7. Noi oportunităţi de atac
Anul 2016 a dat startul unei noi forme de manifestare a terorismului: atacurile cu autovehicule împotriva aglomerărilor umane. Astfel de atentate au avut loc la Nisa şi Berlin, împotriva mulţimii care celebra Ziua naţională a Franţei (14 iulie), respectiv a participanţilor la Târgul de Crăciun. Anul următor a certificat acest nou modus operandi terorist, la Londra (Westminster, în 22 martie şi London Bridge, în 3 iunie), Stockolm (Drottninggatan, în 7 aprilie), Paris (Champs-Elysees, în 19 iunie), Barcelona (Las Ramblas, în 17 august).
8. Prima organizaţie teroristă care a emis propria monedă
În teritoriile aflate sub control, Daesh a emis şi a impus propria monedă, dinarul islamic, bazat pe dinarul original utilizat în timpul Califatului lui Utman (anul 634), cu 7 diviziuni (2 monede de aur, 3 de argint şi 2 de cupru). Pe monedele din aur erau gravate imaginea a 7 spice de grâu sau o hartă a lumii, o referință coranică şi mesajul „Statul Islamic, un Califat bazat pe doctrina Profetului”.
9. Cetăţeni europeni, între urmaşii jihadiştilor DAESH
În perioada sa de apogeu, Daesh a reuşit să atragă recruţi din peste 90 de ţări, aceştia având ca singur element comun interpretarea extremistă a islamului. Aproximativ 25% dintre persoanele care s-au deplasat în teatrul jihadist din Siria în intervalul 2014-2017 au fost femei şi copii. În teritoriile controlate de Daesh s-au născut peste 750 de copii care au cel puţin un părinte cetăţean european, care luptă pentru organizaţia teroristă.
10. Împreună putem preveni
Mutaţiile recente ale terorismului solicită existența unei bune relaţii de cooperare cu zona civilă, care poate identifica şi semnala autorităţilor competente elemente de interes privind riscurile teroriste. Pentru dezvoltarea culturii de securitate, ne propunem să contribuim la construirea unei percepţii corecte a societăţii asupra valorilor şi intereselor de securitate, precum şi la formarea unui comportament adecvat al cetăţenilor care să îi protejeze de riscurile teroriste.
Abstract
Although the terrorist threat level in Romania is low, its multiple connections with other areas in Europe influence risks at the national level – from terrorist propaganda and radicalization to the presence of foreign fighters and returnees.
This article presents some facts about the history of terrorism in general and in Romania in particular, but also current events that sketch the real – and sometimes surprising – image of terrorist risks to our national security.
Autor: Maria Colibă
