Tema securității în domeniul cercetării se află, în acest moment, printre prioritățile structurilor de intelligence europene și ale mediului academic de cercetare, în vederea identificării unor soluții care să poată preveni acțiunile ostile derulate de spionajul advers, grupări extremiste sau de crimă organizată și chiar de exponenți ai organizațiilor teroriste. Toate aceste entități caută modalități prin care să compromită, să corupă și să recruteze oameni de știință, persoane cu acces la activitățile de cercetare, cu scopul de a accesa și sustrage rezultatul unor activități academice costisitoare care ar putea fi utilizate în proceduri militare sau în alte acțiuni contrare intereselor societății moderne, așa cum o știm astăzi. De la rezultatele cercetării unor lasere de mare putere, planurile de funcționare ale unor reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR), formulele de fabricare a vaccinurilor, crearea unor noi medicamente revoluționare, până la obținerea unor soiuri hibride în agricultură, nimic din ceea ce poate produce cercetarea românească și europeană nu va fi exclus de pe agenda unor actori statali sau a unor grupări din tipologia anterior menționată.
În rândurile de mai jos încercăm să evidențiem o mică parte din vulnerabilitățile căutate în general de serviciile de spionaj adverse atunci când țintesc rezultatele unor cercetări, fie ele din România sau din alt stat european, pentru a conștientiza, o dată în plus, că în acest domeniu fiecare verigă contează. Nevoia de protecție trebuie să vizeze întregul lanț al activităților de cercetare, nu doar fiecare componentă a acestuia.
Cercetarea finanțată de UE în cifre
Programul Horizon Europe 2021 – 2027 dispune de un buget de 95,5 miliarde euro, alocați pentru programe ce vizează sănătatea solurilor, cercetare fundamentală, energie verde etc. Pentru zona de cercetare este prevăzut un buget de 12,7 miliarde de euro, iar pentru 2030 se preconizează o creștere a bugetului de până la 3% din PIB-ul Uniunii Europene.
În comparație, în domeniul militar, European Defence Fund dispune de 7,95 miliarde de euro, 2,7 miliarde de euro fiind direcționați exclusiv cercetării colaborative în domeniul apărării.
Bugetele generoase, numărul institutelor și universităților europene implicate în activități de cercetare, precum și rezultatele obținute de-a lungul timpului măresc interesul serviciilor de spionaj. Sumele cheltuite pentru a subtiliza, prin diverse metode, rezultatele cercetărilor desfășurate în statele Uniunii Europene sunt insignifiante comparativ cu cele necesare finanțării unui proiect de cercetare.
Cazurile identificate la nivel european confirmă interesul unor actori din afara spațiului Uniunii pentru domeniul cercetării, o serie de exemple relevante în acest sens fiind, printre altele, cele care îi au în prim-plan pe Ilnur Nagaev,Tarmo Kõuts, Herwig F., Ina F. și Thomas R.
Secretele lansatorului Ariane
Ilnur Nagaev, doctorand în inginerie mecanică la o universitate bavareză, a furnizat informații unui cadru de spionaj al Serviciului de Informații Externe Rus (SVR), fiind remunerat pentru datele furnizate. Anterior mutării în Germania, Nagaev a lucrat ca inginer-cercetător în cadrul Academiei Ruse de Științe la Institutul de Metalurgie și Știința Materialelor „A. A. Baikov”. În toamna anului 2019, SVR l-a contactat pe Ilnur Nagaev solicitând date referitoare la domeniul aerospațial. Pentru informațiile furnizate, Nagaev a primit din partea SVR suma de 2500 de euro. El s-a întâlnit cu ofițeri ruși care acționau sub acoperire în Germania, cărora le-a transmis informații privind proiectele de cercetare din sectorul tehnologiei aerospațiale, în special diferitele etape de dezvoltare a lansatorului european Ariane. În baza investigațiilor realizate de serviciile de informații germane, cercetătorul a fost arestat în timpul unei întâlniri cu un reprezentant al spionajului rus, Leonid Strukov, care acționa sub acoperirea funcției de consul în cadrul Consulatului General al Federației Ruse la Munchen. Ținând cont de imunitatea diplomatică asociată funcției, acesta a fost declarat persona non grata și a fost expulzat. Ilnur Nagaev a negat că a furnizat informații către SVR în mod intenționat, afirmând că nu este agent. În schimb, a confirmat că a furnizat informații angajatului Consulatului General Rus din Munchen. Potrivit publicației electronice canadiene „La Presse”, Nagaev a declarat în fața judecătorilor că l-a întâlnit, întâmplător, pe Strukov în timpul unei excursii de rafting, în 2019. Ulterior s-au revăzut „la o bere”, iar Strukov i-a povestit despre un amic care dorește să investească într-un proiect aerospațial.
Cercetător din domeniul maritim, sursă de intelligence
Tarmo Kõuts, cercetător specializat în hidrodinamică și oceanografie la Institutul Național de Fizică Chimică și Biofizică din Tallinn, a fost recrutat în 2018 de Biroul de Informații din China al Departamentului de Stat Major al comisiei Militare Centrale. Estonianul a fost recrutat pe teritoriul Chinei și a primit, pentru informațiile furnizate, aproximativ 17.000 de euro, dar și mai multe vacanțe de lux.
Între 2012 și 2016, Kõuts a fost membru al unor comitete științifice din cadrul Ministerului Eston al Apărării și din cadrul NATO.
Un oficial de rang înalt din contraspionajul estonian, Aleksander Toots, adjunct al directorului serviciului estonian de informații (KAPO), a declarat, în exclusivitate pentru publicațiile The Daily Beast și Eesti Ekspress, că Tarmo Kõuts „a fost motivat de tradiționalele slăbiciuni umane: banii și nevoia de a fi recunoscut”.
Tarmo Kõuts a pledat vinovat și a fost arestat pe 9 septembrie 2020 pentru activități de intelligence desfășurate împotriva Estoniei și în favoarea Republicii Populare Chineze, fiind condamnat la 3 ani de închisoare de către Tribunalul din Harju, cu sediul la Tallinn.
Informații tehnologice sensibile
Herwig F., Ina F. și Thomas R. au fost implicați într-o operațiune complexă de spionaj în favoarea Chinei, desfășurată în Germania. Acest caz relevă atât subtilitățile și pericolele războiului informațional, cât și importanța controlului atent al transferului tehnologic. În anul 2012, cetățenii germani Herwig F. și Ina F. au înregistrat compania „Innovative Dragon” care a fost prezentată ca un hub de inovație tehnologică, cu peste 150 de brevete și o reputație solidă în domeniul tehnologiei aplicate. Compania a fost folosită pentru relaționarea cu oameni de știință și cercetători germani. Potrivit difuzorului german Deutsche Welle, informațiile colectate vizau „motoare navale, sisteme sonar, sisteme de protecție a avioanelor, sisteme de propulsie pentru vehicule blindate și drone militare”.
Thomas R. avea rol de intermediar. El a lucrat în China, a studiat la Universitatea Peking în anii ’80, vorbește mandarină și are o soție de origine chineză. Începând cu anul 2017, Thomas R. a intermediat legătura cuplului german cu Ministerul Securității Statului (MSS) din China. În timp ce Herwig și Ina se ocupau de operațiunile din Germania, Thomas avea misiunea de a coordona transmiterea informațiilor și de a asigura fluxul constant de date sensibile către agențiile chineze. Activitatea de spionaj s-a desfășurat pe o perioadă de cel puțin 7 ani, de la începutul colaborării lui Thomas R. cu MSS în 2017, până la arestările din 2024. Această perioadă a permis colectarea și transmiterea unui volum considerabil de informații sensibile. Motivația celor trei pare să fi fost una complexă, îmbinând factori financiari și ideologici. Plățile primite din partea MSS au fost un stimulent clar, însă există indicii că dorința de a sprijini extinderea capacităților militare chineze a reprezentat la rândul său o motivație puternică. Deconspirarea grupului a fost rezultatul unei investigații riguroase realizate de Serviciul de Informații Intern al Germaniei. Monitorizarea atentă a activităților lor și coordonarea cu procurorii federali au dus la percheziții ample în Dusseldorf și Bad Homburg în aprilie 2024. Arestările au fost efectuate într-un context geopolitic sensibil, la scurt timp după o vizită oficială a cancelarului german Olaf Scholz în China, ceea ce a atras atenția și a adâncit tensiunile legate de securitatea tehnologică și transferul de cunoștințe militare.
Descoperirea și prevenirea acțiunilor informative ostile
Mare parte din activitatea structurilor de contraspionaj din cadrul serviciilor europene de Intelligence se axează pe investigațiile derulate asupra acoperirilor tradiționale, oficiale, în special investigațiile dedicate zonei diplomatice. Acest tip de investigație oferă avantaje certe beneficiarilor legali din perspectiva cunoașterii multidimensionale a spionajului extern pe teritoriul național.
Prin asigurarea unei monitorizări constante asupra acestor acoperiri, contraspionajul va putea răspunde întrebărilor esențiale adresate de beneficiarii legali privind intențiile adversarului în domeniile economic, politic și militar. Aceasta nu înseamnă că aparatul de contraspionaj al oricărui serviciu european nu va investiga și activități de spionaj în domeniul cercetării, în domeniul tehnico – științific. O poate face și o face cu mare succes, cu condiția să primească elementele de suspiciune în timp util.
Așa cum observăm din exemplele de mai sus, toți cei implicați în activități specifice spionajului tehnico-științific corespund mai degrabă tipologiei acoperirilor non-tradiționale.
Problema majoră a acoperirilor non-tradiționale este legată de multitudinea funcțiilor / profesiilor ce pot fi invocate de un spion pentru a se insera pe teritoriul unui stat țintă, pentru a se infiltra ulterior în interiorul unei organizații sau instituții unde se află cercetările esențiale de interes. Profesori, studenți, cercetători, consultanți, manageri de companii paravan, furnizori de produse secundare (consumabile), toate aceste poziții pot fi și sunt utilizate de serviciile de spionaj pentru derularea de acțiuni de culegere de informații.
Aparatul de contraspionaj nu are și nici nu trebuie să aibă capacitatea exhaustivă de a investiga tot și în orice moment. O investigație pe profil contraspionaj va fi una legitimă atâta vreme cât există minime suspiciuni cu privire la ținta cercetată din perspectiva apartenenței / asocierii cu o entitate de spionaj străină. Aceste suspiciuni, prin metodele specifice de lucru, vor fi confirmate sau, dimpotrivă, infirmate. Este nevoie de un efort care să implice întreaga societate pentru a reuși să ne protejăm cercetările.
Confirmarea sau infirmarea riscurilor
O parte dintre cazurile prezentate au ajuns în atenția investigatorilor deoarece a existat cineva care a observat și dezvăluit comportamente sau abordări nefirești într-un anumit context profesional. Dezvăluirea neregulilor sesizate nu este un act care prejudiciază organizația, ci o acțiune care contribuie la buna funcționare a acesteia.
Deși experimentele și analiza rezultatelor sunt activitățile care le ocupă cea mai mare parte a timpului, cercetătorii vor observa, cu siguranță, atunci când alte persoane manifestă un interes nejustificat pentru date sau informații sensibile care, aparent, nu le sunt folositoare. Semnalarea acestor situații permite ofițerilor de contraspionaj să lanseze verificări pentru confirmarea sau infirmarea suspiciunilor.
Potrivit articolului 7 din Legea nr. 14 din 1992, Serviciul Român de Informații acționează pentru „descoperirea și contracararea acțiunilor de inițiere, organizare sau constituire pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere securității naționale, a activităților de aderare la acestea sau de sprijinire a lor în orice mod ori de confecționare, deținere sau folosire ilegală de mijloace de interceptare a comunicațiilor, precum și de culegere și transmitere de informații cu caracter secret sau confidențial.”
Protejarea informațiilor din domeniul cercetării
La nivel european nu există, în prezent, o structură de intelligence dedicată securității domeniului cercetării. Problematica securității cercetării revine fiecărui serviciu de informații național din cadrul statelor Uniunii Europene. Cu toate acestea, dacă investigația evidențiază ramificații dincolo de granițele naționale, va exista un schimb de informații între servicii, în cadrul unor mecanisme de cooperare similare cu cele existente între alte instituții.
Potențiale indicii care ar trebui să conducă la sesizarea serviciilor naționale de informații:
– vizite ale unor delegații internaționale de cercetători care manifestă o curiozitate excesivă cu privire la cercetările sensibile ale instituției dumneavoastră;
– apariția unor dispozitive neautorizate în sit-ul cercetării (stick-uri de memorie, programe neautorizate etc.);
– primirea unor invitații la conferințe unde toate cheltuielile sunt achitate în avans de gazde pe teritoriul unor state tradițional implicate în activități de spionaj tehnico – științific;
– oferte generoase de finanțare sau colaborare din partea unor instituții de cercetare localizate în astfel de state;
– solicitări ofensive, agresive, de tip șantaj din partea structurilor de forță ale statelor respective de genul: solicitări pentru punerea la dispoziție a dispozitivelor folosite de cercetător; explicarea în detaliu a subiectului cercetării;
– recrutări agresive de personal prin intermediul unor companii de head-hunting;
– infiltrarea de personal de la companii competitoare, inclusiv prin utilizarea unor credențiale false (studii false);
– observarea unor activități de supraveghere fizică sau de interceptare a comunicațiilor;
– un istoric infracțional relevant al unui angajat, cercetător aflat în vizită sau colaborator al instituției.
Situațiile de risc nu pot fi gestionate intern, cu resursele de care dispune o organizație implicată în activități de cercetare, deoarece confruntarea în lumea spionajului presupune competențe profesionale diferite.
Activitatea unui profesionist din domeniul cercetării diferă de cea a unui profesionist din domeniul informațiilor. Am putea spune că, în timp ce primul este pregătit să creeze informația, cel de-al doilea este antrenat să o obțină, dacă vorbim despre spionaj, sau să o protejeze, dacă vorbim despre contraspionaj.
Personalul SRI din domeniul contraspionajului poate fi, în toate aceste situații, aliatul necesar pentru decriptarea unei intenții ostile, certificarea existenței unui actor străin (serviciu de spionaj), cu singurul scop de securizare a informațiilor tehnico-științifice din domeniul cercetării și de susținere a intereselor statului român.
Abstract
Research security has become a strategic priority for EU and NATO member states, as foreign intelligence services increasingly target academic environments and scientific communities. This article examines the intersection between research security and intelligence work, highlighting current vulnerabilities within the research ecosystem and the growing need for protective measures. By identifying behavioral patterns and recruitment tactics, the article proposes a series of preventive measures and institutional safety measures designed to mitigate hostile actions, strengthen situational awareness and enhance resilience within research institutions.
Echipa Contraspionaj
