„Confesiunile unui spion”, roman – document al autorului bulgar Todor Boiadjiev, oferă cititorilor fragmente autobiografice, interviuri, fotografii din arhiva personală, amintiri, dar și analize ale unor evenimente importante care au avut loc în domeniul securității în ultimii 30 de ani și care au devenit acum o filă a istoriei spionajului. Best-seller al anului 2018, cartea trimite „un mesaj din prezent către viitor, folosind lecțiile învățate în trecut”.
Inginer, politician şi general, Todor Boiadjiev a lucrat, timp de 30 de ani, în serviciul de informaţii bulgar. El a petrecut 11 de ani în SUA, sub acoperire diplomatică, iniţial în calitate de adjunct al reprezentantului comercial, iar apoi ca unul dintre coordonatorii misiunii diplomatice la ONU.
Autor al volumelor „The Man I Knew”, „The Intelligence”, „The Spy. Kim Philby. The Man”, „The Talk Off Intelligence”, „The Secret Operations That Change The World” și „Handbook of a spy”, Boiadjiev este unul dintre fondatorii spionajului tehnico – ştiinţific bulgar. Cărțile sale au fost traduse în limbile rusă și engleză.
„Confesiunile unui spion”, apărută în limba bulgară, face parte din trilogia „Ghid pentru spioni” şi este cea mai voluminoasă lucrare a seriei, având 560 de pagini. Volumul se doreşte a fi un manual de spionaj pe care tânăra generaţie să îl citească „cu creionul în mână”.
Greşelile tranziţiei
Pornind de la dictonul „verba volant, scripta manent”, autorul prezintă motivele pentru care a recurs la această metodă de „dialog” cu tânăra generaţie, explicând că în perioada de tranziţie, începută în Bulgaria în anul 1989, s-au comis multe greşeli în domeniul securităţii.
Una dintre cele mai mari erori care s-a produs în urma reformelor a fost întreruperea legăturilor dintre generaţiile de agenţi de informaţii. În orice profesie, şi în special în domeniul informaţiilor, este foarte importantă păstrarea continuităţii, pentru a se putea construi şi dezvolta folosind o fundaţie deja creată. Nu a existat o predare a ştafetei, prin care tinerei generaţii să îi fie transmise experienţa şi sursele de informare ale generaţiei trecute astfel încât să existe o continuitate a activităţii. Vârstnicii au fost îndepărtați, iar în locul lor au fost numiţi oameni tineri, capabili, însă fără experienţa necesară desfăşurării unei astfel de misiuni.
Deși cartea se intitulează „Confesiunile unui spion”, autorul dorește să clarifice, încă de la început, faptul că el nu este un spion: „în limba bulgară, spion este numit agentul de informaţii străin, care lucrează în ţara ta, în interesul altui stat.” Boiadjiev susţine că, din acest punct de vedere, el nu a fost niciodată spion, întrucât mai bine de 30 de ani a lucrat în interesul ţării sale, Bulgaria: „Sunt agent de informaţii bulgar şi întotdeauna am lucrat în interesul naţiunii, nu pentru o cauză și o țară străină.”
Un spion idealist
O parte importantă a lucrării este dedicată colaborării dintre serviciile de informaţii ale diferitor state. Optimist din fire şi sperând la o colaborare între serviciile speciale din diferite ţări, în vederea combaterii răului comun (terorism, spălare de bani, trafic de persoane, trafic de droguri etc.), Todor Boiadjiev fondează, în anul 1992, după ce îşi încheie activitatea în serviciul de informaţii, organizaţia „Forumul bulgar al agenţilor de informaţii”, adoptând un motto hilar: „Spioni din toate ţările, uniţi-vă!” Convins că această idee va deschide noi posibilităţi de colaborare internaţională între servicii, autorul este profund dezamăgit de realitate. El realizează că această idee nu se va materializa întrucât, între timp, a apărut o nouă direcţie în spionaj şi anume „spionajul prietenesc”. Un exemplu este supravegherea, de către Statele Unite, a telefonului mobil al cancelarului german Angela Merkel, în ciuda parteneriatului strategic între cele două state. Deşi la nivel minimal, colaborarea între servicii s-a păstrat, dar autorul constată că, din păcate, „Războiul Rece este departe de a se fi încheiat, acesta şi-a schimbat doar forma, iar la ora actuală în operaţiunile de spionaj se foloseşte tot mai des şi mai intens spionajul cibernetic şi se dezvoltă noi tehnologii.”
Lecţiile trecutului
În încercarea de a recrea perspectiva reală a unor evenimente istorice, Todor Boiadjiev amintește de canalele de comunicare directă dintre agenţiile de informaţii, de tipul celui din anii ’80, „Canalul Gavrilov”. Folosind numele unui poet rus din secolul al XIX-lea, acest canal secret de comunicaţii între KGB şi CIA a fost iniţiat în 1983, la solicitarea şefului contraspionajului sovietic, Anatoli Kireiev. Comunicarea directă permitea gestionare potenţialelor crize apărute între cele două servicii, dar şi cooperarea în domenii de interes reciproc, cum ar fi contraterorismul. O particularitate a acestei metode de comunicare a fost că nici una dintre părţile prezente la întâlniri nu era reprezentată de o singură persoană.
Pentru a înlătura suspiciunile, ambele tabere aveau cel puţin doi reprezentanţi la aceste întâlniri secrete, desfăşurate în capitale ale unor state neutre, precum Viena sau Helsinki. Boiadjiev consideră aceste canale extrem de necesare pentru evitarea unor situaţii tensionate, cum ar fi relaţiile actuale între Londra şi Moscova sau declararea unor diplomaţi ca persoane non-grata şi expulzarea acestora.
Legat de relaţiile ruso-britanice, Todor Boiadjiev consideră că, în această situaţie, reacţia părţii engleze a fost întrutotul inadecvată, iar acuzaţiile aduse Rusiei de către premierul britanic Theresa May referitoare la folosirea unor substanţe otrăvitoare, nu au făcut decât să confirme faptul că a fost vorba numai despre politică, nimeni nefiind interesat, în mod real, să descopere adevărul. Încă din Roma Antică, de pe vremea lui Cicero, era cunoscut că, într-o astfel de situaţie, prima întrebare la care trebuie să răspunzi este: cine ar avea de câştigat din asta? Iar, în cazul de faţă, singura care ar fi avut de câştigat în urma unor sancţiuni impuse Rusiei ar fi fost Ucraina.
O serie de fotografii, din arhiva personală a generalului Boiadjiev, precum și din momentele importante ale carierei sale, completează această lucrare.
Todor Boiadjiev consideră spionajul un puternic instrument în slujba intereselor naţionale, o activitate în continuă dezvoltare. El este de părere că, în viitor, resursele vor fi folosite în mod egal atât pentru spionaj cât şi pentru contraspionaj. În viitor, spionajul va avea de înfruntat o rezistenţă mai dură din partea contraspionajului.
Operaţiunile strategice de spionaj, „Liote” şi „Factorul destabilizator”, încheiate cu succes, ocupă și ele un loc important în volum și reprezintă o bună ocazie pentru a evidenţia o perioadă marcantă pentru istoria serviciilor de informații bulgare. Prima dintre acestea, începută în anul 1939 de către spionajul englez, viza destrămarea URSS în decurs de 50 de ani. Cea de-a doua, începută în anul 1949 de către spionajul americano – englez, ţintea destrămarea Blocului Estic, în timp de 40 de ani.
Dezvăluirile continuă
Planurile de viitor ale lui Boiadjiev includ publicarea unui nou volum, care reprezintă o continuare a cărţii editate în anul 2000, în care autorul descrie cum a reuşit să convingă 7 directori ai unor servicii de informaţii să vorbească despre activitatea şi realizările lor: cum și de ce s-au alăturat serviciului de informaţii, ce activităţi au desfăşurat, cum şi-au încheiat cariera şi cu ce se ocupă la ora actuală. Pentru noua carte, Todor Boiadjiev speră să obţină răspunsuri la aceleaşi întrebări din partea reprezentanţilor Mossad, ai serviciilor de informaţii maghiare, greceşti, britanice şi din partea reprezentanţilor statelor arabe. Autorul doreşte să-şi convingă cititorii că „spionajul este o profesie cu chip uman”, că în acest domeniu lucrează patrioţi cu o înaltă ţinută morală care deservesc interesele naţionale, dar mai ales că, într-un moment critic, „toţi aceştia se vor uni pentru a nu permite un nou război distrugător”.
„Confesiunile unui spion” oferă cititorilor posibilitatea de a trage propriile concluzii cu privire la trecutul, prezentul și viitorul acestei profesii.
Abstract
„The Confessions of a Spy” is a document-book, written by Bulgarian general Todor Boyadjiev, which includes autobiographical moments, interviews, photographs from the author’s personal archive, memories, but also assessments and analyses on important events that took place in the security field over the past 30 years.
The author wants his novel to be a usefull spy-guide for the young generation. A great part of the book is dedicated to the cooperation between intelligence agencies which can relieve diplomatic tensions.
Autor: Mariana Postolea
