Cine îi poate spiona pe spioni?

Inaugurăm o nouă rubrică a revistei, iar prezenţa ei aici ar putea beneficia de pe urma câtorva cuvinte introductive. Nu este şi nu se doreşte o rubrică de critică de film, nu deţinem competenţele necesare în acest sens, ci un simplu instrument de semnalare a unor apariţii interesante. Nu este, din motive evidente, o comparaţie – oricât de tentată ar fi ea – între modul efectiv de funcţionare a unui serviciu de informaţii sau de spionaj şi viziunea artistică asupra acestuia. Uneori, viaţa bate filmul. Alteori, ceea ce în ficţiunea de pe marile sau micile ecrane pare spectaculos, în viaţa de zi cu zi este o succesiune de operaţiuni minuţioase, atent gândite, supuse multor reguli clare, similară unui meci de şah, produsul a 99% efort şi doar 1% inspiraţie. Niciodată un singur om nu este eroul în viaţa reală, iar echipele de eroi nu ajung niciodată în lumina reflectoarelor. Un film despre spionaj, despre servicii sau operaţiuni secrete, despre acţiuni sub acoperire este însă un bun prilej pentru relaxare şi pentru a înţelege, la un nivel minimal, unele situaţii limită cu care societatea noastră se confruntă sau se poate confrunta, precum şi rolul oamenilor care încearcă să le ţină piept.

Cu replica din titlu vă propunem un film despre contraspionaj şi încrâncenarea specifică Războiului Rece, una dintre perioadele care au oferit cel mai fertil teren iubitorilor de acţiune şi spionaj. Tinker Tailor Soldier Spy (Un spion care ştia prea multe) este ecranizarea romanului omonim al lui John Le Carré, primul din trilogia Karla şi unul dintre cele şapte avându-l ca personaj central pe George Smiley. Cartea apărută în 1974 reprezintă perspectiva autorului asupra unor evenimente reale, constând în demascarea a cinci cârtiţe ale KGB-ului din serviciile de informaţii britanice – Guy Burgess, Donald Maclean, Anthony Blunt, John Cairncross şi Kim Philby – în anii 1950-1960. Romanul a fost adaptat pentru televiziune în 1979, când BBC a produs o mini-serie pe baza acestuia, iar cea mai recentă ecranizare, cea de faţă, produsă tot de britanici, a apărut în 2011, avându-i în rolurile principale pe Gary Oldman, Colin Firth şi Tom Hardy, dar şi, într-un rol de tip cameo, pe John le Carré însuşi.

Anonimul George Smiley, pe care până şi soţia sa îl considera uluitor de comun, este un fost agent MI6 care, în plin Război Rece, este rechemat în activitate pentru a descoperi un spion al KGB infiltrat în agenţia britanică. Cei cinci suspecţi ai agenţiei britanice au nume de cod date după o poezioară britanică pentru copii (Tinker, Tailor,/ Soldier, Sailor, / Rich Man, Poor Man,/ Beggar Man, Thief):

Tinker (Cârpaciul – Percy Alleline), Tailor (Croitorul Bill Hayden), Soldier (Soldatul – Roy Blad), Poor Man (Săracul – Toby Esterhase) şi Beggar Man (Cerşetorul – Smiley însuşi). Alături de un agent mai tânăr, Smiley demarează o misiune sub acoperire pentru găsirea cârtiţei, misune în care îşi reîntâlneşte un vechi adversar.

Pentru performanţele sale artistice, filmul a primit trei nominalizări la Oscar: pentru cel mai bun actor într-un rol principal (Gary Oldman), cel mai bun scenariu adaptat şi cea mai bună coloană sonoră originală (graţie lui Alberto Iglesias). De asemenea, a avut 11 nominalizări la premiile BAFTA 2012, inclusiv pentru categoriile cel mai bun regizor (Tomas Alfredson), cel mai bun film, cel mai bun actor (Gary Oldman) şi cel mai bun scenariu adaptat.

Nu a fost primit în unanimitate cu braţele deschise de public şi de critici. Gary Oldman a întrunit aprecieri pentru rolul spionului anti-James Bond, dar acţiunea mizează mai mult pe strategie, jocuri de culise şi răbdare decât pe obişnuitele urmăriri cu maşini de lux şi arme spectaculoase care i-ar putea imprima un ritm alert, plăcut publicului larg. (Succesiunea evenimentelor poate fi considerată totuşi destul de alertă, dacă ne gândim că prima ecranizare despre care aminteam avea nu mai puţin de şapte părţi). Jargonul din sfera spionajului care condimentează din abundenţă dialogurile, multitudinea de personaje, dificil de păstrat în memoria spectatorului, şi fragmentarea acţiunii, în care se intersectează evenimente din spaţii şi momente diferite, asemenea pieselor dintr-un puzzle, fac din Tinker Tailor Soldier Spy un film care solicită intelectul publicului mai mult decât o producţie medie de la Hollywood. Pentru cei care gustă însă un film de spionaj altfel decât cele cu James Bond sau Jason Bourne, pentru cei interesaţi de strategie şi psihologie şi pasionaţi de atmosfera şi cultura specifice Războiului Rece poate fi un mod plăcut de a petrece o seară de weekend.

Autor: Diana Ivan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*