Auzim frecvent sintagma „în România nu există terorism!” și poate că ne gândim că suntem norocoși și că „România este o țară sigură”, atunci când vedem știri despre atentate comise în alte state europene. Lucrurile au de-a face mai puțin cu norocul și mai mult cu eforturile depuse de SRI (în calitate de autoritate națională în prevenirea și combaterea terorismului) și de alte instituții cu responsabilități în domeniu, corelate cu anumiți factori conjuncturali externi.
În mod cert, țara noastră nu este plasată în topul țintelor vizate cu predilecție de grupările teroriste, ci mai de grabă intră în categoria țintelor generice prin prisma apartenenței la organizații precum NATO, UE și ONU și a susținerii eforturilor internaționale de a combate terorismul inclusiv la el acasă (ex.: suntem membri ai Coaliției Internaționale anti-Daesh).
Cu toate acestea, la fel ca în cazul oricărui alt stat, nu ne putem considera complet feriți de pericol, iar numeroase cazuri din trecutul nostru, mai recent sau mai îndepărtat, confirmă acest lucru. Într-una dintre perioadele „de glorie” ale terorismului în Europa, ulterior atacurilor din SUA de la 11 septembrie 2001, au avut loc unele dintre cele mai sângeroase atacuri jihadiste de pe continent.
Astfel, la 11 martie 2004, un atac în serie comis în Madrid de o celulă marocană afiliată Al Qaeda s-a soldat cu aproape 200 de morți și circa 1.800 de răniți. Printre victimele atentatului s-au numărat 16 români, care și-au pierdut viața, în timp ce alți 80 au fost răniți. Un an mai târziu, la 7 iulie, Londra devenea victima unui atac în serie comis de o celulă pakistaneză de inspirație Al Qaeda, soldat cu 52 de morți, inclusiv o româncă, și peste 700 de răniți.
În acea perioadă, nici România nu a fost ocolită de prezența unor celule teroriste. Intervenția rapidă a SRI și cooperarea eficientă cu instituțiile din Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului (SNPCT) au făcut ca activitatea acestor celule și planurile lor (inclusiv unele operaționale ce vizau România) să nu aibă un deznodământ dramatic. În continuare, vom aborda, pe scurt, un exemplu relevant pentru această situație.
De pe câmpul de luptă pe băncile facultății
Sauditul MMA a venit în România la studii, în septembrie 1999, la vârsta de 23 de ani. Deși, cu cinci ani înainte de a ajunge în România, acesta parcursese un stagiu de luptă organizat de gruparea teroristă Al Qaeda în Afganistan și fusese în mod cert expus la manifestări teroriste și violente, în primii ani de la sosirea în țara noastră comportamentul său nu a ridicat suspiciuni și nu a generat niciun fel de riscuri. Acest lucru s-a schimbat însă treptat, cel mai probabil pe fondul impactului emoțional pe care l-au avut asupra lui MMA intervențiile militare ale SUA în Afganistan și Irak. Statele Unite s-au aflat în fruntea coaliției internaționale care a intervenit, în 2001, în Afganistan, pentru a elimina pericolul reprezentat de organizația teroristă Al Qaeda, dar și la conducerea forțelor care au intervenit, în 2003, în Irak, pe fondul suspiciunii că regimul Saddam Hussein colaborează cu Al Qaeda și dispune de arme de distrugere în masă. În 2003, MMA adunase deja în jurul său alți străini din România, cărora treptat le-a inoculat propria viziune, transformându-i astfel în adepți ai Al Qaeda.
„… Voi merge sus, în cer… .”
În formarea celulei sale, MMA s-a orientat în special către persoane mai tinere decât el, pe care le putea manipula mai ușor, asupra cărora putea avea un ascendent și care erau originare din spații afectate de diferite crize sociale, de securitate sau teroriste. Alături de MMA, care avea rolul de lider, celula a inclus alți patru membri, toți studenți la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași: pakistanezul AAQ, sudanezul AAFJ, omanezul YAMB și palestinianul KWMN. Trei dintre aceștia aveau vârsta cuprinsă între 19 și 20 de ani când l-au cunoscut pentru prima oară pe MMA, iar cel mai „vârstnic” avea 24 de ani.
Respectând modelul prin care se stabilesc ierarhia și loialitatea în Al Qaeda, cei patru tineri au depus un jurământ de credință în fața lui MMA, luându-și angajamentul solemn de a păstra secretul acțiunilor întreprinse de celulă și de a nu trăda, în cazul în care sunt reținuți de autorități. Și-au asumat și că vor fi pedepsiți cu moartea în cazul în care își încalcă jurământul.
MMA organiza întâlniri frecvente cu membrii celulei, controlând fiecare aspect al vieții și conduitei lor. În întruniri, le-a predat tehnici de rezistență la interogatorii, tortură sau eventuale presiuni ale investigatorilor și au vizionat materiale video cu scene ale jihadului din Afganistan, Irak și Cecenia. O parte a imaginilor din Afganistan fusese filmată personal de MMA, în timpul stagiului de pregătire. „Dacă va veni ziua în care voi muri și voi merge sus în cer, așa cum voi fi acolo voi scrie numele tău pe fiecare stea” sau „Azi, luni, 29, Algeda și marți este Sărbătoarea Sacrificiului? Centrul a spus așa” sunt exemple ale mesajelor transmise de membrii celulei, preluate în presa vremii. În ultimul caz, prin „Centru” se înțelege Al Qaeda (în traducere baza/centrul), ca entitate-mamă.
Membrii grupului urmau să plece în Afganistan pentru a fi antrenați efectiv în luptă, instruiți în mânuirea armelor de foc etc.
Testamentul martirului
Începând cu 2003, celula de inspirație Al Qaeda a fost monitorizată constant de SRI. La un moment dat, între membri a fost observat un schimb de mesaje codificate în care se discuta despre sacrificiul în favoarea grupării. De asemenea, a fost stabilit faptul că unul dintre tineri scrisese un testament olograf, redactat după modelul folosit de martirii care urmează să comită un atac-sinucigaș. În consecință, la 25 ianuarie 2005, SRI a înștiințat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La scurt timp, autoritățile competente au descins în mai multe locații din Iași.
În ediția din 07.10.2005, cotidianul „Ziarul de Iași” publica declarația unui procuror care a participat la percheziții alături de ofițerii SRI: „Din casele lor și din moschee au fost ridicate casete video, audio, documente și cărți. Toate în limba arabă. Orice bilețel era important atunci. Nu se așteptau să venim peste ei, dar au stat liniștiți, nu au opus rezistență și nici nu au protestat”.
În urma perchezițiilor efectuate la domiciliile membrilor celulei au fost identificate numeroase dovezi ce confirmau riscul terorist generat de acești indivizi: un manual de pregătire operațională și contrainformativă al Al Qaeda; un CD cu fotografii ale bazelor americane din Arabia Saudită; filme de propagandă ce prezentau jihadul din Afganistan, Cecenia și Irak; casete audio cu predici radicale; materiale video cu scene ale acțiunilor teroriste din Afganistan și Cecenia; un manual de asamblare și utilizare a unui dispozitiv exploziv și schița tehnică a acestuia.
La mai puțin de o lună de la informarea transmisă de SRI, în baza cooperării eficiente cu autoritățile de aplicare a legii, celula a fost destructurată, iar cei cinci străini au fost expulzați din România, riscul la adresa securității țării noastre fiind neutralizat.
Abstract
We often hear the phrase „there is no terrorism in Romania!” and we may think we are lucky and that „Romania is a safe country” when we see news about terrorist attacks committed in other European states. It has less to do with luck and more to do with the efforts of SRI (in its capacity of relevant national authority in preventing and countering terrorism) and other institutions with responsibilities in the field, correlated with certain external conjunctural factors. One such example is the case of a Saudi student who attempted organizing an Al Qaeda-inspired terrorist cell in Iaşi. Following the notice sent by SRI, on the basis of effective cooperation with the law enforcement authorities, the cell was dismantled and the five foreign citizens were expelled from Romania.
Autor: Cristiana Obreja
