De fiecare dată când ne referim la arhetipul spionului, ne gândim fără doar și poate la James Bond, un personaj cunoscut și admirat în întreaga lume. În cei 60 de ani de la debutul primului film din seria care îl are în centrul acțiunii pe acest personaj legendar, a devenit evident că în jurul lui s-a format un mit și că fanteziile prezentate pe micile ecrane sau în literatură sunt departe de ceea ce caracterizează în realitate condiția și provocările serviciilor de informații. Însă reputația și aura agentului 007, construite cu ajutorul producțiilor cinematografice fanteziste, trebuie corelate și cu volumul de informații la care avea acces publicul în diferitele momente ale evoluției poveștii. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă, creșterea transparenței instituționale și utilizarea internetului la nivelul pe care îl cunoaștem astăzi au evidențiat tot mai mult discrepanța dintre lumea fictivă din filmele cu James Bond și realitatea complexă a vieții de spion.
Printre acronime greu de descifrat și formalități administrative plictisitoare, angajații din domeniul informațiilor sunt preocupați de protejarea secretelor de stat, de evaluarea intențiilor adversarilor externi și a mijloacelor utilizate de aceștia, fără a neglija conspirarea propriei identități, a cărei devoalare le-ar putea pune în pericol chiar și viața.
Fantezia, sursă de inspirație
În mod paradoxal, romantismul și acțiunea de film ne fac să respingem plauzibilitatea scenariului, chiar dacă acesta este bazat pe fapte reale. În cinematografie și beletristică, singurele pasaje care se apropie de o redare fidelă a realității sunt cele care prezintă starea de spirit, pe un fond dominat de neîncredere și jocuri de culise. Fie că vorbim despre film sau despre cărți, firul epic urmărește fapte inspirate de actualitate: amenințări cu atacuri nucleare, chimice ori bacteriologice. Succesul acestor producții este incontestabil, deoarece personajul, adesea mitificat, simbolizează arhetipul eroului solitar care înfruntă orice pericol într-o lume misterioasă și ostilă. Totuși, deși oferă ingredientele necesare pentru a captiva publicul avid de intrigi spectaculoase, o producție bună de spionaj ar trebui să fie cât mai aproape de realitate.
Latura fantezistă a poveștilor cu James Bond și fractura cu lumea reală au fost accentuate în producții cinematografice care au ridiculizat personajul și povestea sa, creând „eroi” precum Austin Powers sau Johnny English, pe care antiteza cu agentul 007 nu îi împiedică să își ducă la îndeplinire misiunile. În cinematografia franceză, spionul idealizat este parodiat în producții precum „OSS 117: Le Caire nid d`espions” (2006), „OSS 117: Rio ne répond plus” (2009) sau „OSS 117: Alerte Rouge en Afrique Noire” (2021).
Biroul legendelor
Însă nu toate ficțiunile urmează aceeași rețetă pentru a avea succes și nu orice nouă perspectivă este, obligatoriu, hilară, iar confirmarea o reprezintă serialul francez „Le Bureau des Legendes” (Biroul Legendelor). Între seria care l-a consacrat pe James Bond și această producție, remarcăm câteva schimbări de percepție asupra lumii spionajului, altfel spus o îndepărtare de ficțiunea pură și o apropiere de viața reală. Serialul prezintă, discret, particularități ale lumii spionilor, diferite conjuncturi sociale, provocări geopolitice și, mai ales, noi direcții de acțiune în activitatea serviciilor de informații. Aici ne referim, în special, la apariția și creșterea importanței profilului OSINT. Toate acestea exprimă o schimbare de paradigmă greu de anticipat la debutul seriei James Bond.
În fapt, seria „Le Bureau des Legendes” a adus în atenție o perspectivă distinctă asupra diferențelor dintre serviciile franceze de intelligence și ficțiunea creată în jurul spionajului. Dacă înainte de valul de atacuri teroriste serviciile de informații franceze erau aproape invizibile, uneori chiar criticate, ulterior percepția publicului s-a schimbat, producții precum cea menționată contribuind la crearea unei imagini pozitive în rândul societății. Dincolo de unele imagini neverosimile, seria „Biroul Legendelor” prezintă lupta împotriva terorismului islamist, devoalând aspecte din activitatea DGSE (Direcția Generală de Securitate Externă a Franței) în domenii precum contra-proliferarea nucleară, contraspionajul, operațiunile în spațiul cibernetic.
Siguranța patriei
În cultura americană lucrurile s-au petrecut diferit, Hollywood-ul ecranizând perspective diferite asupra activității de informații după cel de-al Doilea Război Mondial. „Homeland” (Patria), un popular serial de televiziune, a cărui temă principală este spionajul, prezintă o poveste cu final fericit, în ciuda tuturor greșelilor comise de eroină sau de colegii săi din CIA. Datorită lor, Statele Unite rămân în siguranță. Producțiile mai recente au început să prezinte detalii realiste din activitatea organizațiilor de informații, un exemplu fiind lupta împotriva terorismului, ilustrată în toată complexitatea sa, cu riscurile din teren asumate de spioni și înfruntarea inamicilor extremiști. Toate acestea se desfășoară pe fondul necesității de a decide și acționa chiar și atunci când agenții nu au la dispoziție toate informațiile necesare protejării propriei vieți. Ignorarea, de către super-spioni, a ierarhiei și a regulilor, ca o condiție necesară pentru atingerea succesului, ține de ficțiune, chiar dacă, la un moment dat, au avut anumite corespondențe în realitate. Un caz cunoscut este cel al fostului șef al contrainformațiilor din cadrul CIA, James Jesus Angleton (”JJA”), pentru care orice era permis atunci când trebuia să demaște cârtițele din serviciul secret.
Cinematografia internațională nu se oprește din a dezvălui, într-o proporție mai mare sau mai mică, detalii despre practicile curente ale serviciilor de informații. Totuși se pot remarca viziuni diferite asupra relațiilor dintre state și, în consecință, asupra modului în care funcționează serviciile de informații externe. Dacă reprezentarea americană are la bază formula bine – rău (SUA – Al-Qaeda), fără state aliate ori servicii de intelligence partenere, în concepția europeană, în speță franceză, raportul de putere dintre state dobândește o importanță esențială prin prisma relațiilor dintre serviciile de informații externe, atât cele partenere, cât și cele adverse, de unde transpare cultura organizațională a respectivului serviciu.
Riscurile fanteziei
În ceea ce privește portretizarea personajelor din film, din nevoia de a capta privitorul cu intrigi senzaționale, apare riscul denaturării imaginii serviciilor, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a respecta regulile democrațiilor pe care le deservesc. Avansând portretul unui agent indisciplinat și insubordonat, producătorii de film se îndepărtează de realitate în privința serviciilor de informații, lăsând impresia că acestea se confruntă cu dificultăți în a-și controla angajații; în plus, punând accentul în cea mai mare măsură pe eroul principal, fără de care un film de spionaj nu ar mai fi la fel de atractiv, se exclude rolul beneficiarilor din această ecuație complexă a culegerii de informații.
Deliberat sau nu, producțiile cinematografice sau literare care abordează tema spionajului pot contribui nu doar la formarea unei culturi de securitate, ci și la sensibilizarea populației în fața amenințărilor cu care se confruntă statele și serviciile de intelligence. Inspirate uneori din evenimente reale, astfel de povești au meritul de a contribui la înțelegerea amenințărilor și a eforturilor depuse pentru a le contracara. În activitatea de informații, accentul cade pe avertizarea timpurie, cu scopul de a preveni cât mai multe „lebede negre” ce pot afecta securitatea națională.
Producțiile care aduc în prim-plan imaginea unui erou de tipul agentului 007 nu au pretenția de a expune fidel și exhaustiv spețele de care s-au ocupat serviciile secrete de-a lungul istoriei (debarcarea aliaților din Normandia, criza rachetelor din Cuba, prezența spionilor sovietici în Franța). Creațiile cinematografice sau literare nu pot decât să exploreze câteva din domeniile aflate în aria de competență a serviciilor de informații. Apropiindu-ne de prezent, constatăm că spionajul este un domeniu exploatat într-un mod din ce în ce mai realist, fiind pus într-o lumină diferită, pentru a reda o imagine mai apropiată de schimbările politice și geopolitice din prezent. Toate acestea contribuie la o înțelegere mai clară a riscurilor de securitate și a amenințărilor care nu mai planează doar asupra unui singur stat, ci capătă o amploare neașteptată, într-o lume globalizată în care totul este interconectat.
Abstract
The main focus of cinema has been on the flamboyant image of the 007 agent and the topics related to Cold War, the “golden age of espionage.” Although many other aspects regarding the activity of intelligence services have been left aside, we still have to admit that films have become more and more realistic lately, creating a more objective picture of today’s political and geopolitical world.
Autor: Geanina Catrina
