Un instrument necesar analizei geostrategice îl constituie fișa cu profilul spațiului care formează obiectul evaluării. Este o fișă de cunoaștere a unui spațiu căruia, din tabloul complex, îi sunt surprinse doar nuanțele relevante. Astfel, se compune o listă cu factorii geografici specifici care, ulterior, sunt evaluați pentru a determina în ce fel influențează potențialul geostrategic al arealului țintă. Se creează o imagine de ansamblu la care procesul analitic se va raporta, în mod constant, pe parcursul derulării lui. Calitatea evaluării depinde de gradul de corectitudine a profilului, astfel că nuanțele trebuie să surprindă cu acuratețe realitatea tabloului ce reprezintă spațiul vizat. Schițarea unui profil, prin raportare la trăsăturile sale definitorii, nu este deloc o muncă ușoară. Cu cât tabloul arealului este mai complex, cu atât relevarea nuanțelor și evaluarea lor sunt mai dificile.
Pentru a evidenția utilitatea acestui instrument în fundamentarea analizei geostrategice, ne vom raporta la Asia de Sud-Est. Ne vom referi la un spațiu care tinde să devină principala miză a competiției geostrategice pentru supremație mondială, care se desfășoară între Occident și China. Astfel, vom schița un profil minimal al Asiei de Sud-Est din perspectiva caracteristicilor sale geologice și fizico-geografice. În acest context, vom prezenta elementele cu relevanță legate de poziționare geografică, relief, climă, vegetație, faună, vulcanism și seismicitate. Ulterior, vom evalua impactul factorilor geologici și fizico-geografici, respectiv modul în care aceștia au influențat mediul social, economic și cultural specific Asiei de Sud-Est. La final, vom elabora scurte concluzii privind rolul factorilor geologici și fizico-geografici în diminuarea sau amplificarea potențialului geostrategic al spațiului.
Potențial geografic
La nivel geografic extins, Asia de Sud-Est este integrată în arealul indo-pacific, compus din teritoriile din Africa de Est, Asia, Australia și vestul Americii, cu acces la oceanele Indian și Pacific. La nivel restrâns, face parte din zona Asia-Pacific, aflată în vestul Oceanului Pacific, alături de Australia, Asia de Sud, Asia de Est, Orientul Îndepărtat Rus.
În cadrul acestor spații, Asia de Sud-Est se situează pe o poziție mediană (la intersecția dintre subcontinentul indian, spațiul chinez și Oceania). Ocupă o suprafață vastă cu o structură geografică foarte complexă: peninsule (Indochina, Malacca), arhipelaguri (filipinez, indonezian, malaiezian) și insule distincte (Taiwan). Asia de Sud-Est cuprinde o zonă continentală, peninsula Indochina (Birmania, Thailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia, Malaysia), și una maritimă – Insulinda (Indonezia, Timorul de Est, Filipine, Malaysia, Singapore, Brunei, arhipelagurile din Marea Chinei de Sud).Partea continentală a Asiei de Sud-Est, dominată de un relief muntos, se află în contact teritorial direct, în nord, cu spațiul chinez și în nord-vest cu subcontinentul indian. Zona maritimă are acces la oceanele Indian și Pacific, învecinându-se, în sud, vest și est, cu spații vaste din Oceania (Australia, Micronezia, Melanezia), Asia de Sud (India, Bangladesh), respectiv Asia de Est (China, Japonia). De asemenea, asigură conexiunea la mările (Chinei de Sud, Java, Flores, Celebes, Banda, Sulu, Molucca) și golfurile interne (Thailandei, Tonkin). Datorită strâmtorilor care interconectează oceanele (Malacca, Sunda) sau mările sale (Taiwan, Makassar, Bali, Johore, Karimata, Cebu, Tablas, Luzon etc.), Asia de Sud-Est reprezintă una dintre cele mai accesibile zone geografice ale mapamondului. În schimb, din cauza Insulindei, Asia de Sud-Est constituie unul dintre cele mai fragmentate ansambluri geografice ale lumii.
Provocări naturale
Deoarece ocupă un spațiu imens, aflat în zona intertropicală ce interferează cu arealul oceanic, Asia de Sud-Est este expusă, pe un front larg și deschis, exceselor climatice, confruntându-se cu fenomene meteorologice extreme cauzate de vânturi puternice și ploi abundente (de exemplu, musonul în Oceanul Indian). Zona este afectată de manifestarea ciclonilor tropicali care provoacă inundații masive (de exemplu, taifunul în Oceanul Pacific). Ca efect al umidității excesive, specifice climei tropicale, s-a dezvoltat, pe suprafețe întinse, o vegetație luxuriantă (junglă) ce acoperă toate formele de relief (munți, platouri, coline și câmpii). Climatul tropical favorizează existența unor agenți patogeni cauzatori de epidemii (holeră, tifos, malarie). La adăpostul junglei și în preajma coastelor maritime, trăiesc specii periculoase (cobre, tigri, crocodili, rechini etc.) sau vectori ai unor agenți patogeni (țânțari anofeli).
Situată la intersecția plăcilor tectonice indo-australiană și pacifică, Asia de Sud-Est este profund marcată și de excese telurice. Zona înregistrează un grad ridicat de instabilitate telurică din cauza activității seismice și vulcanice. Mai ales, partea maritimă a Asiei de Sud-Est, înscrisă în Cercul de Foc al Pacificului, este afectată de mișcări ale plăcilor tectonice și erupții vulcanice. Astfel, Insulinda se confruntă periodic cu fenomene naturale violente provocate de seismicitate intensă și vulcanism activ (Krakatau, Merapi, Gunung Agung, Pinatubo etc.). Catastrofe naturale sunt generate și de cutremurele submarine și de erupțiile subacvatice. Seismele declanșează formarea unor valuri uriașe (tsunami) care se deplasează cu viteze foarte mari în oceanele Indian și Pacific. Asia de Sud-Est, aflată la răscrucea celor două arii oceanice, este zona din spațiul indo-pacific lovită cel mai puternic de acest fenomen.
Relief variat
În interiorul Asiei de Sud-Est, fragmentarea spațiului constituie frecvent rezultatul prezenței reliefului montan. Indochina, mai ales în nordul peninsulei, este marcată de o puternică discontinuitate teritorială, din cauza lanțurilor montane dens împădurite, întinse și sinuoase (Cordiliera Annamită, Arakan etc). Sistemele montane se continuă spre zonele joase cu platouri și coline acoperite de vegetație luxuriantă (Shan, Korat etc.). Sunt urmate de văi largi și delte inundabile ce amplifică efectul de barieră naturală în lungul fluviilor sau al coastelor aferente. Și în Insulinda există masive montane care reprezintă obstacole naturale semnificative (Kinabalu, Cordillera Central etc.). Un rol important îl are și vulcanismul care a dus la formarea unor masive montane proeminente (Barisan, Semeru, Babuyan etc.). Munții vulcanici sunt acoperiți de vegetație luxuriantă, coborând, de regulă, spre câmpii costiere inundabile (Indonezia, Filipine).
Barierele montane din Asia de Sud-Est au, însă, un caracter excepțional și un impact regional. Munții sunt, în general, accesibili, iar prin altitudinea lor medie și prin anvergura lor nu obstrucționează efectele climatului tropical, pentru a favoriza extinderea spațiilor deșertice (în zonă, ariditatea se manifestă periferic). Relieful Asiei de Sud-Est este dominat de întinse câmpii fluviale și de coastă ce facilitează continuitatea teritorială pe suprafețe vaste. În Indochina, curg mari fluvii cu originea în platourile și ariile montane din interiorul Asiei (Irrawaddy, Salween, Mekong, Hong Ha, Menam), ce asigură coeziunea geografică a peninsulei prin deschiderea unor văi lungi și largi. Și Insulinda este străbătută de fluvii și râuri cu debite abundente ale căror cursuri au creat zone depresionare ample (Baliem, Kapuas și Mahakam în Borneo; Bathangari și Musi în Sumatra; Cagayan, în Luzon; Agusan, în Mindao etc.).
Implicații economice
Datorită vegetației specifice climatului musonic, Asia de Sud-Est se evidențiază, în ansamblul său, în special prin potențialul agricol și forestier. Umiditatea și căldura asigură un cadru natural favorabil agriculturii (susținută de pământuri fertile și de condiții meteorologice minim restrictive). Ca particularitate, efectele vulcanismului contribuie, în Insulinda, la sporirea fertilității solului, inclusiv pe versanții montani. Se pot practica, astfel, culturile succesive: rizicultura și plantații de arbori de cauciuc, palmieri de ulei, cocotieri, trestie de zahăr, bananieri, ananas, mirodenii, arbori fructiferi, arbori de ceai sau cafea. Numeroase plante sunt aclimatizate datorită condițiilor ideale de cultură pe care zona le oferă. Asia de Sud-Est dispune și de resurse piscicole abundente (inclusiv fructe de mare), exploatate din mediul marin, rețelele hidrografice și lacurile sale, pe care le valorifică masiv în alimentație.
În pofida activității telurice intense, Asia de Sud-Est nu se bazează pe resurse majore ale subsolului, exceptând rezervele de petrol (Indonezia, Malaysia, Vietnam), gaze naturale (Indonezia), cărbune (Indonezia), aur (Indonezia, Filipine), staniu (Thailanda, Malaysia), cupru (Indonezia, Filipine). Deține, însă, un potențial hidroenergetic enorm, valorificat mai ales în Indochina (alimentat de precipitațiile specifice climatului tropical și reliefului montan). În Insulinda, ca rezultat al vulcanismului, există și alternativa exploatării potențialului geotermal. Situată în zona intertropicală și a ariilor oceanice, Asia de Sud-Est poate opta și pentru soluții energetice eoliene și solare. Contextul geografic a permis dezvoltarea unor sectoare economice care valorifică cadrul natural favorabil și prezența resurselor: agricultură, exploatare forestieră, pescuit, acvacultură, industrie extractivă, transport maritim, comerț, turism.
Consecințe sociale
Asigurând condiții naturale avantajoase, Asia de Sud-Est a fost locuită de specia umană din cele mai vechi timpuri. Comunitățile s-au format, în principal, în zona câmpiilor fluviale și de coastă, iar, în secundar, în ariile montane și colinare (frecvent inospitaliere, din cauza abundenței vegetației și a faunei sălbatice). Periodic, existența umană a fost amenințată de fenomene climatice și telurice cu impact intercontinental (tsunamiuri) și global (super-vulcanii). În ultima vreme, cadrul natural bogat în resurse a favorizat accelerarea procesului demografic (în special, în regiunile deltaice și costiere: Indonezia, Filipine, Vietnam, Thailanda, Birmania). Nevoia de resurse, suprapusă exploziei demografice, a implicat exploatarea intensă a spațiului cu repercusiuni sociale și ecologice. Defrișările agresive și expansiunea agricolă au erodat mediul (mai ales, în junglă, delte, arii montane) și au tensionat relațiile cu etniile indigene.
Abundența resurselor a transformat Asia de Sud-Est într-un teritoriu atractiv pentru numeroase populații, fiind generată o diversitate etno-lingvistică semnificativă. Etnic, stratul inițial a fost format de populațiile indo-pacifice (adaptate la jungla tropicală). Grupurile etnice ulterioare stabilite în zonă, provenind din interiorul Asiei, au urmat fie calea terestră, în special, asigurată de cursul fluviilor (tibeto-birmanii, mon-khmerii, thai-chuanii), fie maritimă (austronezienii). În perioada colonială europeană, pentru exploatarea resurselor, a existat un aport etnic indian și, mai ales, chinez (mult timp în expansiune demografică). Pe acest fond etnic s-au format patru grupuri etno-lingvistice majore: austronezian, austro-asiatic, tibeto-birman și thai, cărora li se adaugă ca limbă de circulație engleza, cu statut oficial în Singapore și Filipine, respectiv diferite dialecte sinice, la nivelul comunităților chineze.
Efecte culturale
În Antichitate, indienii și chinezii au explorat Asia de Sud-Est pentru a-i exploata resursele și a le comercializa (în special, pe relația cu Orientul Apropiat), fiind urmați, în Evul Mediu, de arabi. Sub influența maritimă indiană, în Indochina și în Insulinda s-au dezvoltat state, inclusiv cu anvergură imperială. Între timp, chinezii s-au impus terestru, limitându-se la nordul peninsulei. În Epoca Modernă, eliminând intermediarii din comerț, europenii și-au extins imperiile coloniale în Asia de Sud-Est (portughezi, spanioli, olandezi, englezi, francezi). În perioada contemporană, japonezii au vizat să își impună influența în detrimentul europenilor. Însă, în istorie, niciun imperiu nu a reușit să domine teritorial, complet, Asia de Sud-Est. Acțiunile externe, suprapuse specificului local etno-lingvistic, au modelat profund spațiul, transformându-l într-una din regiunile cele mai diversificate cultural din lume.
Astfel, la nivel religios, coexistă hinduismul și budismul hinayana (difuzate timpuriu sub influență indiană), confucianismul și budismul mahayana (filieră chineză), islamul (aport arab, persan și indian) și creștinismul (contribuție europeană).
Politic, sunt active monarhii constituționale (Thailanda, Cambodgia, Malaysia) și absolutiste (Brunei), respectiv republici democratice (Singapore, Indonezia, Filipine, Timorul de Est) și autoritare (Laos, Vietnam, Birmania). Pe fondul diversității, au izbucnit conflicte religioase (în Insulinda, opunând creștini și musulmani, iar în Indochina budiști și musulmani), respectiv politice (în Indochina, între democrație și comunism). Fragmentarea teritorială a marcat evoluția conflictelor, de regulă autoritățile controlând câmpiile, iar opoziția munții și insulele izolate). Pentru gestionarea tensiunilor, statele, exceptând Timorul de Est, au creat o organizație de cooperare (ASEAN).
Scurte concluzii
Geostrategic, prin poziția sa centrală și conexiunea inter-oceanică pe care o asigură, Asia de Sud-Est constituie cel mai valoros spațiu din arealul indo-pacific. Este poarta maritimă de trecere a Americii, Oceaniei, Asiei de Est și Orientului Îndepărtat Rus spre Asia de Sud, Orientul Mijlociu și Africa. Cultural, s-a dezvoltat ca spațiu intermediar între civilizațiile indiană, chineză și occidentală, favorizând interacțiunea lor. Natural, formează un rezervor capabil să contribuie la securitatea energetică și alimentară globală. Implicit, are un potențial economic major, datorită resurselor și poziției geografice deținute. Stabilitatea Asiei de Sud-Est poate fi, însă, afectată de riscuri naturale (vulcanism, seismicitate, epidemii) și sociale: supraexploatarea resurselor, poluarea mediului și suprapopularea (pe fondul restricțiilor impuse de climă, vegetație și faună, a inegalităților economice și a conflictelor sociale).
Spre deosebire de Occident, care poate accesa Asia de Sud-Est exclusiv maritim, China are și opțiunea terestră, deși secundară ca importanță geostrategică. De asemenea, Beijingul deține controlul izvoarelor unor fluvii din Indochina și insule din Marea Chinei de Sud și își poate proiecta influența prin comunitățile sale numeroase din Asia de Sud-Est. În schimb, Occidentul beneficiază de un important prestigiu civilizațional, în special în Insulinda. Majoritatea statelor și-au asumat, în diferite proporții, modelul occidental de organizare și dezvoltare politico-economică (inclusiv ASEAN are un profil democratic). India, dominând, în linii generale, fondul cultural-istoric al Asiei de Sud-Est, poate juca un rol major în competiția dintre Occident și China. Fragmentarea excesivă, geografică și socio-culturală, va obstrucționa, însă, o eventuală acțiune a Chinei sau a Occidentului de a integra complet Asia de Sud-Est în sfera de influență.
Abstract
An important geostrategic analysis tool is the territory assessment checklist. It contains the geographical features that are under analysis in order to determine how they may influence the geostrategic potential of a certain territory. To reveal the usefulness of this tool, we will refer to Southeast Asia, a territory that is supposedly at stake in the competition between the West and China.
Autori: F.B. Suciu și prof. univ. dr. Ionel Muntele (Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Geografie și Geologie)
