Pentru domeniul arhivelor, ultimii 30 de ani au reprezentat un efort continuu de adaptare a sistemelor de lucru la noile realităţi şi evoluţii postdecembriste, dar şi de identificare a soluţiilor legale, teoretice şi practice în materie.
Principalele direcţii de evoluţie şi transformare la nivel naţional au fost date de noile legi privind arhivarea documentelor în format tradiţional, ulterior arhivarea electronică, completate de actele cu caracter normativ aplicabile creatorilor şi deţinătorilor de arhivă, salvarea arhivelor instituţiilor desfiinţate ori reorganizate, valorificarea documentelor pentru redobândirea bunurilor confiscate de regimul comunist, aplicarea unor măsuri reparatorii celor care au avut de suferit, de exemplu foştii deţinuţi politici şi folosirea documentelor păstrate în „fondul special” pentru cercetarea istorică.
O atenţie deosebită s-a acordat şi se acordă, în prezent, preluării şi accesului la dosarele Securităţii, de către, respectiv prin intermediul instituţiei specializate, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Arhiva Securităţii
În acest context s-a desfăşurat activitatea şi în domeniul arhivelor Serviciului Român de Informaţii, instituţie care a preluat, odată cu unele sedii, şi un important volum al documentelor păstrate de Securitate.
Pentru înţelegerea evoluţiei arhivei SRI şi a angrenării Serviciului în ansamblul activităţilor derulate la nivelul sistemului arhivelor româneşti, cu accent pe fondul de documente creat de organele de securitate, este necesară şi o scurtă prezentare a principalelor părţi structurale ale arhivei preluate, denumite de Securitate fonduri.
Astfel, fondul informativ cuprindea dosarele de urmărire informativă, fondul penal grupa dosarele celor anchetaţi, judecaţi sau condamnaţi pentru fapte considerate „contra securităţii statului”, fondul reţea păstra dosarele celor care au colaborat cu Securitatea, iar fondul documentar conţinea documente de sinteză, reglementări interne, dosare întocmite la nivelul localităţilor, obiectivelor economice, unor domenii de activitate etc. Totodată, mai trebuie precizat că dosarele angajaţilor Securităţii create de unităţile din Bucureşti şi centrele de pregătire se păstrau într-o arhivă centrală, iar cele create de structurile teritoriale, în fiecare reşedinţă de judeţ.
În cursul evenimentelor istorice din decembrie 1989, s-a pătruns în multe din sediile Securităţii, inclusiv în spaţiile cu destinaţie de arhivă, fiind împrăştiate, sustrase sau distruse documente. Activitatea de ordonare şi grupare în dosare a documentelor în lucru rămase, stabilirea documentelor care au fost fie distruse de cadrele Securităţii, fie distruse ori sustrase de alte persoane, a constituit o prioritate la începutul anilor ’90.
Predarea dosarelor
Legislativ, în domeniul arhivei, încă din 1990 a început delimitarea de Securitate – în calitate de creator de fond – concretizată prin Hotărârea Guvernului nr.1134, care stabilea obligativitatea predării dosarelor penale, constituite pe alte criterii sau pentru alte fapte decât cele strict din sfera siguranţei naţionale, către organele de justiţie şi de procuratură. Pasul următor a fost făcut prin Legea nr.14/1992, în care se preciza că „SRI preia spre conservare şi folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României”, dar care însă nu stabilea o instituţie care să preia celelalte documente.
În aplicarea legislaţiei, pe lângă dosarele predate organelor de justiţie, cantităţi semnificative de arhivă au mai fost predate, de către nou înfiinţatul Serviciu Român de Informaţii, Ministerului Afacerilor Interne. Acestea erau documente cu valoare practică, rezultate din activitatea structurilor care şi-au continuat activitatea în cadrul acestui minister. Alte dosare, cu valoare istorică, au fost predate Arhivelor Naţionale.
Valorificarea documentelor de arhivă s-a făcut cu accent pe repararea nedreptăţilor comise asupra unui mare număr de cetăţeni, în perioada regimului comunist, prin aplicarea legislaţiei privind măsurile compensatorii pentru foştii deţinuţi politic, dislocaţi, deportaţi, deposedaţi de bunuri etc. Trecerea către valorificarea arhivei în interes documentar-ştiinţific s-a făcut începând cu identificarea şi transmiterea către Muzeul Memorial al Holocaustului a copiilor documentelor de interes din arhiva SRI. Ulterior, au fost identificate şi puse la dispoziţia cercetătorilor, atât români cât şi străini, documente privind istoria ţării în perioada postbelică, grupate în câteva mari teme, precum regimul concentraţionar, colectivizarea agriculturii, procesele politice începute după 1945, mişcarea de rezistenţă, activitatea serviciilor de informaţii ş.a. Cea mai mare parte a dosarelor puse la dispoziţia celor interesaţi a aparţinut fondului documentar. Pe lângă istorici, la Sala de studiu deschisă în acest scop la depozitul central de arhivă al Serviciului au mai avut acces regizori, realizatori TV, ziarişti sau studenţi.
Chiar dacă o mare parte a dosarelor preluate au fost predate sau sunt în curs de predare Consiliului, documentele cu valoare istorică rămase în păstrarea SRI pot fi cercetate, în continuare, ca în orice altă arhivă, pe baza unei cereri adresate conducerii instituţiei, fără nicio formă de acreditare prealabilă.
Accesul la propriul dosar
Intrarea în vigoare a Legii nr.187/1999, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, a creat premisele soluţionării problemei documentelor Securităţii. Legea crea cadrul necesar predării acelor documente a căror divulgare nu afectează securitatea naţională şi care, implicit, nu fac obiectul activităţii Serviciului Român de Informaţii.
Pentru aplicarea imediată a prevederilor legii, SRI a pus la dispoziţia reprezentanţilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii spaţiile necesare pentru studiu.
Accentul a căzut iniţial pe identificarea şi accesarea dosarelor de colaborare şi de urmărire, atât pentru cei care candidau sau ocupau funcţiile prevăzute în lege, cât şi pentru cei care doreau să vadă documentele care le-au fost întocmite de Securitate. Ulterior, cercetarea s-a extins la dosarele documentare, pentru devoalarea mecanismelor de funcţionare a instituţiei şi la dosarele de cadre, pentru stabilirea „lucrătorilor” de securitate, potrivit legii.
Predarea efectivă a dosarelor către CNSAS a început în anul 2001, într-un ritm modest, influenţat de lipsa unui spaţiu corespunzător de depozitare, cât şi de demersurile comune de evaluare a fondurilor existente şi de organizare a unei predări cât mai riguroase. În anul 2005, acest impediment a fost rezolvat printr-o hotărâre de guvern care repartiza Consiliului mai multe depozite în oraşul Popeşti-Leordeni, astfel că s-a trecut la predarea în regim de urgenţă a dosarelor despre care membrii Comisiei Mixte Paritare, formate din reprezentanţi ai SRI şi CNSAS, stabiliseră, în prealabil, că nu privesc securitatea naţională. Procesul a fost accelerat prin Hotărârile CSAT din anii 2005 – 2007.
Operaţiunile de transfer al dosarelor Securităţii din depozitele Serviciului, aflate în întreaga ţară, în cele ale Consiliului au fost efectuate exclusiv de cadrele SRI şi au necesitat un efort organizatoric şi logistic fără precedent. Trebuie să precizăm că au fost predate Consiliului dosare însumând aproximativ 20.000 de metri liniari arhivă pe suport hârtie, împreună cu microfilme, fişe şi înregistrări informatice.
Tot în această perioadă, SRI a pus la dispoziţia Comisiei prezidenţiale consultative pentru analiza dictaturii comuniste din România („Comisia Tismăneanu”), toate documentele pe care le mai gestiona în acel moment, necesare elaborării raportului acesteia. Ulterior, toate documentele respective au fost predate CNSAS.
În aplicarea prevederilor legale privind documentele Securităţii, SRI a procedat, periodic, la reevaluarea dosarelor create de organele de securitate, despre care se stabilise anterior că privesc siguranţa naţională, continuând predarea către CNSAS a acelor documente care, la momentul analizelor, nu mai prezentau interes pentru securitatea naţională.
În prezent, în acord cu declaraţia din octombrie 2017, de la Timişoara, a directorului SRI, Eduard Hellvig, în cadrul instituţiei sunt în curs de finalizare demersurile pentru predarea integrală a dosarelor Securităţii, cu excepţia celor de securitate naţională, în conformitate cu prevederile legale.
În paralel, potrivit legislaţiei în vigoare, respectiv legile nr.51/1991 (Legea siguranţei naţionale), nr.14/1992 (Legea de organizare şi funcţionare a Serviciului) şi nr.16/1996 (Legea Arhivelor), funcţionează şi arhiva rezultată din activitatea proprie a Serviciului. Aceasta asigură condiţiile optime de păstrare, încadrarea şi pregătirea personalului specializat, emiterea şi adaptarea actelor cu caracter normativ intern la cerinţele legislaţiei în materie. Procesul de tranziţie la întocmirea şi circulaţia documentelor preponderent în format electronic, potrivit strategiei instituţionale „SRI în era informaţională”, a permis fluidizarea, optimizarea trasabilităţii documentelor, precum şi debirocratizarea. De asemenea, sunt în curs de desfăşurare demersurile pentru constituirea unei arhive electronice care să conţină aceste documente. Nu în ultimul rând, digitalizarea arhivei clasice rămâne o preocupare constantă.
Abstract
The collection of information is a natural process for any respectable intelligence agency, but it often implies archiving the documents and also finding the proper manner to manage and access the information in due time. The Romanian Intelligence Service, as most of the agencies in South Eastern Europe after the fall of the communist regimes, has been under tremendous pressure to take over the old archives belonging to the former communist institutions. As most regional partners, the Romanian Intelligence Service has had to deal with social pressure, national security reasons and various other obstacles in properly managing those documents.
Autor: Nevian-Martin Tunăreanu
