Evoluţia tehnologiei şi creșterea numărului de aplicaţii software destinate diverselor domenii de activitate ne permit să ne imaginăm cum va arata activitatea de culegere a datelor într-un orizont de timp apropiat sau mediu. Rămâne, totuși, să clarificăm în ce măsură modul de obţinere a informaţiilor prin mijloacele tehnologiei moderne va suplini sau va înlocui factorul uman în culegerea şi analiza datelor.
Camerele de supraveghere amplasate în tot mai multe oraşe, care permit localizarea a persoanelor în spaţiul public, datele aferente cardurilor bancare sau bazele de date ale aplicaţiilor software utilizate pe telefoane mobile constituie deja colectori importanţi de informaţii.
Cu ajutorul tehnologiei vor fi realizate procedee de selecţie şi corelare a datelor, prin recunoaşterea cuvintelor cheie sau prin indicarea anumitor caracteristici şi parametri. Nu în ultimul rând, diferite evenimente ar putea fi evidenţiate şi corelate pentru a pune în evidenţă imaginea de ansamblu a unui fenomen.
Informaţii livrate instantaneu
Informaţia de securitate ar putea fi produsă după modelul dezvoltat de site-uri internaţionale specializate în competiții sportive. Acestea folosesc deja aplicații informatice capabile să ofere, în fracţiuni de secundă, materiale destinate mass-media imediat după terminarea meciului. În acest caz, programele informatice au capacitatea de a pune într-o singură sintaxă date statistice pe care ochiul şi mintea umană nu le pot observa sau reţine: posesia mingii, viteze de deplasare, kilometrii parcurşi, numărul de pase, dispunerea sportivilor în teren.
Pe lângă capacitatea de gestionare a unui număr practic nelimitat de parametri, spre deosebire de inteligenţa umană care poate avea în atenţie un maximum de 7 elemente, câștigăm viteză de reacţie şi garanţia corectitudinii datelor (nimeni nu poate contesta datele oferite de calculator atât timp cât acesta funcţionează corect).
Programe mult mai avansate decât cele utilizate acum de site-urile sportive, vor fi capabile să colecteze, să proceseze și să transforme datele în informări către beneficiari, inclusiv în domeniul securităţii. În acest fel, accesul beneficiarilor finali la informație va fi practic imediat, un aspect decisiv în contextul în care societatea actuală este caracterizată de un dinamism fără precedent, cu perspective de accentuare în viitor. Micile corecţii necesare funcționării perfecte a infrastructurii vor fi operate de supraveghetorii sistemelor informatice.
Dar chiar așa se va întâmpla? Vor mai exista analişti şi ofiţeri de informaţii sau vor fi înlocuiţi de calculatoare? Răspunsul la aceste întrebări ar putea veni din câmpul epistemologiei, adică al teoriei cunoaşterii ştiinţifice.
Ceea ce face în primul rând un serviciu de informaţii este să asigure cunoaşterea unui anumit domeniu sau fenomen relevant pentru securitatea naţională, care nu poate fi cunoscut exclusiv prin surse deschise sau oficiale de informaţii.
Ştiinţa cunoaşterii
Mari teoreticieni ai cunoașterii din secolul trecut, printre care filozoful Karl Popper sau fizicianul Albert Einstein, ne prezintă o imagine clară a complexităţii procesului cognitiv, care respinge consideraţiile bazate pe simţul comun şi concepţiile empiriste ale cunoaşterii.
Astfel, cunoaşterea ştiinţifică şi, în general, orice tip de cunoaştere raţională, nu este cumulativă, adică nu însumează observaţii, şi nici inductivă, adică nu generează reguli pe baza aspectelor comune sau a repetitivităţii. În schimb, în cadrul cunoaşterii ştiinţifice sunt formulate ipoteze și teorii, pe baza cărora sunt deduse consecinţe sau realizate predicţii testabile prin experimente.
În acest sens, o distincţie importantă este realizată de Karl Popper, în lucrarea „The Bucket and the Searchlight. Two Theories of Knowledge”. Filozoful imaginează două tipuri de cunoaştere făcând analogie cu o găleată și cu un reflector. Prin cunoaşterea de tip „găleată”, datele obţinute se acumulează şi se prelucrează treptat, plecând iniţial de la un recipient gol. În schimb, cunoaşterea „reflector” presupune că observaţia este precedată întotdeauna de o aşteptare sau ipoteză, fapt pentru care această cunoaştere nu este cumulativă, ci orientată, selectivă.
Folosind această analogie, este greşit să presupunem că în procesul de obţinere a informaţiilor plecăm de la culegerea de date primare, iar din observarea repetabilităţii acestora, a factorului comun, obţinem o cunoaştere a fenomenului.
Datele nu sunt independente de aşteptările şi experienţele noastre, de orientările teoretice anterioare ale celui care le culege sau de specificul organizaţiei din care acesta face parte. Chiar şi datele care răspund întrebărilor primare cine, ce, unde, cum, de ce, sunt influenţate de context, problematicile abordate, cultura de securitate etc.
Cunoaşterea fenomenului, ca rezultat al procesului de analiză, nu înseamnă doar însumarea datelor primare, observarea repetitivităţii şi a asemănării şi nici prezentarea unor concluzii inductive. Aşteptările sunt diferite, iar formularea unor ipoteze de lucru este urmată de testare şi verificare pe baza datelor particulare pe care le obţinem.
De asemenea, procesul de formulare a ipotezelor este complex şi depinde de cunoaşterea anterioară, de fondul de date deţinut, de modul în care a fost orientată culegerea datelor, dar şi de structura serviciului de informaţii, de problematicile pe care acesta le gestionează, de departamentele existente, de documentele şi instrumentele de planificare (de exemplu, de strategia de securitate naţională) şi, nu în ultimul rând, de feed-back-ul oferit de beneficiarii informaţiilor.
Produsele informaţionale pot determina, în timp, schimbări în strategiile de informaţii, modificări ale domeniilor şi problematicilor care necesită atenție.
Observăm că întregul proces de obţinere, analiză şi informare este influenţat substanţial de factorul uman, prin formularea ipotezelor de lucru, a deducţiilor şi a confruntării acestora cu datele obţinute. Revenind la distincţia lui Karl Popper, procesul de culegere a informaţiilor este de tip „reflector”, și nu unul de acumulare brută, asigurată exclusiv prin mijloace tehnice, care ar putea fi asimilată cunoaşterii de tip „găleată”.
Datele obţinute şi prelucrate cu ajutorul tehnologiei moderne au o valoare de necontestat în activitatea de informaţii, dar orientarea şi asigurarea cunoaşterii rămân atribute exclusive ale activităţii umane. Organizarea unor structuri dinamice şi flexibile facilitează formularea unor ipoteze de lucru productive, fiind astfel evitate imobilismul, încremenirea în proiect, şi, în cele din urmă, eventuale „surprize strategice” cum ar fi apariţia unor evenimente majore care nu au fost anticipate de analizele unui serviciu de informaţii.
Abstract
The technological progress allows the storage and processing of huge amounts of data. Actual software can produce texts, reports and analyzes based on the data held. If this is the case, then how can people be involved in obtaining and analyzing data in the future? The answer to this question can be found in the theory of scientific knowledge. Knowledge, including that provided by intelligence, is specific to human thinking. Following a classification of the philosopher Karl Popper, authentic knowledge is searchlight-type, which means that the data we obtain is preceded by expectations and hypotheses, as opposed to bucket-type knowledge, which involves accumulating data and generating conclusions based on similarities. The knowledge provided by intelligence should be searchlight-type knowledge, distinct from that provided by obtaining and processing data by technological means, which could be linked to the bucket-type knowledge. However, databases obtained through modern technology are critical tools in present-day intelligence.
Autor: Cristian Dima
