Culegerea și transmiterea de informații secrete militare, politice, comerciale sau de altă natură, prin intermediul spionilor, agenților secreți sau al altor mijloace ilegale de monitorizare, altfel spus comerțul cu informații reprezintă una dintre cele mai vechi profesii așa cum reiese din datele existente încă din primele etape ale evoluției umane, în mai toate societățile.
Sun Tzu, primul teoretician al spionajului, aprecia că de spioni este nevoie oriunde (Alexandru Popescu, Academia secretelor. Intelectualii și spionajul). Este absolut necesar ca, pe baza informațiilor obținute de spioni, să fie alcătuite liste ale comandanților adverși, care să cuprindă informații personale precum poreclele, obiceiurile, numărul de copii, rudele și apropiații acestora.
Artiste pe scena spionajului
În literatura de specialitate se consideră că un spion trebuie să dispună atât de abilități excelente de evaluare, cât și de spirit fin de observație, pentru a stăpâni tehnica informațiilor, fiind imperios și antrenamentul specific pentru a deveni un adevărat regizor al propriilor înscenări. Pe lângă activitățile de culegere de date, el trebuie să aibă capacitatea de a le monitoriza și valorifica. Așa cum opina fostul președinte american Ronald Reagan, „Nu este suficient să colectezi informații. O analiză profundă este vitală pentru a lua decizii fundamentate”.
În galeria spionilor celebri apar o serie de reprezentante ale sexului frumos, care au împletit farmecul feminin cu activitățile de spionaj dintr-o multitudine de rațiuni, printre care se regăsesc, în cele mai multe cazuri, dorința de a-și proteja familia, dragostea de țară, convingerile politice și ideologice, obligațiile de serviciu, spiritul de aventură și, nu în ultimul rând, situația financiară.
Considerate prea puțin importante pentru activitatea de informații, femeile s-au dovedit la fel de abile ca și bărbații în arta spionajului. De-a lungul timpului, acestea au fost integrate în structuri, rețele informative organizate, coordonate de serviciile de spionaj, atât în calitate de agente, cât și de conducătoare de structuri sau de rețele de spionaj.
Pentru a executa diverse operațiuni sau a îndeplini anumite misiuni, acestea aveau nume de cod cu diferite semnificații. Dintre cele mai reprezentative, amintim: Agenta 008 – Melita Norwood, spioană pentru URSS în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada Războiului Rece; Pearl – Shula Cohen, spioană pentru Israel în Liban, în timpul Războiului Rece; Duduia – Elena Lupescu, supranumită „femeia din spatele tronului României”; Mademoiselle Marie sau Agenta cu trup de zeiță – a acționat în China interbelică.
O figură emblematică a genului este Ana Belén-Montes, care a spionat pentru Cuba timp de 16 ani. S-a născut la 28 februarie 1957 într-o bază militară americană din Germania de Vest, unde tatăl ei, Alberto Montes, era medic al trupelor americane. Părinții Anei erua descendenții portoricani ai unei familii de emigranți din Spania. Licențiată în relații internaționale a Universității din Virginia, Ana reușește să se angajeze ca funcționară la Departamentul de Justiție (DOJ) din Washington și apoi se încrie pentru masterat la Universitatea Johns Hopkins. Colegii de facultate își amintesc de opiniile sale favorabile mișcărilor latino-americane de stânga. În 1984, în timp ce lucra la DOJ și urma masteratul, Ana este recrutată de serviciul cubanez de informații. Funcționara de la Justiție avea deja un certificat de acces la informații clasificate. Un an mai târziu, Ana efectuează o călătorie secretă în Cuba, iar după întoarcerea în Statele Unite își caută un post în cadrul Agenției de Informații a Apărării (DIA).
Tovarășa de la DIA
În pofida cunoscutelor sale convingeri ideologice și a criticilor aduse politicii administrației Reagan în America Centrală, Ana reușește să obțină angajarea la DIA, unde cunoaște o ascensiune remarcabilă. Poreclită de colegi Regina Cubei, Ana Montes a câștigat mai multe premii importante, fiind considerată o autoritate în domeniul problemelor cubaneze. Inteligentă și foarte bine informată în legătură cu politica internă a Cubei, Ana a reușit, prin raționamentele și ideile ei, să influențeze politica americană față de Havana.
Regina Cubei lucra cu foarte mare abilitate, considerându-se egala tovarășilor ei din Cuba, nu doar un simplu agent dirijat de aceștia. Ea citea și memora tot ce vedea, scriind rapoartele pe laptopul personal, înainte de a le trimite în Cuba. Nu transmitea niciodată informațiile direct, ci prin intermediul unor agenți plasați în locuri publice.
În 1996, un coleg a devenit suspicios cu privire la loialitatea ei. A fost anchetată, dar nu existau dovezi și, aparent, nici motive pentru a o incrimina. Acest fapt se datora și scrupulozității sale, Ana fiind atentă să nu încalce procedurile interne de securitate, să nu rămână singură în birou după orele de program și să nu ia niciodată acasă documente clasificate.
Însă, la finalul anului 2000, un agent de contrainformații al DIA obține date care relansează ancheta în cazul Anei, în ciuda reticențelor FBI. După un filaj de mai multe luni în baza unui mandat federal, Montes a fost arestată în septembrie 2001, iar în octombrie 2002 a fost condamnată. Agenții FBI au scotocit fiecare centimetru al apartamentului ei. Au descoperit, ascuns în coperta unei agende, cifrul scris de mâna lui Montes, cu ajutorul căruia erau criptate și decriptate mesajele, scrise pe hârtie solubilă în apă. Atunci când a fost interogată, a recunoscut faptele și a acceptat să colaboreze cu autoritățile americane în schimbul unei pedepse de numai 25 de ani de închisoare, pledând vinovată pentru spionaj. Montes nu a manifestat nicio remușcare pentru ce a făcut, mândrindu-se cu rolul pe care îl jucase.
Cuba nu a luat niciun fel de poziție oficială față de condamnarea Anei Montes, ci a profitat de ocazie pentru a crea rumoare în jurul altui caz de spionaj care implica arestarea a cinci agenți cubanezi în Statele Unite în 1998, condamnați în 2001, pretextând că aceștia activau împotriva terorismului practicat de Statele Unite față de Cuba (Alexandru Popescu, Frumoasele agente. Femeile și spionajul – o istorie universală)
Activitățile de spionaj ale Anei Montes au avut consecințe grave, conducând, potrivit informațiilor oficiale, la compromiterea programelor de colectare a informațiilor axate pe Cuba, utilizate pentru interceptarea persoanelor cu funcții înalte în stat. În urma anchetelor s-a stabilit că informațiile transmise de ea au avut ca efect inclusiv moartea și rănirea forțelor americane sau proamericane din America Latină. În cadrul unei audieri a Congresului, persoana care răspundea de evaluarea prejudiciului a declarat că Montes a fost unul dintre cei mai nocivi spioni din istoria Statelor Unite (John Hughes Wilson, Serviciile secrete).
La baza acțiunilor Anei Montes s-au împletit toate cele patru principii declanșatoare ale trădării, regăsite în literatura de specialitate: money (bani), ideology (convingeri ideologice), compromise/ coercion (compromis/ constrângere), ego (orgoliu), dovedind încă o dată faptul că veriga cea mai slabă în activitatea de informații rămâne factorul uman.
Abstract
Long considered not suited for intelligence work, women have proved as skilled as men in this profession. Over time they have joined intelligence agencies and some of them have even climbed up the ladder of success to become leaders.
In the gallery of famous spies, there are women who have succeeded to mix their personal charm with espionage toolsets. Their motivation has ranged from desire to protect their families or love for their country to political or ideological beliefs, professional obligations, spirit of adventure and, last but not least, financial incentives.
Autor: Gabriela Buzatu
