Cazurile de persoane (auto)radicalizate, pe fondul unor afinităţi ideologice sau sub influenţa mediului online, care apelează la mijloace de acţiune în forţă devin din ce în ce mai frecvente. Ideologia extremistă subminează valorile şi practicile vieţii democratice cotidiene, prin afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Dezvoltarea rezilienţei în faţa fenomenului radicalizării reprezintă un obiectiv al fiecărui stat, practica la nivel european sau al unor ţări care se confruntă cu un fenomen de radicalizare crescut evidenţiind necesitatea conjugării eforturilor mai multor actori, atât din sfera instituţională, cât şi din cea a societăţii civile.
Faptul că în România nivelul de risc nu este unul ridicat permite instituţiilor abilitate să acţioneze fără a fi sub presiunea pericolului iminent. Această situaţie nu echivalează cu adoptarea unei atitudini lejere, permisive, ci mai degrabă asigură cadrul favorabil unei abordări de ordin preventiv. Prezentăm, în continuare, câteva noţiuni despre extremism şi radicalizare.
1. Prevenirea extremismului şi radicalizării
Atunci când ne referim la extremism, remarcăm lipsa unei definiţii unanim acceptate a acestui termen. În funcţie de societate sau cultură, termeni ca radical sau extremist pot defini realităţi diferite. O interpretare greşită a extremismului poate duce la îngrădirea unor drepturi fundamentale pentru cetăţenii unui stat democratic, cum ar fi libera exprimare sau libera asociere.
2. Manifestări raliate la agenda socială
Formele actuale de manifestare ale extremismului au ca suport preocupările individului şi ale societăţii (fie că sunt de ordin socio-economic, fie că sunt legate de identitate sau mentalitate).
3. Adaptarea la evoluţia tehnologică
Tehnologia actuală permite diseminarea rapidă a mesajelor care facilitează radicalizarea într-un mediu a cărui limită este conexiunea la internet.
4. Realizarea profilului actorilor
„Lupii singuratici” reprezintă cel mai mare pericol, deoarece aceştia acţionează independent, fără a putea fi asociaţi unor medii cunoscute pentru promovarea radicalizării. Comportamentul acestora, însă, poate furniza indicii care să contribuie la prevenirea unor manifestări periculoase.
5. Strategii europene de prevenire şi contracarare
La nivel european există mai multe formate de cooperare reprezentative, destinate prevenirii sau contracarării extremismului: High Level Comision Expert Group on Radicalization, Radicalization Awareness Network Centre of Excellence, European Strategic Communication Network.
6. Programe de prevenție și deradicalizare
Statele europene au dezvoltat, inclusiv cu sprijinul Uniunii Europene, programe de prevenţie sau de deradicalizare. Principiul de la care se pleacă este acela că efortul de prevenire şi contracarare nu este al unei singure instituţii, ci este unul conjugat, care implică autorităţile centrale şi locale, poliţia, serviciile secrete, societatea civilă, serviciile sociale şi sistemul de învăţământ. Principalul mediu-ţintă al acestor abordări este cel al tinerilor, consideraţi segmentul social cel mai expus.
7. Rolul serviciilor de informaţii
Deşi nu există o practică unitară, în general printre instituţiile cu responsabilităţi în domeniu se înscriu şi serviciile secrete de informaţii. Principalele dificultăţi cu care se confruntă acestea sunt reprezentate de:
– stabilirea liniei de demarcaţie între respectarea drepturilor omului şi necesitatea restrângerii acestora pentru a preveni eventualele riscuri de securitate care pot apărea pe fondul radicalizării;
– inserţia extremismului pe agenda formaţiunilor ideologice;
– definirea noţiunii, respectiv identificarea instrumentelor de gestionare a riscurilor asociate lupilor singuratici.
8. Exemple de bune practici
Germania, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Suedia sunt state care pot constitui un exemplu de bune practici în domeniul combaterii radicalizării. Programul danez include un Centru de prevenire, subordonat serviciului secret intern. În cadrul Centrului există personal de specialitate format din persoane deradicalizate, care oferă credibilitate pentru persoanele care intră în aceste programe.
Modelul german de deradicalizare presupune abordarea persoanelor-ţintă atât individual, cât şi în cadrul unor grupuri de lucru, monitorizarea efectelor relevând că doar 5% din cei care au frecventat programul au recidivat.
9. Extremismul şi radicalizarea în România
Dacă în cazul extremismului şi radicalizării în Europa şi în Statele Unite putem vorbi despre un fenomen, nu putem spune acelaşi lucru în cazul ţării noastre, având în vedere proporţiile acestor manifestări.
10. Inițiative cu impact puternic
Foarte utilă pentru educarea tinerelor generaţii în spiritul toleranţei, diversităţii, multiculturalismului este elaborarea unor programe de prevenire timpurie. Astfel de iniţiative pot avea un impact puternic în combaterea extremismului şi radicalizării. De asemenea, pentru a asigura rezilienţa şi capacitatea de reacţie rapidă, este oportună elaborarea, în plan intern, a unor programe de deradicalizare, ca element caracteristic al unei atitudini responsabile şi preventive.
Este necesar să conştientizăm că această luptă nu este lupta unei singure instituţii şi că cel mai mare rol în contracararea extremismului şi radicalizării revine prevenirii fenomenului. Aceasta implică o componentă educaţională consistentă, pornind de la baza societăţii (tinerii) şi necesită contribuţia diferitelor paliere, respectiv guvernamental, nonguvernamental, local, central, educaţional şi cultural.
Abstract
The occurrence of extremism and radicalisation, due to ideological sympathy or to online grip is more frequent nowadays. In order to achieve resilience when facing extremism and radicalisation, nations need the joint endeavour of both public agencies and civil society. Romania is not confronted with high leves of risk on these matters, but it must focus on prevention.
Direcţia Generală Apărarea Constituţiei
