Pandemia de COVID-19 a afectat socio-economic sănătatea și securitatea cetățenilor din întreaga lume și a reprezentat un catalizator al amenințării teroriste. Contextul a fost exploatat de grupurile salafist-jihadiste care au intensificat activitățile de propagandă și radicalizare, prin răspândirea ideologiei extremiste în mediul online, dar şi campaniile de recrutare și provocare a adepților să desfășoare atacuri teroriste împotriva „necredincioșilor”.
În retorica organizaţiilor teroriste, pandemia a fost denumită „mânia lui Allah”, iar virusul SARS-CoV-2 „soldatul lui Allah”, fiind prezentată ca o pedeapsă la adresa Occidentului. În timp ce mesajele Al-Qaeda s-au axat pe încurajarea aprofundării islamului de către non-musulmani în perioada autoizolării, respectiv a convertirii la această religie, Daesh și-a consolidat discursul agresiv, îndemnând adepții să continue jihadul global.
Grupările teroriste din Africa, afiliate Daesh sau Al-Qaeda, au folosit contextul ca pe o oportunitate pentru a-şi consolida influența în teritoriu, prin sporirea sprijinului popular şi intensificarea atacurilor teroriste. Luând în considerare instabilitatea și situaţia socio-economică precară din vaste regiuni ale continentului, înfrângerea Daesh în Orientul Mijlociu și capabilitățile entităților teroriste din teritoriu, demonstrate de numărul mare al atentatelor chiar şi pe fondul pandemiei, se conturează tot mai accentuat posibilitatea ca Africa să devină noul epicentru al extremismului islamist.
Dinamica amenințării teroriste
Africa rămâne, în general, un spațiu instabil, marcat de grave probleme politice, sociale, economice și de securitate. Cele mai afectate regiuni continuă să fie Africa de Vest, Sahel și Cornul Africii, zone în care își au bazele și operează atât grupări afiliate Al-Qaeda, precum Jama’a Nusrat -Islam wa al-Muslimin (JNIM) și Al-Shabaab, cât și entități afiliate Daesh – Statul Islamic din regiunea Sahara (ISGS), Boko Haram și ISWAP (Statul Islamic din provincia Africa de Vest).
Între principalele provocări persistente se numără guvernarea deficitară, neglijarea unor zone întinse din teritoriul statelor, rata ridicată a malnutriției, tensiunile interetnice (adesea pe fondul lipsei resurselor), gravele crize umanitare generate de conflicte, supraaglomerarea închisorilor care adăpostesc un număr tot mai mare de teroriști, prezența altor grupuri armate, precum miliții și grupări de crimă organizată. Aceste probleme, existente la toate nivelurile societăților, sunt exploatate de grupările teroriste în vederea consolidării bazelor din teritoriu, respectiv a dezvoltării capacităților și a extinderii influenței. Totodată, entitățile și-au demonstrat abilitatea de a se integra în comunitățile locale și a înlocui statul, asigurând serviciile de bază pe care autorităţile nu le pot oferi (asistență medicală, resurse financiare, securitate). O altă metodă presupune descurajarea rezistenței populaţiei prin teroare.
Până la finalul lunii iulie a anului 2020, în Africa s-au înregistrat aproximativ 1158 de atacuri teroriste, soldate cu circa 5615 decese. Cu excepţia lunii aprilie, atacurile teroriste din spaţiul african au păstrat tendința de creștere, apogeul fiind înregistrat în luna iulie (288 de atacuri, soldate cu 1035 de decese). Au fost utilizate arme de calibru mic și dispozitive explozive improvizate (DEI). Acțiunile au vizat deopotrivă civili, instituții guvernamentale, oficiali, forțe militare sau de securitate locale și organizații internaționale. Cele mai afectate state au fost Mali, Burkina Faso, Somalia, Niger, Republica Democrată Congo, Nigeria și Mozambic.
În acest context, în pofida dificultăților determinate de criza epidemiologică, au continuat măsurile de combatere a fenomenului, operațiunile fiind desfăşurate deopotrivă de forțele militare locale și de cele internaționale. Astfel, în intervalul ianuarie-iulie 2020, la nivelul întregului teritoriu african au fost neutralizați aproximativ 4389 de teroriști. De referinţă în rândul succeselor operaționale sunt eliminarea, în nordul statului Mali, a liderului grupării Al-Qaeda în Maghrebul Islamic (AQMI), algerianul Abdelmalek Droukd şi capturarea lui Mohamed el- Mrabat, cadru important al ISGS. Abdelmalek Droukd a fost membru al comitetului de conducere al AQ și mentorul ansamblului grupurilor teroriste din Africa de Nord şi Sahel, printre care JNIM.
În plus, în Sahel continuă sprijinul acordat autorităților locale de forțele ONU de menținere a păcii, aproximativ 14.000 de persoane, parte a Misiunii Multidimensionale Integrate de Stabilizare a Organizației Națiunilor Unite în Mali (MINUSMA), de soldații francezi din cadrul Operațiunii Barkhane (circa 5100) și de un nou grup de lucru, Takuba, format din 500 de militari ai forțelor speciale din 13 țări europene.
Africa, în atenţia Daesh
Odată cu înfrângerea sa în Orientul Mijlociu, Daesh și-a orientat atenția către Africa pentru înființarea califatului islamic pierdut în Levant. Pe fondul situației din teritoriu (vastele regiuni neguvernate, capacitățile reduse ale autorităților locale și condițiile socio-economice precare), al controlului organizației asupra economiei subterane și al resurselor naturale disponibile, Daesh poate stabili în spațiul african un califat mult mai periculos și mai dificil de eradicat decât cel din Levant. În același timp, poate fi remarcată o creștere a capabilităților grupărilor jihadist-teroriste afiliate Al-Qaeda.
Alunecarea acestor regiuni într-un climat de violență accentuată poate conduce la întărirea organizațiilor teroriste, evoluție care aduce riscul intensificării activităţilor acestora (implicit a atentatelor) atât în Africa, cât și la nivel internațional. Totodată, criza epidemiologică poate determina relocări masive ale populațiilor în interiorul statelor sau al întregului continent african, respectiv noi valuri de refugiați, inclusiv către Europa.
Abstract
Terrorist organizations have exploited the context of the COVID-19 pandemic to increase their online propaganda, radicalization and recruitment activities. In Africa (Sahel, Horn of Africa and Western Africa), jihadist groups have continued to carry out large-scale terrorist attacks amid the health crisis, an evolution that shows the entities possess significant and diverse capabilities. Coupled with the general climate of instability and insecurity in the territory and serious problems at all levels of the societies, the possibility that the African territory will become the new epicenter of the terrorist scourge stands more pronounced.
Autor: Irina Iacovoiu
