Fostul secretar general al Națiunilor Unite, Ban Ki-Moon, sublinia, într-o declarație susținută la Washington, în 2014, că „schimbările climatice reprezintă singura cea mai mare amenințare la adresa unui viitor sustenabil, dar, în același timp, gestionarea lor oferă o oportunitate rară pentru promovarea prosperității, securității și a unui viitor mai bun pentru toți”. Schimbările climatice, generate în principal de emisiile de gaze cu efect de seră, reprezintă o provocare majoră în 2025 la nivel global. Acestea generează consecințe multiple asupra mediului înconjurător și a economiei mondiale, devenind principala sursă de îngrijorare pe termen lung pentru întreaga omenire.
Potrivit Raportului anual privind riscurile globale al Forumului Economic Mondial (World Economic Forum, The Global Risks Report 2025), schimbările climatice se poziționează pe primele locuri în clasamentul riscurilor globale – pe locul doi într-un orizont temporal de doi ani și pe prima poziție în zece ani. Acestea vor constitui o amenințare în creștere asupra sănătății umane, infrastructurii și dezvoltării durabile.
Evoluții și implicații ale schimbărilor climatice
Europa este continentul care prezintă nivelul de încălzire cel mai avansat, temperaturile crescând de două ori mai mult față de rata medie globală din 1980, potrivit raportului anual al Organizației Meteorologice Mondiale. Anul 2024 a fost cel mai cald înregistrat vreodată, temperatura medie globală aproape de suprafață fiind estimată la 1,55°C (±0,13°C) peste valoarea de referință din 1850–1900 (WMO Global Annual to Decadal Climate Update 2025-2029). Perioada septembrie 2024 – august 2025 a fost cu 1,52°C mai caldă decât media perioadei preindustriale, iar vara anului 2025 a fost a patra cea mai caldă din Europa. Apa oceanelor se menține neobișnuit de caldă, iar ghețarii montani, o resursă importantă de apă dulce, se topesc mai rapid ca niciodată, înregistrând pierderi de peste 6 miliarde de tone de gheață (aproximativ 5% din volumul lor total) de la începutul acestui secol.
Experți în domeniu arată că, în următorii cinci ani, temperaturile vor continua trendul ascendent, fiind estimată o creștere a mediei anuale globale aproape de suprafața Pământului, pentru fiecare an din perioada 2025–2029, cu 1,2°C-1,9°C comparativ cu media din anii 1850-1900 (World Meteorological Organization – Global climate predictions show temperatures expected to remain at or neat record levels in coming 5 years).
Creșterea temperaturilor, valurile de căldură severă și modificarea regimului de precipitații contribuie la manifestări mai intense și frecvente ale fenomenelor meteorologice extreme, precum furtuni, inundații sau secete, cu impact major asupra stabilității economice a statelor.
În vara anului 2025, o mare parte a Europei a experimentat temperaturi extrem de ridicate (urmate de furtuni, inundații sau incendii de vegetație), stresul termic fiind mai accentuat în partea de sud (inclusiv în România). Și alte zone ale globului au fost afectate de evenimente extreme: valuri de caniculă severă în SUA și China, incendii de vegetație devastatoare în Canada și Turcia, inundații mortale în Africa de Sud, China și Pakistan.
Cu toate că la nivel global au fost adoptate măsuri de reducere a impactului schimbărilor climatice, se produc în continuare degradări semnificative în diferite sectoare economice și de mediu. Europa și regiunea mediteraneeană se confruntă cu o secetă severă, iar, potrivit datelor Observatorului european al secetei, citat de site-ul www.bucurestifm.ro, „în perioada 11–19 iulie 2025, peste 51,9% din solurile europene erau afectate, un nivel cu 21% mai mare decât media din perioada 2012–2024 și cel mai ridicat de la începutul observațiilor, în 2012”. La începutul lunii august 2025, 51% din soluri erau afectate de secetă pedologică.
Mai mult, în vara anului 2025, s-au materializat presiuni intense asupra sistemelor energetice ale Europei, intensificarea valurilor de căldură conducând la creșterea cererii de electricitate și la majorarea prețurilor. Potrivit datelor furnizate de organizația industriei electrice europene, Eurelectric, cererea totală de electricitate în Uniunea Europeană în perioada săptămânilor cu temperaturile cele mai ridicate (23 iunie-3 iulie 2025) s-a majorat cu 7,5% față de anul 2024, în special din cauza utilizării crescute a aparatelor de aer condiționat. Concomitent, temperaturile extreme au dus la reducerea capacității centralelor nucleare sau închiderea temporară, pe fondul imposibilității răcirii reactoarelor, așa cum arată articolul „Sistemul energetic al Europei, pus la grea încercare de valurile de temperaturi record”, publicat de site-ul Economica.net.
Schimbările climatice afectează inclusiv sănătatea și bunăstarea umană, prin prisma faptului că numărul de zile cu temperaturi extreme în creștere, care favorizează răspândirea bolilor infecțioase, a generat o majorare a ratei mortalității. Organizația Mondială a Sănătății a declarat, în iulie 2023, ca urgență de sănătate publică schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme, arătând că, la nivel european, mortalitatea cauzată de valurile de căldură a crescut cu aproximativ 30% în ultimii 20 de ani (îndeosebi ca urmare a creșterii numărului de afecțiuni cronice – preponderent boli cardio- și cerebrovasculare, respiratorii, cele asociate sănătății mintale și diabetului). Conform raportului „Lancet Countdown 2024 pentru Europa privind sănătatea și schimbările climatice”, citat de Adina-Eliza Croitorul și Valentin-Veron Toma în articolul „Schimbările climatice și sănătatea publică – Impactul valurilor de căldură și al temperaturilor extreme în România”, sunt relevante la nivel regional trei fenomene, respectiv agravarea secetei și a insecurității alimentare, creșterea mortalității generate de valurile de căldură extremă, precum și răspândirea bolilor infecțioase (transmise prin insecte).
Combaterea fenomenului schimbărilor climatice
Manifestarea acutizată a efectelor schimbărilor climatice a generat o reacție globală, comunitatea internațională acționând pentru dezvoltarea celor mai eficiente strategii și identificarea unor soluții viabile în vederea prevenirii agravării impactului fenomenului. Astfel, numeroase entități guvernamentale și companii corporative și-au asumat în ultimii ani angajamente privind reducerea etapizată și, până în 2050, eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră (demersurile fiind centrate în special pe emisiile de dioxid de carbon).
O analiză la nivel statal evidențiază că, începând cu noiembrie 2024, 147 de state au adoptat sau s-au angajat să implementeze obiective climatice în vederea eliminării complete a emisiilor de dioxid de carbon. Cu toate acestea, doar 29 și-au stabilit obiective obligatorii din punct de vedere juridic, 46 au propus ținte climatice, iar 51 nu și-au definit repere concrete, potrivit portalului Statista („Number of Countries With Net Zero Emissions Targets Worldwide 2024, by Status”). Obiectivele asumate de state sunt relativ ineficiente pe fondul lipsei rigurozității științifice, al existenței unui număr insuficient de mecanisme de implementare, al considerentelor privind echitatea acestora și al riscului apariției fenomenului de greenwashing. Acesta se referă la promovarea în spațiul public a unor informații fie parțial adevărate, fie false, cu privire la impactul asupra factorilor de mediu a produselor sau operațiunilor unei companii.
În vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel internațional, statele au inițiat demersuri pentru reformarea unor sectoare economice, implementarea mecanismelor de control asupra cantităților de dioxid de carbon emise, precum și pentru eficientizarea energetică. Cele mai întâlnite demersuri și mecanisme sunt:
– piața internațională a certificatelor pentru emisii de carbon – mecanism fondat în baza Protocolului de la Kyoto (1997) și a Acordului de la Paris (2015), ce constă în emiterea fie de către state, fie de către organizații guvernamentale internaționale a unor certificate ce stabilesc un plafon maxim de emisii pe care cetățenii, în cazuri limitate, sau companiile le pot genera. Numărul de certificate emise este stabilit în baza obiectivelor climatice definite la nivel regional. Acestea sunt ulterior achiziționate de poluatori;
– compensarea emisiilor – mecanism ce implică reducerea sau eliminarea emisiilor în anumite zone pentru a compensa o cantitate stabilită de emisii din altă regiune. Practic, atât companiile, cât și persoanele fizice investesc în proiecte cuantificabile pentru echilibrarea emisiilor, principalele metode fiind reîmpădurirea și captarea de carbon (tehnologie în curs de dezvoltare la scară largă);
– tranziția energetică – care constă în înlocuirea surselor tradiționale de energie ce au un grad ridicat de poluare (hidrocarburi și cărbune) atât cu surse regenerabile (eolian, solar, geotermal, hidro), cât și cu unele cu emisii de gaze cu efect de seră semnificativ mai scăzute (nuclear, centrale pe bază de gaze naturale);
– reducerea deșeurilor și eficientizarea procesului de reciclare a acestora;
– creșterea eficienței combustibililor utilizați în transportul mărfurilor și a altor procese logistice.
Oportunitățile tranziției verzi
Obiectivele climatice asumate la nivel global presupun investiții semnificative în reformarea sectoarelor economice cu un grad ridicat de poluare. Cu toate acestea, cererea în ascensiune pentru tehnologii fără emisii, materii prime critice și servicii ecologice specializate are potențialul să genereze o creștere economică importantă în majoritatea statelor.
Un raport comun publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în parteneriat cu Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite estimează că prin stabilirea unor obiective climatice ambițioase, fundamentate de politici climatice riguroase, PIB-ul global poate cunoaște o creștere economică netă până în 2040 de 0,23%.
Particularizat, până în 2050, țările cu economii dezvoltate ar putea avea o creștere de 60% a PIB-ului per capita, în timp ce economiile subdezvoltate sau în curs de dezvoltare vor înregistra o majorare de 124% per capita comparativ cu valorile cosemnate în anul 2025, așa cum explică jurnalista Fiona Harvey în articolul „Tackling Climate Crisis Will Increase Economic Growth, OECD Research Finds”, publicat în The Guardian.
Principalele sectoare strategice care pot genera câștiguri economico-financiare pentru state sunt industria mineralelor prime critice, cele producătoare de tehnologii și materialele industriale ecologice, precum și serviciile ecologice. Valoarea actuală a acestor sectoare este evaluată la 2 trilioane de dolari SUA, până în 2040 fiind prognozată o majorare de până la 11 trilioane de dolari SUA.
Cererea la momentul curent de minerale critice se ridică la circa 100 de miliarde de dolari SUA, cu perspective de creștere de până la 700 de miliarde de dolari SUA până în 2040. Rezervele de minerale strategice pot fi comercializate deosebit de facil și cu profituri considerabile, majoritatea acestora fiind deținute la nivel global de China. Acest monopol constituie un avantaj strategic pentru statul asiatic, aflat într-o competiție economică și geopolitică cu țările occidentale, context în care numeroase state, îndeosebi din Europa, au adoptat inițiative de diversificare a lanțurilor de aprovizionare, promovând dezvoltarea capacităților de procesare și exploatare a minereurilor.
Industria tehnologiilor ecologice are o valoare estimată la 800 de miliarde de dolari SUA, iar, în scenariul în care vor fi atinse obiectivele climatice cu orizont 2050, aceasta poate ajunge la circa 4,6 de trilioane de dolari SUA. Statele pot utiliza cererea în creștere din piață pentru tehnologii verzi, precum panouri solare și capacități de stocare, pentru obținerea unor atuuri economice. De asemenea, prezintă interes crescut și utilizarea de echipamente industriale cu emisii reduse de carbon, un segment cu un potențial notabil de creștere, însă pentru care nu există foarte multe soluții în piață.
Industria grea, unul dintre sectoarele economice cu emisii mari de gaze cu efect de seră, necesită identificarea stringentă a unor soluții tehnologice alternative, ecologice, pentru fabricarea diverselor produse cu cerere ridicată (metale, produse chimice de bază, plastice, sticlă). Suplimentar, integrarea unor surse de alimentare cu energie regenerabilă în alimentarea producției are potențialul să crească rentabilitatea afacerilor prin reducerea costurilor cu energia și eliminarea certificatelor pentru emisii.
Adoptarea unor soluții ecologice în unele segmente economice precum serviciile IT, turismul și transporturile poate crește atractivitatea acestor sectoare și profiturile pe termen lung pentru companiile din domeniile respective, generând o creștere a contribuțiilor la veniturile statelor.
Abstract
As Ban Ki-Moon, former secretary-general of the United Nations, stated “Climate change is the single greatest threat to a sustainable future but, at the same time, addressing the climate change presents a golden opportunity to promote prosperity, security and a brighter future for all.”
Climate change represents one of the most pressing challenges of the 21st century, exerting a profound impact on the environment, the energy security and the overall human well-being, with direct implications for the economic stability. While the phenomenon raises critical concerns regarding the long-term sustainability of the societies, the strategies and mechanisms implemented to address it also present significant opportunities for economic transformation and growth. Although the estimated costs of restructuring key economic sectors are substantial, potential gains in production efficiency, the adoption of cost-effective materials, the expansion of affordable renewable energy, and the reorganization of supply chains can enhance both prosperity and social welfare.
Autori: Irina Grigore și Alexandra Popescu
