Contextul comunicațional actual este dominat de o creștere a facilităților hi-tech de transmitere a informațiilor, însă tinde să fie viciat, la nivelul conținutului vehiculat, de fenomenul în creștere al diseminării neintenționate de informații false. Dacă fake-news-urile ar circula și nu ar produce efecte sociale, probabil că nu ar suscita interes pentru a fi infirmate, însă toate informațiile recepționate de către un subiect uman generează în mintea acestuia un ecou care poate induce, ulterior, o anumită acțiune sau un anumit mod de reacție.
Nu doar cei dispuși să creadă orice tip de informație, ci și cei care încearcă să le evalueze pot fi puși în dificultate atunci când întâlnesc astfel de informații, transmise mai departe fără ca cel care le distribuie să le fi pus la îndoială veridicitatea.
Deși în limba engleză fenomenul este descris prin termenul „misinformation”, în limba română nu există încă un echivalent, nici măcar sub forma unui împrumut lexical. „Misinformation”, în limba engleză, definește diseminarea neintenționată de informații false. Intenția este cea care face diferența specifică în raport cu termenul „dezinformare”, aceasta din urmă fiind intenționată și urmărind un scop bine definit de către inițiatorul ei.
Preocupările recente indică creșterea nivelului de atenție cu privire la acest fenomen, care este potențat atât de apetența naturală a oamenilor pentru comunicare, cât mai ales de actualii facilitatori tehnologici ai interacțiunilor.
Norii incertitudinii
Este bine cunoscut exemplul subiectului „chemtrails”, care promovează ideea că anumite entități interesate ar pulveriza, prin intermediul avioanelor, substanțe chimice sau biologice menite să afecteze sănătatea populației sau să genereze epidemii. Surprinzător este că acest scenariu, care este promovat și astăzi prin intermediul rețelelor de socializare sau al aplicațiilor de mesagerie electronică, a apărut la finalul anilor `90, fiind probabil o reacție la publicarea, în 1997, de către maiorul american Barry B. Coble, a studiului Benign Weather Control, realizat la absolvirea cursurilor de la The School of Advanced Airpower Studies, din cadrul Maxwell Air Force Base din Alabama.
Cu toate că teza este emisă sub rezerva faptului că reprezintă strict opinia autorului, și nu punctul de vedere al Forțelor Aeriene Americane (United States Air Force), fake-news-ul face abstracție de aspectul teoretic al studiului și prezintă situația ipotetică drept reală, încercând să o argumenteze incluziv vizual, prin utilizarea unor fotografii care să adauge un plus de credibilitate.
Extraordinar! OMS, dată în judecată pentru infectarea Europei
Tezele cu privire la existența unui program secret, în cadrul căruia guvernele pun în pericol sănătatea propriilor cetățeni prin răspândirea unor substanțe toxice în atmosferă, au fost propagate prin intermediul rețelelor de socializare și argumentate cu ajutorul unor imagini și confirmări aparent oficiale. Un astfel de material, realizat sub forma unui colaj de imagini și text, a circulat pe internet în mai multe limbi. Colajul este compus din text (40% din pagină, amplasat în partea de sus), o poză „doveditoare” (40% din colaj, în partea centrală) și trei poze „de confirmare” (20% din pagină, aranjate una lângă alta).
Reține atenția calitatea redusă a materialului, poza având o dimensiune electronică mică, cel mai probabil din considerentul de a fi facil de retransmis chiar și în situația în care conexiunea este slabă sau telefonul are disponibil un spațiu limitat de stocare. Textul mesajului, în acest caz în limba română, este clar, accesibil, fără termeni rari sau greu de înțeles, fiind perfect inteligibil pentru orice cititor. Mesajul ar putea fi realizat de o echipă care are în componență și cel puțin un expert în publicitate deoarece primul cuvânt care captează atenția este „Extraordinar”, amplasat singur pe rând, la mijlocul textului, fiind precedat de un semn ininteligibil de culoare roșie. Acest semn este practic un „magnet” pentru atragerea privirii cititorului, fiind creat pentru a contrasta cromatic cu restul colajului. Culoarea elementelor de captare a atenției se alege în funcție de nuanțele dominante din restul ansamblului (de exemplu, dacă ar fi un colaj cu tonuri predominante de roșu și portocaliu ar trebui să fie amplasat un „magnet” de culoare verde).
Revenind la rolul cuvântului semnalizat, este evident că acesta este similar celui de „Breaking news” din televiziune, astfel încât destinatarul să îi acorde imediat atenție și să parcurgă întreg mesajul. A fost evitată, în mod deliberat, utilizarea sintagmei „Breaking news” probabil pentru că mesajul este construit pentru a eroda încrederea în sursele de informare tradiționale (mass-media).
Neîncredere contagioasă
Întrebarea „De ce mass-media nu scoate la iveală ceva atât de important și dăunător pentru sănătatea umanității?” este o întrebare puternică și formulată insinuant astfel încât să pară că îi lasă receptorului posibilitatea de a-și răspunde singur, însă inducând subtil ideea că ar exista interese oculte de a ascunde realitatea. În mintea celui care citește acest mesaj va încolți ideea că există un interes foarte puternic pentru ascunderea unor informații care l-ar afecta în mod direct și semnificativ. Scopul influenței la nivel individual este de a stimula, în mintea celui care primește mesajul, apariția neîncrederii în sursele de informații, care nu ar prezenta informații cruciale. În același timp, se construiesc premisele credibilizării acestui tip de informare alternativă, care îți parvine direct, fără să trebuiască să mai aștepți să apară știrea interesantă printre diverse alte date fără relevanță pentru tine sau printre calupuri aparent interminabile de publicitate.
Mesajul central al dezinformării este concentrat într-o propoziție perfect inteligibilă pentru oricine: „Polonia, Suedia și Norvegia dau în judecată OMS pentru infectarea Europei”. Ideea principală comunicată este cea potrivit căreia Europa ar fi atacată cu produse periculoase pentru sănătate și doar statele menționate au reacționat. Ideea indusă în mentalul receptorului este cea potrivit căreia autoritățile statului în limba căruia este formulat mesajul nu se preocupă de sănătatea populației.
Mențiunea privind chemarea în instanță a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) are rolul de a argumenta dezinformarea și de a induce faptul că vinovatul ar fi chiar OMS. Deși Organizația are tocmai rolul de a sprijini statele pentru situații de urgențe medicale, dezinformarea o acuză în mod insidios. Scopul este erodarea credibilității OMS în percepția publică astfel încât, în situația unei eventuale avertizări pandemice în viitor, campaniile de discreditare ale acțiunilor OMS să găsească deja un teren fertil pentru a stimula opoziția populației față de eventualele măsuri de prevenire a contagiunii. Înrădăcinarea acestei idei va genera victime nevinovate în rândul celor expuși mesajului manipulator, care vor ignora măsurile de siguranță sanitară recomandate de OMS.
Argumentarea suplimentară a dezinformării este realizată prin folosirea reputației unei mari agenții de știri „Acest lucru a fost raportat de Reuters”. În acest caz apare o contradicție care poate fi, aparent, trecută cu vederea. Reuters este o agenție de știri și deci parte din mass-media care „nu scoate la iveală ceva atât de important și dăunător”. De această dată este doar invocat numele furnizorului de știri, fără ca site-ul acestuia să fie clonat, așa cum s-a întâmplat, în trecut, cu site-urile cotidienelor Le Parisien, Le Monde sau Der Spiegel.
Recunoașterea vinovăției
„Confirmarea” dezinformării apare în ultima frază: „Piloții reținuți au recunoscut că au pulverizat cu un produs chimic care provoacă pneumonie chimică”. Aserțiunea este de natură să provoace îngrijorare legitimă, mai ales că presupusele fapte sunt recunoscute și cumva sancționate prin reținerea unora dintre responsabili.
Analiza contextului temporal în care se vehiculează dezinformarea ne arată că este propagată preponderent în sezonul rece, deoarece aserțiunile false lansate au mai multe șanse să primească unele confirmări empirice: sigur în cercul de cunoscuți există cel puțin o persoană care este bolnavă (bolile respiratorii au incidență mai mare toamna și iarna), iar urmele de condensare lăsate de avioanele cu reacție sunt mai persistente în sezonul rece.
Imagini doveditoare
Analiza imaginilor asociate este relativ dificil de făcut de către un utilizator simplu, deoarece rezoluția este mică, iar neclaritatea deliberată permite privitorului să își imagineze ce vrea să vadă. Imaginea avionului care pulverizează o substanță de culoare albă se dorește argumentativă pentru afirmația că presupusele dâre chimice nu sunt de la reactoare. Orice utilizator obișnuit va fi înclinat să creadă că există acest un tip de avion care poate pulveriza substanțe, însă puțini se vor întreba dacă este vorba de un avion cu funcție utilitară de stingere a incendiilor sau dacă este vorba de operațiunea de largare a combustibilului suplimentar înainte de o aterizare de urgență. Pentru cei familiarizați cu domeniul aviației, evacuarea unei părți a combustibilului din rezervoare se face atunci când cursa unui avion trebuie întreruptă și aterizarea devansată. Manevra se efectuează din motive de securitate, deoarece o greutate prea mare la aterizarea de urgență este contraindicată, iar un eventual risc de incendiu trebuie minimizat.
În imagine se vede sigla de pe coada avionului, dar neclaritatea îngreunează identificarea pentru un utilizator obișnuit. Pentru cei curioși însă, nu este imposibil de găsit o listă a companiilor aeriene și de identificat sigla companiei Evergreen International Airlines. O căutare pe internet a companiei ne aduce în atenție legătura acesteia cu Central Intelligence Agency (CIA), în calitate de subcontractor, ceea ce ar „întări” o posibilă teorie a conspirației. Înființată în 1975, compania oferea zboruri charter și servicii de stingere a incendiilor cu ajutorul avioanelor. Evergreen International Airlines și-a încetat activitatea la sfârșitul anului 2013, declarându-și falimentul.
Celelalte imagini, care arată niște rezervoare legate cu conducte între ele în interiorul unor avioane, nu aduc noutăți pentru cunoscătorii domeniului aviatic. Prima și a doua sunt dintr-un avion de test și ilustrează primele zboruri de încercare pentru avioanele de pasageri, în cadrul cărora se instalează recipiente cu lichid conectate prin conducte, pentru a simula schimbarea centrului de greutate dată de mișcarea pasagerilor în avion pe parcursul zborului. A treia imagine prezintă interiorul unui alt tip de avion, destinat stingerii incendiilor.
Care este mecanismul care îi determină pe utilizatori să promoveze un narativ care dezinformează? Posibilele răspunsuri se circumscriu dorinței firești de a împărtăși lucruri interesante și de impact, însă este surprinzător cât de mulți oameni bine pregătiți sunt atrași în astfel de capcane, fără să își dea seama că, practic, atunci când redistribuie un astfel de mesaj, îl girează prin reputația lor, oferindu-i o notă de credibilitate.
Un posibil mod de a reacționa în raport cu astfel de mesaje? Dacă există timp, ele merită analizate și demontate, cu informarea celui care le-a diseminat și adăugarea tag-ului FAKE-NEWS. Dacă nu avem timp suficient pentru a-l analiza și demonta și vrem, totuși, să îl distribuim, măcar să adăugăm un comentariu prin care ne exprimăm rezerva sau dezaprobarea. Rolul unui astfel de comentariu este să dea posibilitatea celui care îl receptează să își exerseze gândirea critică și să se protejeze de informațiile neverificate.
Abstract
Multidisciplinary teams from hostile states have the mission to create and disseminate various narratives that could erode the trust of the population in various institutional actors, at state or international level.
Unable to verify the messages they receive, some users just pass them to other users, often spreading fake news that can influence the way others act or think.
Autor: Paul Georgescu
