Preocupați să descopere indiciile radicalizării și elementele care contribuie la procesul prin care un individ trece de la aderența la ideologii extremiste la comiterea de acte de terorism, profesioniștii din intelligence, alături de mediul academic, au analizat diverse ipoteze de lucru, de la factori aparținând mediului social al individului la factori psihologici interni. Dacă factorii de mediu și cei favorizanți (antecedente în comiterea de infracțiuni violente, apartenența la un grup cu preocupări antisociale, existența unui prieten implicat în activități teroriste, lipsa unui loc de muncă, aderență la valori extremiste, izolare socială etc.) sunt mai ușor de evidențiat și analizat, accesul la factorii psihologici interni este mult mai dificil. Se consideră că acești factori determină într-o proporție superioară radicalizarea, în condițiile în care nu toți oamenii din același mediu aflați sub influența acelorași factori favorizanți ajung teroriști.
Cum recunoaștem percepțiile iraționale
O serie de considerente generale desprinse din psihologia cognitiv-comportamentală au contribuit la teoretizarea procesului radicalizării, acestea fiind în acord cu faptul că individul este influențat de grupul social, a cărui acțiune poate stimula sau sancționa anumite comportamente (behaviorism), iar experiențele din copilărie și felul în care individul se raportează la satisfacerea nevoilor sale determină formarea unor cogniții individuale, unele dintre acestea dezadaptative (cognitivism). Practica abordată de metodele psihoterapiei cognitiv-comportamentale în procesul terapeutic pornește de la identificarea cognițiilor iraționale ale individului pentru a interveni asupra gândurilor automat negative sau disfuncționale la nivel conștient, prin strategii de dialog și intervenție.
Psihologul american Jeffrey Young a grupat schemele cognitive dezadaptative prin intermediul cărora este percepută realitatea în cinci domenii: separare și respingere, slaba autonomie și performanță, limitele defectuoase, dependența față de alții, precum și hipervigilența și inhibiția.
Separarea și respingerea
Primul domeniu este reprezentat de separare și respingere, sentimentul de apartenență fiind unul deosebit de important pentru ființa umană, eminamente socială. Acesta cuprinde credințe legate de faptul că nu ni se oferă susținere emoțională, frica că vom fi părăsiți de persoana iubită (abandonul și instabilitatea), că ceilalți ne înșală, abuzează de noi, ne umilesc sau ne mint (neîncredere, abuz), credința că ceilalți nu ne oferă dragostea necesară, nu sunt afectuoși cu noi, nu ne protejează (privațiune emoțională), sentimentul că suntem fără valoare, suntem nedoriți, inferiori sau incapabili și că odată ce ceilalți vor vedea aceste defecte nu ne vor mai iubi. Această ultimă credință conduce la sentimente de inferioritate, compararea permanentă cu ceilalți, convingerea că avem un handicap care trebuie ascuns sau compensat și la impulsuri de furie (deficiență și rușine), senzația de izolare față de restul lumii și neputința de integrare într-un grup (izolare socială și înstrăinare).
Studiile publicate de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) privind programele de prevenție a radicalizării iau în calcul, ca și grup vulnerabil la radicalizare, persoanele marginalizate de societate. Printre acestea se pot număra grupuri etnice sau adolescenți supuși bullyingului. În primul caz putem vorbi despre migranți din țările arabe stabiliți în statele occidentale și naturalizați sau urmașii acestora, din rândul cărora au provenit autorii atacurilor teroriste din Belgia, din 2016. În al doilea caz, putem aminti de atacul de tip school-shooting de la Belgrad, din mai 2023, dar și de numeroasele atacuri similare din SUA. Aderența persoanelor cu un astfel de tipar cognitiv la un grup radical le conferă sentimentul apartenenței, acoperindu-le o nevoie altfel neglijată de societate.
Același tip de cogniții disfuncționale pot fi îndreptate împotriva instituțiilor statului, acestea putând să preia în mod simbolic imaginea entității care ar trebui să ne protejeze, să ne ofere beneficii, să vegheze la respectarea drepturilor noastre.
Slaba autonomie și performanță
Acest domeniu reflectă capacitatea proprie de a supraviețui și funcționa independent. Schemele de gândire irațională cuprinse în acest domeniu se referă la dependență / incompetență (credința că nu suntem capabili să ne îndeplinim cu succes responsabilitățile zilnice fără a fi sprijiniți de ceilalți), vulnerabilitate în fața pericolelor potențiale (frica exagerată de catastrofe, de boli) sau protecționism. De asemenea, poate fi remarcată o personalitate atrofiată, care presupune o relație de dependență exagerată față de o persoană apropiată (părinți, partener). Această relație împiedică dezvoltarea propriei identități și a apropierii sociale. Persoanele aflate în această situație consideră că nu vor putea trăi fără persoana de care sunt dependente și că nu au un scop în viață.
O altă schemă de gândire irațională se referă la eșec, respectiv blamarea de sine, convingerea individului că nu este capabil să facă ceva bine, că inevitabil va greși, că are un statut social inferior și mai puțin succes decât ceilalți. Această schemă disfuncțională este prezentă în general la persoanele guvernate de idei conspiraționiste, care transformă orice eveniment într-un scenariu catastrofic. În mentalul acestora, în spatele fiecărei decizii la nivel național sau internațional se află motive ascunse: avioanele împrăștie gaze toxice, vaccinul anti-covid este menit să ne ucidă, alimentele din supermarketuri sunt tratate intenționat cu substanțe care să ne îmbolnăvească, sistemul de educație este făcut astfel încât să fim transformați în roboți docili, marii lideri ai lumii sunt reptilieni, sistemul bancar este făcut astfel încât să ne fure, înlocuirea banilor fizici cu operarea prin intermediul cardurilor este o conspirație pentru a fi deposedați de fonduri etc. Într-un astfel de mod de gândire, efortul propriu de a progresa prin educație, instruire sau evoluție profesională este din start respins ca zadarnic, responsabilitatea pentru situația percepută ca și catastrofică fiind atribuită exclusiv factorilor din exteriorul individului.
Limitele defectuoase
Incapacitatea de a stabili limite interne sănătoase sau stabilirea defectuoasă a limitelor față de ceilalți reprezintă un alt domeniu al modelului Young. Persoanele incluse în această categorie au dificultăți majore în a respecta drepturile celorlalți și în a atinge scopuri personale realiste, manifestându-se fie prin revendicarea drepturilor personale sau comportament dominant, fie prin lipsa de autocontrol și de disciplină. În aceste cazuri, indivizii se consideră superiori altor oameni și cred că au drepturi și privilegii speciale indiferent de consecințele asupra celorlalți. De asemenea, le este greu să fie controlați și disciplinați în atingerea scopurilor, manifestând un control insuficient asupra emoțiilor și impulsurilor, precum și o toleranță scăzută la frustrare.
Această schemă cognitivă guvernează modul de raportare la lume al membrilor organizațiilor extremiste de tip alt-right, white pride, nazi, identitarian. Aceștia au convingerea că sunt superiori celorlalte rase sau națiuni și au cogniții categorice de tipul „trebuie să fiu respectat”, „ceilalți trebuie să mă servească”, „ceilalți nu au nicio valoare, viața lor nu contează”, „este țara mea, ceilalți nu au ce căuta aici”. Manifestările lor constau în intimidarea grupurilor considerate inferioare (minorități etnice, rasiale, sexuale), violență de limbaj și chiar adoptarea unei simbolistici distincte (tatuaje, uniforme militare sau de alt tip, arme, defilare cu torțe, măști sau cagule). Pentru a-și întări convingerea că sunt speciali sau superiori celorlalți, aceștia apelează la utilizarea de ierarhii de tip istorico-militar (sunt cavaleri, au grade), folosesc ca pseudonime nume ale unor personalități istorice, scriu manifeste, depun jurăminte etc. În mod evident, activismul lor se îndreaptă împotriva unui dușman imaginar cu care se luptă pentru resurse și pentru prezervarea statutului privilegiat de „ființă superioară prin naștere”. Numeroase exemple de atacuri sângeroase din ultimii ani poartă amprenta acestui mod disfuncțional de raportare la realitate: atacul din insula Utoya, din Norvegia, petrecut în 2011, în urma căruia 69 de tineri au fost uciși cu bestialitate; atacul de la moscheea din Christchurch, în Noua Zeelandă, din 2019, care s-a soldat cu 50 de morți; atacul din El Paso, în statul american Texas, din 2019, al cărui bilanț tragic a fost de 23 de morți și 22 de răniți.
Dependența față de alții
Acest domeniu presupune concentrarea excesivă asupra satisfacerii dorințelor și nevoilor altora în detrimentul propriilor nevoi, în încercarea de a câștiga dragostea și aprobarea celor din jur. Una dintre schemele cognitive care aparțin acestui domeniu implică supunerea excesivă controlului celorlalți (pentru a evita furia, părăsirea sau alte represalii) prin suprimarea emoțiilor și nevoilor proprii. Persoanele care adoptă această schemă cognitivă vor evita confruntările și vor fi foarte docile, din dorința de a nu fi respinse.
O altă schemă vizează sacrificiul de sine și teama de respingere socială. Individul se concentrează asupra satisfacerii voluntare a nevoilor celorlalți, asumându-și costurile personale, pentru a preveni lezarea celorlalți, a evita sentimentul de egoism și pentru a păstra relația cu persoana percepută a fi în nevoie. De asemenea, căutarea exagerată a aprobării, recunoașterii sau atenției celorlalți afectează dezvoltarea identității persoanei. Stima de sine a acestor indivizi este dependentă de reacțiile celorlalți.
Atunci când o persoană afectată de o astfel de schemă cognitivă ajunge sub influența unui grup radical, ea va face totul pentru a servi cauza, cu prețul sacrificiului suprem. Un astfel de tipar cognitiv este prezent în cazul așa numitelor „jihadi brides”, femei care, din dorința de a sprijini jihad-ul, au fost capabile să suporte decăderea, transformarea în paria, dezumanizarea.
Hipervigilența și inhibiția
Persoanele care manifestă astfel de scheme cognitive nu-și permit dreptul de a fi fericite și relaxate și își inhibă spontaneitatea, sentimentele, impulsurile. În acest domeniu sunt incluse negativismul și pasivitatea. Astfel, aspectele negative ale vieții sunt conturate exagerat, maximizate, iar evenimentele pozitive sunt minimizate sau trecute cu vederea. De asemenea, inhibiția emoțională sau controlul exagerat presupun inhibarea acțiunilor, sentimentelor, comunicării spontane pentru a evita dezaprobarea celorlalți, sentimentul de rușine și de pierdere a controlului asupra propriilor impulsuri.
Pot fi incluse în acest domeniu standardele nerealiste și exigența, respectiv credința că trebuie să atingem niște standarde interiorizate foarte ridicate de comportament și performanță cu scopul de a evita critica, tendințe de perfecționism exacerbat, atenție exagerată la detalii, reguli rigide și categorice sau stare de nemulțumire permanentă.
Tot în acest domeniu se încadrează și convingerea că oamenii ar trebui aspru criticați pentru greșelile lor, tendința de a fi furioși, intoleranți, punitivi, nerăbdători cu cei care nu întrunesc standardele de performanță imaginate. Acest ultimul domeniu este caracteristic trollilor – utilizatorilor social media permanent critici și intoleranți, care descriu totul prin lentila obscură a negativismului pe care îl împrăștie în mediu, în general la adăpostul conturilor false.
Suprapunerea cu grila pe cinci domenii a lui Jeffrey Young oferă o mai bună înțelegere a modului în care gândesc în general persoanele (grupuri vulnerabile la radicalizare) aderente la ideologii extremiste din perspectiva cognițiilor dezadaptative care stau la baza acțiunilor violente. Aceste tipuri de gândire disfuncțională nu apar obligatoriu la câte un anumit grup, fiind posibil să apară în combinație la aceleași seturi de indivizi.
Abstract
If the radicalization process has been theorized in general behavioral terms as having a pregnant component of social background influence with group stimulating or sanctioning individual behavior, it most certainly needs an individual cognitive psychology approach in terms of explanation too, as the way a person’s early childhood needs are met might represent the root of the individual’s (sometimes irrational) cognition development.
Jeffrey Young’s cognitive maladaptive model facilitates understanding individual irrational beliefs and could be adopted in order to better explain how the lens through which we see and explain reality, due to our own childhood history, social education, family model, self-defeating patterns, can influence not only our thinking, but also our actions. The schema used in psychotherapy can be applied on social maladaptive-cognition groups as an explanation model of radical thinking.
Autor: Maria Cosmina Țîrlea
