Activitatea de culegere a informațiilor este una dintre cele mai vechi preocupări ale societății, nevoia de informație și accesul la aceasta fiind asociate cu obținerea, deținerea sau păstrarea puterii. Rolul său inițial a fost cel de instrument de cunoaștere și obținere de informație militară și politică, pentru fundamentarea deciziilor conducătorilor și s-a extins, odată cu evoluția societății, ramificându-și spectrul și rafinându-și mijloacele și metodele.
De la acțiuni singulare, punctuale, activitatea informativă s-a coagulat ulterior prin formarea serviciilor de informații ale statelor, iar alianțele cunoscute sau mai puțin cunoscute ale istoriei au avut, în spate, o întreagă rețea de legături între organizații, grupări, poli de putere sau actori statali, care a condus la rezultatele și evoluțiile pe care le cunoaștem astăzi.
Ideea cooperării în activitatea de informații nu este, așadar, un produs al societății moderne, ci un răspuns la nevoile informative ale societăților, care au înțeles necesitatea conlucrării în intelligence, pentru obținerea unor rezultate mai bune. Evoluția cooperărilor este strâns legată de evoluția serviciilor de informații, de validarea treptată a unor parteneri și a unor formate de lucru și de consolidarea graduală a relaționărilor, în baza rezultatelor și beneficiilor probate de-a lungul timpului.
Cooperarea ca necesitate
În prezent, necesitatea cooperării inter-servicii este amplificată și de faptul că mediul de securitate se află într-o continuă schimbare și este caracterizat de apariția unor noi categorii de riscuri transnaționale. Printre acestea amintim amenințarea teroristă, atacurile cibernetice, crima organizată, armele nucleare și fluxurile necontrolate de migranți. Toate aceste riscuri au devenit astăzi adevărate amenințări care pun în pericol atât securitatea națională a statelor, cât și stabilitatea regională și globală. În acest context, statele sunt nevoite să se adapteze la noile realități geopolitice atât prin schimbarea conceptelor propriu-zise de securitate, cât și prin sporirea cooperării în vederea contracarării diverselor tipuri de amenințări asimetrice. Așadar, cooperarea în domeniul intelligence a înregistrat un trend ascendent în ultimele decenii, dobândind un rol fundamental pentru securitatea națională.
Ne referim, aici, nu doar la cooperarea interinstituțională (colaborarea între organismele dintr-un stat care concură la prezervarea securității naționale), dar și la cooperarea externă (colaborarea cu servicii de informații străine), ambele componente având un rol determinant în cunoașterea, prevenirea și contracararea amenințărilor la adresa securității naționale. În privința formatelor de cooperare, vorbim la ora actuală de cooperări bilaterale și multilaterale, fiecare dintre acestea aducând plusvaloare activității de intelligence a fiecăruia dintre participanți. Cooperarea în intelligence corespunde principiilor și obiectivelor prevăzute în documentele programatice privind securitatea națională și este guvernată de principii solide, dintre care amintim legalitatea (respectă Constituția României, legile și tratatele la care țara noastră este parte), pragmatismul (urmărește prioritățile stabilite, valorificarea eficientă a rezultatelor și menținerea unui raport avantajos cost-beneficii), respectarea angajamentelor asumate, flexibilitatea (adaptare rapidă la evoluțiile și dinamica mediului de securitate și, implicit, ale domeniului intelligence).
Cooperarea este privită ca un instrument deosebit de util în munca de intelligence, având multiple roluri de: sprijin pentru prevenirea sau contracararea unor riscuri directe sau indirecte de securitate, captare de informații noi, verificare sau validare a informațiilor proprii ale serviciului, de senzor și de semnalare (early warning, heads-up), schimb de expertiză și bune practici, specializare, transmitere de know-how, îmbunătățire a capacității de înțelegere a comportamentelor și mentalităților specifice unor culturi diferite, împărtășire a unor evaluări sau, uneori, susținere logistică și financiară.
La nivel bilateral sau multilateral, cooperarea a devenit o practică indispensabilă pentru serviciile de informații, transformându-se într-o armă împotriva amenințărilor de orice tip.
Dejucarea atentatelor teroriste. Studiu de caz
Deși cooperarea în cadrul serviciilor de informații datează din cele mai vechi timpuri, punctul de cotitură care a schimbat radical percepția asupra acestei practici a fost reprezentat de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Pe segmentul luptei împotriva terorismului, cooperarea joacă un rol vital. În anul 2010, două bombe au fost descoperite la bordul unor avioane cargo care aveau ca destinație finală Statele Unite ale Americii. Mohammed bin Nayef, la acea vreme adjunctul ministrului de interne însărcinat cu lupta împotriva terorismului din Arabia Saudită, a atenționat comunitatea de intelligence din SUA despre existența unui plan terorist de a ascunde două pachete cu bombă în avioane cargo cu destinația Chicago. Ambele pachete (aparținând firmelor de curierat UPS, respectiv FedEx) au plecat din Sana’a, capitala Yemenului, unul într-un avion comercial de pasageri al companiei Qatar Airways, iar celălalt într-un avion cargo FedEx, având ca primă oprire orașul Dubai, din Emiratele Arabe Unite. Odată ajunse în Dubai, ambele pachete au trecut din nou prin protocoalele de securitate specifice, au fost scanate și inspectate.
Pachetul UPS și-a continuat călătoria și a ajuns în Germania într-un avion cargo UPS, iar apoi în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Până la acel moment, în cadrul comunității de intelligence exista deja convingerea cu privire la existența unor bombe care se îndreptau către teritoriul american, Departamentul de Stat al SUA emițând o alertă la nivel global. Autoritățile americane au furnizat britanicilor numărul exact al pachetului suspect, ceea ce le-a permis acestora să-l localizeze rapid și să-l supună unor teste amănunțite. Pachetul, care conținea o imprimantă, a fost scanat cu raze X și a fost examinat pentru descoperirea unor eventuali explozibili. În ciuda tuturor verificărilor preliminare, inițial nu au fost găsite urme de material explozibil, însă, în cele din urmă, dispozitivul explozibil a fost identificat. Acesta era disimulat în cartușul de cerneală al imprimantei. Informațiile obținute și împărtășite de britanici cu omologii din Emiratele Arabe Unite care inspectau pachetul FedEx rămas în Dubai au contribuit la un proces eficient și rapid de identificare a celei de-a doua bombe, disimulată tot în interiorul unei imprimante. În plus, autoritățile americane au dezvoltat un plan de cooperare complex cu Regatul Unit și Emiratele Arabe Unite, reușind să identifice autorii atentatului eșuat.
În cazul unui atentat terorist, atacatorii pot proveni din mai multe țări, victimele pot avea naționalități diferite și, mai mult decât atât, acesta poate fi inițiat pe teritoriul unui stat, cu intenția de a produce consecințe dezastruoase în altă parte a globului. Cooperarea între SUA, Regatul Unit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite a condus la dejucarea unui atentat terorist care ar fi provocat pagube uriașe, evidențiind rolul indispensabil al activității de cooperare în eforturile de combatere a terorismului, într-o lume în care fenomenul globalizării se amplifică permanent.
Oportunități pentru combaterea amenințărilor
Unul dintre cele mai notabile beneficii ale cooperării constă în faptul că permite serviciilor de informații să se adapteze și să răspundă eficient la provocările și adversarii nou-apăruți, precum organizațiile teroriste a căror proliferare a marcat ultimele două decenii. La momentul actual, contactul dintre cadrele de informații dintr-un stat și omologii străini este esențial pentru securitatea statelor, în special din punct de vedere al gestionării amenințărilor transnaționale.
Din acest motiv, la nivelul UE și NATO au fost puse bazele unor organisme și formate comune de intelligence în cadrul cărora, în prezent, statele membre cooperează eficient.
Rentabilitatea în materie de resurse (bani, efort și riscuri) reprezintă un alt beneficiu al cooperării, întrucât creșterea dimensiunii spectrului amenințărilor nu conduce în mod necesar și la o creștere a bugetului. Asigurarea necesarului informațional nu poate fi realizată doar prin eforturi și resurse proprii, nici măcar în statele dezvoltate. Timpul economisit prin intermediul activității de cooperare conduce deseori la obținerea și diseminarea unor date cruciale care permit luarea deciziilor într-un mod mai eficient pentru gestionarea unor amenințări iminente.
Complementar, un alt beneficiu constă în avantajul comparativ, existând posibilitatea unor schimburi de metode și bune practici în funcție de posibilitățile fiecărui stat, dar şi de lecţii învăţate. Împărtășirea unor idei, concepte, metode, tehnici sau resurse, în funcție de nevoile prioritare de dezvoltare ale serviciilor, contribuie la modernizarea și adaptarea acestora în fața unor amenințări aflate într-o continuă schimbare.
Provocările unei lumi a datelor
Lumea informațiilor este caracterizată de confidențialitate, una dintre particularitățile definitorii ale serviciilor de informații și o componentă vitală pentru succesele operaționale. Schimbul de informații în sine implică riscuri de securitate atât pentru cel care furnizează informațiile, cât și pentru beneficiar, întrucât interacțiunile desfășurate în procesul cooperării pot crea oportunități de penetrare și spionaj, iar controlul modului de folosire a informațiilor de către utilizatorii finali este aproape imposibil de realizat. Printre cele mai notabile riscuri putem menționa penetrarea din partea unui serviciu advers; devoalarea resurselor, a mijloacelor și metodelor de lucru, a capabilităților HUMINT și tehnice; pierderea unor baze de date etc. Toate acestea pot reprezenta porți deschise pentru exponenți ai unor interese contrare securității naționale.
Totodată, una dintre provocările pregnante care pune la încercare în mod continuu activitatea de cooperare este reprezentată de evoluțiile în materie de tehnologie. În ciuda eficientizării timpului și resurselor, progresul tehnologic a adus cu sine și un volum foarte ridicat de informații, care a condus la fenomenul cunoscut sub numele de supraîncărcare informațională (information overload). Resursa umană dedicată procesării informațiilor rezultate din cooperare trebuie să fie specializată, capabilă să prelucreze un volum ridicat de date brute, să ierarhizeze importanța acestora și să folosească aplicații informatice specializate.
Date fiind aceste posibile vulnerabilități, cooperarea în intelligence este guvernată de reguli stricte, respectă norme și proceduri riguroase de desfășurare, fiind supusă în permanență verificării și controlului, pentru minimizarea riscurilor asociate.
Cooperarea pentru securitate globală
Conceptul de securitate a evoluat treptat, fiind determinat preponderent de amenințările existente în diferitele perioade istorice. Dacă în prima parte a secolului trecut principala amenințare era reprezentată de războaiele convenționale, după sfârșitul Războiului Rece a fost necesară extinderea conceptului de securitate și în alte domenii, întrucât amenințările nu au mai avut un caracter pur militar. Globalizarea, apariția amenințărilor transnaționale și dezvoltarea tehnologiei au condus, astfel, la creșterea importanței cooperării și între serviciile de informații. În ciuda tuturor provocărilor pe care le implică, cooperarea rămâne indispensabilă într-o lume informațională în continuă schimbare, scopul final al acesteia fiind protejarea atât a securității naționale a statelor, cât și a securității globale.
Abstract
In the last decades, globalization, transnational threats and technology development have led to a significant change in the perception and visibility of intelligence cooperation practices. Nowadays, bilateral or multilateral intelligence cooperation is crucial in an ever-changing world that finds itself in a steady need for national and global security.
Autor: A.B.
