Puterea informației. Secrete pentru America

Pe 26 iulie 2022 s-au împlinit 75 de ani de la semnarea de către președintele american, Harry Truman, a Legii Securității Naționale (National Security Act), prin care a fost înființată Agenția Centrală de Informații (Central Intelligence Agency, CIA), ca agenție civilă, independentă, în interiorul ramurii executive, responsabilă de culegerea, analiza, evaluarea și diseminarea de informații cu privire la securitatea națională. Aniversarea a fost marcată de o vizită a președintelui Joe Biden la cartierul general al CIA din Langley, Virginia. Principalul beneficiar al comunității americane de intelligence a evidențiat că, prin prezența sa, a dorit să onoreze munca și sacrificiul ofițerilor de informații, invocând cele 139 de stele (dintre care două adăugate în anul 2022) sculptate pe peretele comemorativ dedicat angajaților căzuți la datorie.

Șeful executivului a subliniat că informațiile furnizate cu onestitate și integritate de cea mai capabilă agenție de intelligence din lume i-au ajutat pe președinții Statelor Unite să ia decizii dificile, salvând vieți și prevenind crize. În cei 75 de ani de existență, CIA a evoluat permanent pentru a putea anticipa și răspunde amenințărilor emergente, de la primele zile ale Războiului Rece, la războiul împotriva terorismului și de la competiția globală cu China, la provocări transnaționale care remodelează lumea de astăzi: evoluții tehnologice, schimbări climatice, pandemii. Din cele 18 structuri cu atribuții de informații, contrainformații și securitate, care formează Intelligence Community, două sunt independente, nouă se află în subordinea Departamentului Apărării, iar șapte reprezintă elemente ale altor departamente.

Creată cu scopul de a preveni o nouă surpriză strategică de tipul atacului japonez de la Pearl Harbor, CIA s-a transformat rapid în principala armă secretă utilizată de Washington pentru promovarea obiectivelor politicii externe prin acțiuni clandestine. Timp de patru decenii, rațiunea sa de a fi a devenit stoparea expansionismului sovietic.

Vremea operațiunilor clandestine

În noiembrie 1947, a fost autorizată prima acțiune acoperită din istoria CIA: înfrângerea comuniștilor la alegerile din Italia. O lună mai târziu, Agenția a primit misiunea de a iniția și a de a conduce operațiuni secrete de război psihologic destinate contracarării activităților sovietice sau de inspirație sovietică. Ulterior, CIA a primit mandat să conducă, în timp de pace, ansamblul acțiunilor clandestine, incluzând propagandă, război economic, acțiuni preventive directe – sabotaj -, anti-sabotaj, subversiune împotriva guvernelor ostile, inclusiv sprijin pentru mișcările de rezistență, gherilă și grupuri de eliberare ale refugiaților, precum și susținerea elementelor indigene anticomuniste active din țările amenințate ale lumii libere.

În volumul „CIA, o istorie politică 1947 – 2007”, jurnalistul Franck Daninos, specializat în activitatea agențiilor americane de informații, arată că legea de organizare a CIA („The CIA Act of 1949”), adoptată în iunie 1949, i-a oferit Agenției mecanisme de finanțare a acțiunilor clandestine în afara controlului Congresului, permițându-i totodată să păstreze secretul privind structura, funcțiile, salarizarea și numărul de angajați. Evitând transformarea Agenției într-un „minister al Războiului Rece”, în exprimarea sugestivă a fostului director Stansfield Turner, responsabilii CIA din anii de debut au instituit un echilibru între acțiunile acoperite și activitatea de informații. Organizatoric, au fost create trei Directorate: unul pentru spionaj și acțiuni acoperite (Planuri), unul pentru analiză (Informații) și unul Administrativ.

Cele două mandate ale președintelui Dwight Eisenhower (1953-1961) au fost marcate de operațiuni clandestine de succes, precum cele soldate cu răsturnarea guvernelor prosovietice din Iran și Guatemala, care au contribuit la făurirea mitului atotputerniciei Agenției. Ele au indus administrației falsa convingere că acțiunile acoperite reprezintă modalități practice, rapide și mai puțin costisitoare de atingere a unor obiective de politică externă. Richard Helms, ulterior director al CIA (1966-1973), a formulat un avertisment profetic cu privire la acest instrument: „acțiunile clandestine, ce trebuie să justifice 5% din bugetul nostru, se află la originea a 95% din problemele noastre”. Concomitent, Agenția a investit masiv în dezvoltarea capabilităților tehnologice, precum avioanele de spionaj la mare altitudine U-2 și A-12 Oxcart ori programele Corona, de culegere a informațiilor cu ajutorul sateliților.

Eșecul debarcării din Golful Porcilor l-a făcut pe președinte J. F. Kennedy să amenințe că „va sparge CIA în mii de bucăți”. Deși CIA a gestionat adecvat criza rachetelor din Cuba, pe parcursul căreia umanitatea s-a aflat în pragul „Armaghedonului nuclear”, președintele Lyndon Johnson a tratat Agenția cu indiferență, fiind singurul locatar de la Casa Albă care nu s-a deplasat niciodată la sediul acesteia. În pofida mecanismelor instituționale și a tradiției, în mandatul lui Richard Nixon rolul de principal sfătuitor pe probleme de informații al președintelui nu a revenit directorului CIA, ci consilierului prezidențial pentru securitate națională, Henry Kissinger, care a devenit un „filtru” între președinte și șeful comunității de intelligence.

Cutremurul Watergate

Scandalul Watergate, spargerea din dispoziția președintelui a sediului de campanie al partidului de opoziție, în care au fost implicați foști angajați ai CIA, care au utilizat echipamente puse la dispoziție de Agenție, a adus serviciul pe marginea prăpastiei. Președintele a exercitat presiuni asupra directorului CIA pentru declararea incidentului drept o operațiune de securitate națională, situație ce ar fi blocat ancheta declanșată de Biroul Federal de Investigații (FBI). Încercarea de mușamalizare a jucat un rol central în procedura de punere sub acuzare a lui Nixon (pentru obstrucționarea justiției, abuz de putere și sfidarea Congresului), care a determinat singura demisie a unui președinte al SUA. Reputatul istoric britanic al serviciilor secrete Christopher Andrew remarca, ironic, „că cel mai puternic guvern care a căzut vreodată din cauza unei acțiuni clandestine americane nu este altul decât cel al lui Richard Nixon”.

În acest context, ofițerilor CIA li s-a solicitat să raporteze toate activitățile suspecte de a fi încălcat Carta Agenției. Rezultatul a fost o listă de acțiuni, care se întinde pe 693 de pagini, derulate începând cu 1950, denumită „bijuteriile de familie”. Volumul, intitulat „Memorandum for Executive Secretary, CIA Management Committee”, finalizat în 16 mai 1973, a fost declasificat în iunie 2007. În paginile sale erau enumerate unele dintre cele mai controversate momente din activitatea CIA: experimente în domeniul controlului minții umane; tentative de asasinare a unor șefi de stat; supravegherea unor ziariști și politicieni incomozi; monitorizarea reprezentanților unor mișcări studențești și civice.

Dacă afacerea Watergate a rănit grav CIA, dezvăluirile de presă din 1973-1974 (în peste 200 articole) aproape au ucis-o, declanșând anchete din partea unei comisii prezidențiale (condusă de vicepreședintele Nelson Rockefeller) și a două comitete ale Congresului: Comitetul Church al Senatului, centrat pe acțiunile acoperite și Comitetul Pike al Camerei Reprezentanților, axat pe eșecurile analitice. Anchetele au identificat peste 900 de operațiuni clandestine, Agenția fiind descrisă de către congresmenul Frank Church, într-o conferință de presă, „drept un elefant vagabond gata să distrugă totul în calea sa” (elefant pentru că ar fi fost foarte puternică și ar fi dispus de mijloace financiare gigantice, iar vagabond, fiindcă ar fi acționat după capul ei și ar fi fost necontrolabilă). În urma recomandărilor, au fost instituite comisii permanente de supraveghere a serviciilor de informații.

În 1978, președintele Jimmy Carter a interzis CIA să deruleze operațiuni de culegere de informații pe teritoriul național și a mandatat Consiliul Securității Naționale (NSC – National Security Council) să exercite o supraveghere mai strictă asupra acțiunilor acoperite. Noua legislație, instituită prin „Intelligence Oversight Act of 1980”, a impus CIA să notifice în prealabil comisiile de control parlamentar cu privire la operațiuni acoperite „semnificative” anticipate.

Sfârșitul Războiului Rece. Reevaluarea misiunilor

Candidatul prezidențial Ronald Reagan a promis, în campania electorală, că „va rupe lanțurile” puse CIA, pentru a se asigura că dispune de resursele necesare angajării în lupta împotriva „imperiului răului”. Promisiune pe care o va onora. Afacerea Iran – Contras (furnizarea de fonduri rebelilor Contras din Nicaragua, provenite din vânzarea de arme către Iran, cu încălcarea embargoului) a generat o anchetă dură a Congresului, care a concluzionat că responsabili ai CIA au dezinformat legislativul („Report of the Congresional Committees Investigating the Iran-Contra Affair”).

Demolarea Zidului Berlinului a pus capăt divizării Europei postbelice și a antrenat disoluția URSS. Dispariția principalului adversar a fost sărbătorită la cartierul general al CIA cu șampanie, iar pe peluza de la Langley au fost expuse ca trofeu bucăți din Zidul Berlinului.

Surpriza invadării Kuweitului de către Irak, eveniment care nu a fost anticipat, a amplificat dezbaterile privind locul și rolul CIA în noul context geopolitic. La nivelul Congresului, opiniile erau împărțite, de la partizani ai unei reforme profunde, similare celei din 1947, la radicali care considerau Agenția o relicvă a Războiului Rece. Președintele George W. Bush a oferit CIA șansa de a își reevalua misiunile prin prisma relevanței. Responsabilii Agenției au înțeles că, pentru a fi eficientă, organizația trebuie să se schimbe la fel de repede și profund precum lumea în care acționează. Au fost identificate mecanisme de optimizare a proceselor organizaționale, de la culegerea de informații prin surse secrete umane (HUMINT) și tehnice, la elaborarea estimărilor informative.

Intelligence cu buget redus

Cu ocazia audierii în Senat, James Woolsey, nominalizat de președintele Bill Clinton pentru a prelua conducerea CIA, a folosit o metaforă: „am luptat împotriva unui dragon uriaș vreme de cincizeci de ani. L-am ucis, apoi ne-am regăsit într-o junglă plină de șerpi veninoși”. Noile amenințări – terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul internațional de droguri -, mult mai perfide, se prefigurau a fi mai greu de gestionat și neutralizat. În anii care au urmat, bugetul și capabilitățile Agenției au fost considerabil reduse. Epoca în care ofițerii CIA răsturnau guverne a apus, iar zeci de stații, de pe toate continentele, s-au închis. Un ordin Executiv a stipulat că orice recrutare a unei persoane cu trecut infracțional ori care a încălcat drepturile omului necesita aprobarea prealabilă a cartierului general. În consecință, Agenția a pierdut surse importante în medii teroriste, neputând sesiza începutul coagulării rețelelor jihadiste constituite de Osama Bin Laden.

Lipsa de resurse a generat lacune de cunoaștere, îndeosebi în ceea ce privește flagelul terorismului, iar consecințele cumulate vor conduce, peste ani, la epilogul din 11 septembrie 2001. În anii premergători celui mai grav atac terorist de pe teritoriul SUA, Agenția a pierdut un sfert din forța de muncă de la momentul încheierii Războiului Rece. Lipsa de expertiză afecta toate ramurile organizației, îndeosebi cele operative și analitice, FBI având mai mulți agenți speciali la New York decât avea CIA ofițeri clandestini în întreaga lume. În pofida bunei relaționări cu președintele George H. W. Bush, conducerea Agenției și-a făcut auzită vocea cu dificultate, inclusiv în privința semnalelor de alarmă referitoare la amenințarea reprezentată de Al-Qaeda.

Eșecuri colective

Sub tirul criticilor determinate de eșecul în a preveni complotul terorist din 9/11, Agenția a trecut printr-una din cele mai grele perioade din istoria sa. Anchetele unor comisii speciale au ajuns la o concluzie comună: lipsa de cunoaștere premergătoare atacurilor de la 11 septembrie și invadării Irakului au constituit eșecuri colective ale comunității de intelligence în ansamblu. În primul caz, Comisia Națională pentru investigarea atacurilor teroriste îndreptate împotriva Statelor Unite a fost o structură bipartită independentă, înființată cu scopul de a efectua o anchetă completă asupra circumstanțelor în care s-au produs atentatele din 11 septembrie. Pe parcursul anchetei, au fost intervievate peste 1200 de persoane din 10 țări și au fost analizate peste 2,5 milioane de file de documente, în mare parte clasificate. Concluzia generală a raportului, dat publicității pe 22 iulie 2004, a fost aceea că atât președintele Bill Clinton, cât și președintele George H. W. Bush, „nu au fost bine serviți” de către FBI și CIA.

În al doilea caz, Comisia cu privire la capabilitățile informative ale Statelor Unite cu privire la armele de distrugere în masă, prezidată de Laurence Silberman și Charles Robb, a fost constituită pentru a investiga corectitudinea estimărilor serviciilor americane de informații cu privire la programul irakian în domeniul armelor de distrugere în masă. Pe 31 martie 2005 comisia a înaintat raportul președintelui, ajungând la concluzia că aproape toate evaluările comunității de informații (IC) cu privire la programul irakian din perioada premergătoare invaziei au fost eronate, ceea ce a reprezentat un eșec al serviciilor de informații. Din cele 74 de recomandări vizând reforma structurală a IC, 69 au fost aprobate de către președinte.

O agenție cu acoperire globală

Toți factorii de decizie în stat au înțeles că în lumea de după 11 septembrie securitatea depinde mai mult de serviciile de informații decât în anii Războiului Rece. Legea privind reforma activității de informații și prevenirea terorismului din 2004 („Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004”) a instituit măsuri concrete vizând îmbunătățirea performanțelor comunității de intelligence în domeniile surselor secrete umane, analitic și al celorlalte activități specifice. Printre altele, a fost creat postul de Director al Informațiilor Naționale („Director of National Intelligence”), responsabil de coordonarea activității ansamblului agențiilor de intelligence, rol care i-a revenit anterior, prin cumul, directorului CIA. A fost revigorată activitatea în domeniul acțiunilor acoperite, în cadrul războiului împotriva terorismului Agenția lansând cel mai vast program de acțiuni secrete de la începutul Războiului Rece. Ca urmare a desemnării CIA autoritate națională în domeniul HUMINT, a fost înființat, în octombrie 2005, Serviciul Național Clandestin („National Clandestine Service”), cu atribuții în domeniul coordonării și evaluării operațiunilor care implică surse secrete umane, în interiorul și în afara SUA.

CIA a primit atribuții de autoritate națională și în domeniul culegerii de informații din surse deschise (Open Source Intelligence – OSINT), în noiembrie 2005 în cadrul Agenției fiind înființat Centrul Național pentru OSINT, care furnizează membrilor comunității de intelligence analize rezultate din exploatarea specializată a acestei categorii de surse.

În mandatul președintelui Barack Obama, s-a consolidat „acoperirea globală” a CIA – capacitatea de a anticipa și răspunde unor evenimente apărute oriunde în lume – concomitent cu menținerea agresivității misiunilor de disrupere și demantelare a Al-Qaeda și a grupărilor teroriste afiliate, ce și-au dovedit eficiența.

Pe 2 mai 2011, inamicul public numărul unu al SUA, Osama bin Laden, a fost ucis la Abbottabad, în Pakistan.

Presiunea terorismului

Nevoia de suplețe și agilitate a devenit și mai stringentă după debutul mișcărilor revoluționare din Orientul Mijlociu și nordul Africii, cunoscute drept Primăvara Arabă. CIA a realocat rapid resurse pentru a asigura decidenților informații cu privire la peisajul politic în continuă schimbare din MENA. Atacul unor militanți ai grupării islamice Ansar al-Sharia asupra consulatului SUA din Benghazi și unei clădiri anexă a acestuia, produs, simbolic, în noaptea de 11 septembrie 2012, au adus din nou Agenția sub reflectoarele Congresului. Acțiunea s-a soldat cu uciderea ambasadorului în Libia, a unui alt diplomat și a doi ofițeri de securitate, foști membri ai forțelor speciale, angajați de CIA ca și contractori privați. Investigațiile oficiale au evidențiat că, la momentul producerii atacului, CIA dispunea de zeci de ofițeri operativi în teren. Prezența acoperită fusese desfășurată cu câteva luni înainte de debutul revoluției libiene, în februarie 2001 și consolidată după instabilitatea ce a urmat prăbușirii regimului Gaddafi.

În vara anului 2014, mass media a dezvăluit că angajați ai CIA au accesat neautorizat servere ale Comisiei de control parlamentar a Senatului, care investiga implicarea Agenției în tehnici „intensive” de interogare a suspecților de terorism. Hacking-ul, fără precedent în cei 45 de ani de la instituirea mecanismelor de control parlamentar, a fost certificat în urma unei anchete a Inspectorului General al CIA și adus la cunoștința membrilor comisiei chiar de către directorul John Brennan, care și-a cerut scuze pentru acțiunile subordonaților.

Controverse a generat și implicarea CIA în derularea programului de drone, pentru a cărei legalitate, moralitate și eficiență responsabili ai Agenției au pledat public, precum și în investigația privind posibile interferențe ruse în alegerile prezidențiale din 2016, care a concluzionat că Federația Rusă s-a angajat într-un efort sistematic de a influența alegerile în favoarea candidatului republican, Donald Trump („Report On the Investigation Into Russian Interference In the 2016 Presidential Election”).

Provocări într-o lume imprevizibilă

Pentru eficientizarea activității, în anul 2015 a fost creat un nou Directorat pentru Inovare Digitală, responsabil cu dezvoltarea competențelor în sectorul tehnologiei informației și instrumentelor de spionaj cibernetic, precum și mai multe centre de misiune menite să îmbunătățească integrarea și cooperarea în gestionarea riscurilor prioritare (Iran, Coreea de Sud, spațiul cibernetic). Prima femeie director din istoria CIA, Gina Haspel, ofițer de informații de carieră, a prioritizat activitățile de contracarare a spionajului rus și a riscurilor generate de programul nuclear al Coreei de Nord.

În contextul nominalizării la conducerea CIA a lui William Joseph Burns, diplomat cu o carieră de 32 de ani (printre altele, fost ambasador la Moscova), președintele Joe Biden și-a exprimat convingerea că activitatea de intelligence trebuie să rămână apolitică. În cadrul audierilor din Senat, Burns a atenționat că pentru SUA cel mai important test geopolitic îl reprezintă un leadership chinez „ostil și prădător”. În octombrie 2021, în cadrul CIA a fost creat un grup de lucru la nivel înalt pentru China, în condițiile în care, în ultimul deceniu, ofițerii americani de informații au evidențiat că spionajul chinez a derulat activități de culegere de informații economice, de influențare a procesului electoral și a coordonat atacuri cibernetice vizând entități americane. De asemenea, a fost anunțată crearea unui nou centru de misiune axat pe tehnologiile emergente și pe probleme globale, cum ar fi schimbările climatice și sănătatea.

La începutul lunii august 2022, David Cohen, director adjunct al CIA, a reiterat că înțelegerea și contracararea acțiunilor Beijingului, ostile intereselor SUA, constituie prioritatea 0 a Agenției. Reorientarea impusă de provocările generate de China nu a mutat în plan secund lupta împotriva terorismului, după cum a demonstrat uciderea la Kabul, într-un atac cu dronă atribuit CIA, a liderului Al-Qaeda, Ayman al-Zawahri, la 11 luni de la retragerea trupelor americane din Afganistan.

Ca o nouă ilustrare a tezei ciclicității istoriei, criza generată de invadarea de către Federația Rusă a Ucrainei a făcut ca, la mai bine de trei decenii de la dispariția URSS, CIA să reia misiunea pentru care a fost creată: contracararea acțiunilor Kremlinului care amenință securitatea globală.

În cei 75 de ani de existență, angajații CIA, indiferent de domeniul de activitate (operațiuni, analiză, știință și tehnologie, suport, inovare digitală) au contribuit la promovarea intereselor SUA, într-un mediu de securitate caracterizat prin provocări complexe: război clasic sau rece, diferite conflicte armate, proliferarea armelor de distrugere în masă și a terorismului internațional, crize energetice ori recesiuni globale. Agenția s-a impus prin profesionalism ca o organizație indispensabilă guvernării, după cum au mărturisit toți cei 14 președinți care și-au fundamentat deciziile și pe informațiile clasificate furnizate de CIA.

Abstract

July 26th has marked 75 years since US President Harry Truman signed the National Security Act and established the Central Intelligence Agency – a civilian, independent agency responsible to gather, analyze, assess and disseminate national security information.

Regardless of their areas of activity (operations, analysis, science and technology, support, digital innovation), CIA employees have made a great contribution to the promotion of US interests dealing with a complex security environment: classic or cold wars, armed conflicts, proliferation of weapons of mass destruction and international terrorism, energy crises or global recessions. Their long-proven professionalism turned the Agency into a reliable organization that assisted all 14 Presidents in the decision-making process.

Autor: dr. Horațiu Blidaru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*