Chimistul și filozoful german Wilhelm Ostwald (1853-1932) este cel care a dezvoltat conceptul de energetism, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Perspectiva sa a fost influențată de descoperirile științifice din acea perioadă, în special de prima și a doua lege a termodinamicii (legea conservării energiei și legea entropiei). Totodată, autorul conceptului remarcă faptul că, în acel moment, conceptul de energie este cel mai generalizat și comprehensiv concept folosit în cercurile științifice. În concepția lui Ostwald, energia se află la originea oricărui fenomen și toate schimbările observabile pot fi traduse ca transformări ale unui tip de energie într-un altul. Ceea ce percepem nu este altceva decât energie sau, mai precis, variații ale acesteia.
Deși energetismul a fost contestat în epocă (inclusiv de fizicienii Ludwig Boltzmann și Max Planck), iar valabilitatea sa a fost infirmată de descoperirile științifice ulterioare, o parte din ideile lui Ostwald pot oferi o perspectivă diferită asupra societății, privită ca organism colectiv. Ne referim aici la concepția omului de știință despre progres, văzut ca rezultat al unei creșteri a coordonării între organe tot mai specializate care are ca efect creșterea eficienței organismului cu un minim consum de energie. Chiar dacă perspectiva autorului asupra energiei diferă de preocupările noastre din prezent vis-a-vis de acest concept, în prezent, progresul și capacitatea de adaptare a unei societăți sunt strâns legate de energie și de consumul eficient al acesteia. Și acum, ca și la momentul efervescenței științifice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, preocupările gravitează în jurul energiei, limpezită, de data aceasta, de orice speculație filozofică. Energia este privită nu doar ca sursă a dezvoltării și garant al independenței unei societăți ci, în ultimă instanță, ca esență a salvării umanității în fața efectelor schimbărilor climatice.
Creșterea generalizată a prețului, atât la produsele de larg consum, cât și la petrol și semiconductoare se găsește la întretăierea dintre crizele geopolitice și cele geoeconomice ale timpului nostru. Ceea ce se resimte la nivel monetar este contemporan cu o grijă tot mai profundă pentru consecințele ecologice ale acțiunii umane, de aici și eforturile de a accelera trecerea spre economia verde. Tratatul de la Paris din 2015 sau Pactul Verde European denotă conștientizarea că mediul nu mai poate fi doar o sursă pentru satisfacerea tuturor dorințelor noastre, ci o parte a integrantă a scopurilor pe care ni le propunem. Dar poate că dincolo de toate aceste evenimente, chestiunea mai profundă care le este factor comun este cea energetică. Energia nu pune în mișcare doar corpurile, fiind o chestiune pur cantitativă, studiabilă de către termodinamică, ci structurează relațiile interumane și descrie principiile unei civilizații. Antropologul american Leslie A. White (1900-1975) considera că succesul unei comunități depinde de capacitatea acesteia de a extrage energia din mediul înconjurător și a o folosi. Considerată prea rigidă și deterministă, direcția sa de cercetare a fost nuanțată de elevul său, Marshall Sahlins (1930-2021) care a studiat creșterea complexității societăților, fiind atent la diferențele dintre culturi și la modul cum acestea servesc drept ambreiaj al ritmului în care tehnologia este adoptată sau, dimpotrivă, blocată.
Progresul tehnologic și progresul moral
Din perspectivă energetistă, marea criză a modernității s-a referit la faptul că progresul tehnologic se află în contradicție cu cel moral. Așadar, progresul tehnologic se referă la capacitatea crescândă a unui sistem social de a extrage energia din mediu (aici înțelegem atât resursele materiale, cât și inteligența împreună cu entuziasmul membrilor unei comunități), în timp ce progresul moral se referă la capacitatea crescândă a unui sistem de a folosi mai bine energia și resursele deja existente în mediu.
În ultimii 200 de ani, fidel valorilor Iluminismului, progresul s-a tradus prin implementarea tehnologiei în politicile publice pentru a ameliora viața oamenilor. În numele acestui ideal, urbanizarea, educația în masă și introducerea antibioticelor au îmbunătățit semnificativ traiul. Dar soluțiile găsite au generat alte probleme. Creșterea demografică galopantă, sentimentul dezrădăcinării produs de noua viață urbană sau poluarea mediului prin acumularea de deșeuri, reprezintă cealaltă față a monedei. În termeni energetici, pentru a progresa, guvernele și marile companii au avut nevoie de tot mai mult combustibil, a cărui extracție a fost însoțită de frecvente drame și încălcări ale drepturilor individuale.
Naționalismul, rasismul, eugenia, bolșevismul sau hitlerismul pot fi descrise și ca uriașe proiecte manageriale de a organiza umanitatea în vederea extracției de resurse în vederea unui scop deosebit de ambițios. Ideologiile, atât cele totalitare, cât și cele moderate sunt, în fond, expresii filosofico-retorice ale unor propuneri de extracție și organizare a resurselor. În timp ce Dreapta consideră că alocarea acestora se realizează prin intermediul liberei inițiativei din cadrul pieței, Stânga deleagă guvernului misiunea de a realiza echilibrul și echitatea socială, mărturisind o neîncredere față de capitalism. Ecologismul, în măsura în care acesta trebuie considerat un nou curent politic, atrage atenția asupra urmărilor ireversibile pe care consumul uman el are asupra mediului înconjurător, profețind nu amortizarea sacrificiilor epocii industriale, cât acumularea costurilor care vor duce la bancruta civilizației.
Energia, centrul gravitațional al societății
O concepție asupra societății pornind de la energie ar avea cel puțin trei beneficii: ar aduce mai aproape științele exacte de cele umaniste; ar folosi o măsură comună pentru procese precum munca, timpul și valoarea obiectelor, unitate care ar fi o funcție derivată de la joule; ar permite planificarea societății într-o manieră mai conștientă de energia folosită pentru producția, precum și pentru demontarea, distrugerea și refolosirea unui obiect. Cu privire la acest ultim punct, un design atent la urmări ar include reciclarea în etapele de viață al echipamentelor. Astfel, odată învechite, acestea nu ar mai popula cimitire improvizate ad-hoc, ci ar primi o nouă utilizare. Noi materiale compozite care să îmbine plasticul și metalul, textilele și deșeurile menajere ar transforma comoditatea socială într-o virtute.
Tema este importantă și la nivel geoeconomic și geopolitic, întrucât criza Covid-19 a demonstrat Occidentului cât de dependent devenise de China. Externalizarea atâtor ramuri industriale a permis Beijingului să folosească „diplomația măștii” pentru promovarea propriului model. Lecția duală a lumii post-Covid-19 ar trebui să se traducă în redeschiderea capacităților de producție critice pentru supraviețuirea unei societăți și identificarea acelor state în curs de dezvoltare care pot deveni ateliere de producție (precum Mexic, Nigeria, Etiopia, Vietnam, Malaysia, Indonesia șamd). Reflecția de mai sus poate fi purtată inclusiv cu privire la dependența energetică a Uniunii Europene față de furnizorii tradiționali. Rolul diplomaților, ajutați de serviciile de intelligence occidentale, ar putea fi și acela de a identifica avantajele și vulnerabilitățile care derivă din intensificarea relațiilor cu respectivii furnizori. În felul acesta, progresul tehnologic ar fi adus mai aproape de cel moral printr-un enunț aplicativ definit drept: capacitatea crescândă a unei comunități de a-și menține și reproduce identitatea prin extragerea și utilizarea energiei din mediul înconjurător de-o manieră care să asigure regenerarea acestuia din urmă.
Abstract
The price increase experienced nowadays by different products as well as raw materials lies at the fulcrum of major contemporary geopolitical and geoeconomic crisis. Such chain events provide us with the opportunity to reflect upon the manner in which energy shapes our lives. The article dwells upon an energy-centric view of progress which might offer a superior explanatory power and other interdisciplinary advantages. More so, it argues that an energy-centric society design has the potential to make the Western world eco-friendlier and less dependent on foreign industry. A wise diplomacy coupled with the work of intelligence institutions should find alternative partners and better energy preservation solutions for the West to navigate the post Covid world.
Autor: Silviu Petre
