Imaginați-vă una dintre cele mai elegante femei pe care le cunoașteți, adăugați o dragoste necondiționată pentru necuvântătoare, mai ales pentru câinii ei golden retriever și un devotament profund pentru cei din jur. Aceasta ar fi Eloise Randolph Page, dacă v-ați fi oprit să o priviți doar pentru câteva secunde. Însă o analiză mai amănunțită dezvăluie lucruri surprinzătoare: un Fluture de fier cu un rol important în activitățile secrete încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Eloise Page a debutat în lumea intelligence-ului în 1942, ca secretară a generalului William Donovan, directorul Biroului pentru Servicii Strategice (OSS – Office of Strategic Services), agenție înființată de președintele Roosevelt în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu scopul culegerii de informații despre inamicii SUA). În această funcţie, Miss Page, așa cum prefera să fie numită, s-a bucurat din plin de beneficiile oferite de noua profesie, având ocazia să își desfășoare activitatea în mai multe state inclusiv în Europa la Paris, Londra și Bruxelles, de-a lungul celor mai agitate momente ale secolului XX. A fost o perioadă fundamentală pentru cariera ei, pasiunea dezvoltată în acei ani pentru activitatea de intelligence fiind ireversibilă. Miss Page s-a numărat printre primii angajați ai Agenției Centrale de Informații, moștenitoarea OSS. Ca ofițer CIA s-a dovedit a fi neînfricată și deosebit de dură. Singura dispută pe care a pierdut-o în raport cu Departamentul de Stat a fost atunci când nu i s-a permis să îşi ia într-o misiune externă cei doi câini pe care îi considera membri ai familiei sale. Trăsăturile de caracter etalate în viața profesională, care contrastau în mod evident cu imaginea gingașă pe care o afișa în viaţa personală, i-au determinat pe colegii ei din cadrul CIA să o numească Fluturele de fier (Iron Butterfly).
Tehnologia, o soluție la problemele operaționale
Analizând cariera lui Eloise Page unii ar putea găsi și alte explicaţii ale poreclei primite. Miss Page a cunoscut o evoluție comparabilă cu a unui fluture, eliberându-se din coconul care îi limita mișcările și devenind o vietate spectaculoasă, adaptată la o viață complet diferită. Dedicată muncii ei, Eloise Page a s-a adaptat la noile realităţi dintr-o lume a spionajului modificată constant de cele mai noi tehnologii ale vremii. A fost recunoscută drept o pionieră a „utilizării tehnologiei pentru rezolvarea problemelor operaționale” (Baime A.j., “The CIA’s Female Spy Question”) aspect care reprezintă, astăzi, un atu pentru orice ofiţer de informaţii. Nu e de mirare că Miss Page se plasează printre vizionarii secolului trecut în domeniul intelligence-ului, înțelegând, încă de pe atunci, rolul din ce în ce mai mare pe care îl va juca tehnologia în lumea spionajului, dar şi în viețile noastre. Astăzi, cu siguranță s-ar fi numărat printre cei mai eficienți ofițeri și ar fi fost încântată de revoluția digitală pe care o trăim.
Nu numai interesul pentru tehnologie a fost un atu al lui Miss Page, dar și curajul de a înfrunta necunoscutul. Fluturele de fier era în căutarea unei noi provocări care să îi pună la încercare aptitudinile deja dobândite de-a lungul celor treizeci de ani de activitate. Ea a fost trimisă ca Șef de Stație (Chief of Station – COS) la Atena, în 1978, la trei ani după ce predecesorul său, Richard Welch, fusese asasinat de către teroriștii marxiști. Alegerea Atenei a venit după ce Miss Page a refuzat în două rânduri posturi mult mai bine cotate, dar unde funcția pe care ar fi trebuit să o ocupe era una mai degrabă protocolară, iar activitatea de culegere de informații, minimală. Misiunea de la Atena a contribuit fundamental la desăvârșirea profesională a lui Page, mai ales prin acumularea de experiență în combaterea terorismului.
Miss Page, o sursă de inspirație
Profesionalismul și hotărârea lui Miss Page s-au văzut de-a lungul celor peste patruzeci de ani de activitate. În comunitatea de intelligence este portretizată drept o deschizătoare de drumuri pentru că a ocupat funcții pe care le-a deținut pentru prima dată o femeie ofițer de informații din cadrul CIA: a fost prima femeie Șef de Stație (COS), cea mai înaltă poziție a unui ofițer de caz care își desfășoară activitatea în afara granițelor SUA, dar și prima femeie director adjunct al Personalului Comunității de Informații și președinte al Comitetului pentru Probleme Critice de Colectare.
În 1987, la vârsta de 67 de ani, Miss Page s-a pensionat, însă a rămas femeia cu cel mai înalt rang din cadrul CIA și unul dintre cei mai importanți experți în organizații teroriste. Experiența ei în domeniul combaterii terorismului a fost recunoscută și după ce s-a retras, devenind consultant pe probleme legate de terorism la Agenția de Informații pentru Apărare și instructor la Colegiul Comun de Informații Militare. A primit premiul Trailblazer (prin care sunt recunoscute meritele ofițerilor care de-a lungul carierei au contribuit la perfecționarea activității Agenției) pentru întreaga activitate în 1997, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea CIA.
Fostul director CIA, George Tenet, a declarat în 2002, la moartea lui Eloise Page că aceasta „a fost, încă din timpul activității sale în cadrul OSS, o sursă de inspirație pentru cei din jur și așa va rămâne în continuare.” Aprecierea de care se bucură Eloise Page este demonstrată de podcastul Iron Butterfly, inspirat de activitatea sa, început în 2020 de către Institutul Național de Securitate în colaborare cu organizația Amazing Women of Intelligence Community, care prezintă viața femeilor din intelligence și impactul lor asupra acestei comunități.
Abstract
There are people you can read at a glance like an open book, while there are people who are good at hiding the deepest secrets. So is the case with Eloise Page who had an impressive lifetime career in „the world of secrets”: from a first job as assistant to Gen. William Donovan during WWII, she got to be one of the first CIA officers and also the first woman to hold important positions at Langley. Entirely dedicated to her work ”The Iron Butterfly” was a true Trailblazer and an advocate of technology in intelligence missions.
Autor: A.T.
