În ciuda unei mediatizări care nu a mai atins amploarea cunoscută după atentatele de la Madrid, Londra, Paris sau Berlin, activitatea grupărilor teroriste a continuat și chiar s-a intensificat în alte zone ale lumii, cum ar fi spațiul MENA sau Asia de Sud-Est.
Moartea fostului lider al Daesh, Abu Bakr Al-Baghdadi, nu a reprezentat, așa cum se anticipa, lovitura de grație dată grupării. Demonstrând reziliență, gruparea și-a schimbat strategia, fără a renunța la ideea creării unui Califat Islamic, condus de actualul lider, Abu Ibrahim Al-Hashimi Al-Qurashi. Descentralizată și flexibilă sub conducerea, mai degrabă discretă, a unui lider format de școala ofițerilor ba`ath-iști, fost luptător Al-Qaeda, organizația a reușit să își asigure continuitatea.
Unde s-au mutat atentatele
Se estimează că în august 2020, 10.000 de luptători ai Daesh erau activi în Siria și Irak, organizați în celule de dimensiuni reduse, capabile să traverseze cu ușurință frontierele celor două țări.
Pe teritoriul sirian, numărul atacurilor grupării a crescut constant (14 în luna iunie 2020, 23 în luna iulie și 35 în luna august), iar zona acesteia de acțiune s-a extins în guvernoratele Homs, Deir Ez Zor, Raqqa, Hama și Alep. Ofensivele sale lansate pe fronturi multiple au devenit mai sofisticate, fiind utilizate inclusiv rachete antitanc ghidate (ATGM) și au vizat puncte strategice, precum pozițiile regimului de la Damasc și orașul Sukhnah. Acestea semnalează creșterea capacității logistice și operaționale a organizaţiei.
În Irak, Daesh a început să se manifeste din ce în ce mai mult ca forță insurgentă. Sprijinul localnicilor, în special din Regiunea Autonomă Kurdistan, diversificarea tipurilor de atacuri, precum şi creșterea numărului acestora (100 de incidente violente în luna august, în 2020, cu 25% mai mult comparativ cu luna iulie a aceluiași an), confruntările armate din ce în ce mai frecvente cu Forțele de Mobilizare Populară, creșterea numărului recrutărilor pe fondul crizei economico-sanitare indică o sporire semnificativă a activităţii organizaţiei în zonă.
În sudul Africii, Daesh a preluat controlul (12.08.2020) asupra portului Mociomboa de Praia din Mozambic, considerat punct de legătură esenţială cu sectorul de gaze naturale al ţării şi parte integrantă a unui proiect de 23 de miliarde de dolari al companiei franceze Total. Acest al doilea val al atacurilor (demarate în anul 2017 în nordul provinciei Cabo Delgado din Mozambic) se diferenţiază prin utilizarea armamentului sofisticat, inclusiv a rachetelor antitanc. Trupele guvernamentale de la Maputo, reduse numeric, au intervenit în mod repetat, fără a reuşi să elibereze portul.
În Filipine, Indonezia și Malaezia, s-a constatat o sporire a numărului atacurilor letale și sinucigașe realizate atât de afiliați ai organizației teroriste, cât și de atacatori inspirați de modul de acțiune al grupării. În 2019, cel mai mare număr de atentate a avut loc în Filipine, aici constatându-se o creștere cu 95% față de anul anterior, iar tendinţa s-a menținut și în 2020. Deși celulele organizaţiei sunt interconectate în zona Asiei de Sud-Est, se observă câteva particularități regionale, Indonezia remarcându-se prin utilizarea atentatorilor-femei, iar Malaezia prin numărul considerabil al indivizilor radicalizați care comit acte de violență în numele Daesh.
Atacuri în Nordul Africii
Organizația teroristă a rămas o prezență activă şi în Egipt, în special în guvernoratul Sinaiul de Nord, realizând 234 de atacuri în intervalul mai 2019 – mai 2020, soldate cu 600 de victime, atât din rândurile populației civile, cât și ale forțelor de securitate.
În Tunisia, autoritățile se străduiesc încă din perioada Primăverii Arabe să își împiedice cetățenii să adere la organizațiile jihadiste. Recrutarea tinerilor a fost facilitată de mesajele răspândite de Ansar Al-Sharia, de promovarea mesajului fraternității musulmanilor, ce răspunde nevoii de apartenență a tinerilor, de inculcarea ideii de răspândire a islamului și de promovare a proiectului de „construire a unui stat islamic”.
Repatriați, miile de tunisieni care au luptat pentru gruparea armată în Siria, Irak și Libia au început să comită atentate în numele acesteia, vizând forţele de ordine şi reprezentanţele străine. Astfel, la 06.03.2020, doi atentatori sinucigaşi au atacat un post de securitate din Tunis, situat lângă Ambasada SUA şi au ucis un poliţist, alţi 6 fiind răniţi.
În Libia, Daesh a rămas o ameninţare persistentă. După ce oraşul Sirte a fost eliberat de sub controlul său, cea mai mare parte a activităţii militanţilor s-a transferat în oraşul Fezzan, situat în sud-vestul ţării, unde aceştia s-au implicat în traficul local, în special de-a lungul rutei migranţilor. Spre deosebire de strategia adoptată până în anul 2019, în această regiune combatanţii se angajează în atacuri reduse ca amploare, necesare pentru a se infiltra în reţeaua de contrabandă care face legătura dintre Africa Subsahariană şi coasta libiană de nord.
Fenomenul radicalizării și Foreign Fighters
Dintre cei 10.000 de prizonieri aflaţi în închisorile siriene, aproximativ 2000 sunt străini, 800 dintre aceştia provenind din statele europene. Lipsa serviciilor consulare ale acestor ţări în Damasc, absenţa dovezilor pe baza cărora aceşti deţinuţi ar putea fi supuşi unui proces în ţara lor de origine, carenţa centrelor de reabilitare şi a măsurilor legislative privind deradicalizarea şi integrarea acestor foşti combatanţi şi a familiilor lor îngreunează procesul repatrierii.
În plus, taberele în care se află persoanele strămutate, cum este Al-Hawl din nordul Siriei care găzduieşte 65.000 de persoane, dintre care 98% femei și copii, rămân centre de răspândire a extremismului și bazine de recrutare pentru organizaţia teroristă. Condițiile precare de trai și impunerea legii Sharia în rândul rezidenţilor, inclusiv prin crearea unei poliții religioase Hisbah în rândul femeilor, au făcut din aceste așezăminte un teren fertil pentru răspândirea ideologiei extremiste, astfel încât, în ultimii 5 ani, Daesh a recrutat 12.000 de luptători din rândurile refugiaţilor.
Pe de altă parte, Turcia se confruntă cu provocarea legată de urmărirea penală și încarcerarea a mii de persoane repatriate după ce au călătorit pentru a se alătura Daesh în intervalul 2014-2017. Abordarea Ankarei se bazează pe supraveghere și detenție, numeroși dintre foștii combatanți rămânând, însă, nedetectați.
Întrucât viziunea oficialilor turci este că organizaţia teroristă reprezintă o amenințare mai redusă decât Mișcarea clericului Fettullah Gülen și insurgența Partidului Muncitorilor din Kurdistan, nu au fost luate în considerare politici de integrare și deradicalizare, nici politici suplimentare care să ofere ajutor familiilor returnate și sprijin pentru cei eliberați din închisoare după ce fuseseră condamnaţi pentru comiterea de acte de natură teroristă. În acest context, o nouă ascensiune a Daesh în Orientul Mijlociu și în alte zone ar putea determina o parte dintre repatriați să întreprindă acțiuni teroriste în interiorul statului turc.
Israelul, „noua etapă”
În ianuarie 2020, Daesh a lansat un mesaj audio în care purtătorul de cuvânt al organizaţiei, Abu Hamza Al-Qurashi, în numele liderului Abu Ibrahim Hashemi Al-Quraishi, le-a cerut adepților din întreaga lume să iniţieze o „nouă etapă” axată pe „lupta împotriva evreilor și recuperarea a ceea ce au furat musulmanilor”, lansând un apel la adresa luptătorilor din Siria și Egipt să transforme așezările evreiești într-un „teren de testare” pentru armele lor.
Cu toate acestea, gruparea continuă să acţioneze în mod descentralizat, mesajul propagandistic promovat neregăsind un ecou global în realitatea multifaţetată de pe teren.
Riscurile viitorului
În Irak, va fi alimentată, probabil, escaladarea campaniei de uzură împotriva statului, armatei și triburilor irakiene, pe fondul retragerii efectivelor americane, al unui aport de militanţi cu experiență din Siria, al unei scăderi a eficacității forţelor de securitate irakiene cauzate de întârzierile programelor de instruire în contextul restricţiilor impuse de pandemia de COVID 19.
Pe lângă provocările de securitate legate de prezența luptătorilor activi, autoritățile de la Damasc se confruntă cu problema prizonierilor foști combatanți. Revoltele din închisorile supraaglomerate din Siria, precum cele din centrul de detenție Hasakah, de la sfârșitul lunii martie a anului trecut, au evidențiat atât riscul unei evadări în masă, cât și necesitatea identificării unor soluții pe termen mediu și lung privind repatrierea foștilor militanţi străini.
Perpetuarea situaţiei actuale în taberele de refugiaţi de pe teritoriul Siriei sporeşte riscul ca rezidenţii, majoritatea femei, să fie atraşi în procesul radicalizării şi recrutaţi de gruparea teroristă.
În Libia, continuarea războiului civil, fără un Guvern central capabil să coordoneze acţiunile militare, ar putea avea drept consecinţă o renaştere a organizaţiei la scară largă.
Totodată, absenţa unor politici de reabilitare a foştilor combatanţi, de ajutor acordat membrilor familiilor acestora, de oferire a unei alternative persoanelor din categoriile vulnerabile, susceptibile de a fi recrutate de organizaţiile jihadiste sau a unor soluţii pentru situaţia persoanele refugiate, pot contribui la sporirea ameninţării Daesh la nivel global.
Abstract
The death of former leader Abu Bakr Al-Baghdadi was not, as anticipated, a capital blow to Daesh. The terrorist group has changed its strategy and at the same time it has not given up on the idea of founding the Islamic Caliphate ruled by the current leader, Abu Ibrahim Al-Hashimi Al-Qurashi. Under the rather discreet leadership of a former Al Qaeda fighter, trained in the Ba’athist officers’ school, the organization has decentralized and become more flexible, thus managing to move on. The change in tactics, guerilla fights and surprise attacks committed by terrorist cells are signals that Daesh, which has been lately on an upward trend, has managed to regroup.
Autor: Iulia Belu
