Serviciile secrete caută acele informaţii pe care adversarii încearcă din răsputeri să le ascundă. Sub lacăte, sub sisteme de siguranţă, sub cifrări complexe, sub tăcere. Serviciile de informaţii încearcă să obţină dovezi de necontestat ale planurilor puse la cale în cele mai conspirate moduri cu putinţă. Este nevoie de imaginaţie pentru a trece neobservat, pentru a reconstitui adevărul din frânturi şi a pătrunde cu îndrăzneală până în centrul informaţiei.
Aşadar, supravegherea persoanelor ale căror acţiuni pot aduce prejudicii securităţii naţionale este apanajul firesc al serviciilor de informaţii. În Serviciul Român de Informaţii, această activitate contribuie la completarea datelor obţinute prin intermediul surselor secrete umane sau prin alte mijloace specifice. Se recurge la supraveghere în mod excepţional, după epuizarea tuturor celorlalte mijloace şi metode, în condiţiile respectării stricte a cadrului legal din domeniu.
Începuturi. Secolul al XX-lea
Executarea unor misiuni de filaj, sub titulatura de supraveghere informativă, pe teritoriul ţării noastre, are o istorie de peste 100 de ani, fiind asociată în primă fază activităţilor de culegere, analiză şi sinteză a informaţiilor din domeniul militar.
Una dintre primele menţiuni ale activităţii de supraveghere datează din anul 1919 şi se referă la atribuţii ale Secţiei a V-a Informaţii şi Contrainformaţii din cadrul Diviziunii a II-a a Marelui Stat Major. Secţia a V-a avea în responsabilitate şi supravegherea informativă a teritoriilor revenite la patria mamă.
În 1931, a fost creat Corpul Detectivilor, în cadrul căruia a fost înființată o structură de filaj și investigații, denumită Secția a V-a. Aceasta colabora cu echipa specială de interceptări telefonice. În 1949, filajul a fost transferat la Serviciul de Informații al Armatei, iar în 1951 la Direcția a IV-a de Filaj și Investigații din cadrul Direcției Generale a Securității Poporului. În paralel, în 1934, în cadrul Serviciului Secret de Informaţii a fost creat Biroul III (tehnic) – Fotoidentificare, cu atribuţii de executare a lucrărilor fotografice, expertizelor grafice, dactiloscopie, a studiilor şi analizelor chimice pentru realizarea corespondenţei secrete. S-a solicitat înzestrarea cu tehnică de specialitate, respectiv cu aparate tehnice de ascultare, transmisiune, semnalizare şi fotografiere.
După Al Doilea Război Mondial, provenienţa şi calitatea tehnicii folosite au depins de poziţionarea faţă de Moscova. Imediat după război, majoritatea instrumentelor, tehnicilor şi concepţiilor de lucru erau de origine sovietică, resursa umană fiind recrutată din rândul profesioniştilor civili. În perioada 1960-1965, au apărut tehnologii noi din vestul Europei şi din Statele Unite ale Americii, însă, în pofida percepţiei colective privind folosirea unor instrumente de ultimă generaţie de către aparatul de securitate, la sfârşitul anilor `60 dotarea tehnică era încă rudimentară. După anul 1968, ofiţeri români au participat, în mod conspirat, la târguri de specialitate din Europa Occidentală, ceea ce a permis achiziţionarea unor echipamente care nu existau pe piaţa românească.
În noiembrie 1968, a fost creat Centrul de Tehnică Operativă şi Transmisiuni, care a reunit mai multe componente cu profil tehnic din Bucureşti. La începutul anilor `80, din Centru făceau parte Direcţia Tehnică, Direcţia de Redări, Serviciul Special „S”, Direcţia de Transmisiuni, unităţi care coordonau întreaga activitate tehnică din unităţile operative. De la începutul anilor `70 funcţiona şi Centrul de Informatică şi Documentare.
Supraveghere tehnică. Serviciul Român de Informaţii
La 30 de ani de la înfiinţarea SRI, a urmări traseul pe care l-a înregistrat domeniul supravegherii – care presupune îmbinarea unor mijloace şi metode de monitorizare şi interceptare a unor ţinte, cu angrenarea judicioasă a factorului uman şi a celui tehnic – este un demers palpitant. Rezultatele pot fi surprinzătoare, poate chiar de neînţeles pentru cei născuţi în perioada de început a SRI, în principal dacă ne referim la instrumentele tehnice.
Înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, în 26.03.1990, a conturat o nouă identitate a filajului românesc. Filajul şi domeniul tehnic-operativ au revenit unor unităţi distincte ale SRI, însă cu atribuţii diferite faţă de perioada anterioară şi cu posibilitatea accesării unor elemente de tehnică modernă, în condiţii de strictă respectare a normelor legale. Din unităţile şi serviciile cu profil tehnic s-au separat, pe rând, alte unităţi care aveau să îşi dezvolte o personalitate proprie şi o sferă a preocupărilor adaptată la evoluţia firească a societăţii şi a tehnologiilor.
În primă fază, neajunsurile din activitatea de filaj au fost cauzate de condiţiile dificile de lucru, mentalităţi sau nivelul insuficient al dotărilor. A fost nevoie de multă pasiune pentru a excela într-un domeniu care implica diferite privaţiuni, condiţii variate de climă şi numeroase capcane în care se putea cădea cu uşurinţă dacă arta filajului nu era bine stăpânită.
După 1989, activităţile de culegere de informaţii, desfăşurate de toate instituţiile de profil, au fost privite cu neîncredere de o societate hotărâtă să nu mai permită vreodată repetarea abuzurilor trecutului. Filajul a fost afectat şi de lipsa unor resurse adecvate, nu doar materiale ci şi legislative.
Oamenii fac diferenţa. Munca nevăzută
Serviciul Român de Informații a fost provocat să ţină pasul cu progresul tehnologic. Amintim dificultăţile generate de dotarea cu calculatoare, care au condus la desprinderea unei unităţi noi, profilată pe tehnica de calcul. Trecerea de la era analogică la cea digitală, începută în 1996, a fost urmată de adaptarea la societatea informaţională, proces care a implicat gestionarea continuă a noutăţilor. Toate provocările au presupus deschidere, studiu, asimilare şi inovare. Dotările materiale au fost o permanentă preocupare, iar fără o actualizare continuă a tehnologiei, mai ales în această perioadă, pot apărea dezechilibre în capacitatea de culegere de informaţii. Sunt importante atât crearea de sisteme tehnice pentru acţiuni ofensive sau defensive, cât şi dezvoltarea capacităţii resursei umane de a integra inovaţia în activităţile specifice Serviciului.
Eforturile întreprinse la nivel instituţional nu au rămas fără rezultat, evoluţia înregistrată de SRI în ultimii ani datorându-se inclusiv muncii nevăzute din teren şi creşterii rolului şi aportului surselor tehnice în activitatea de informaţii.
Deşi ne aflăm în plin avans tehnologic, în fapt, de multe ori oamenii fac diferenţa. Succesul unei misiuni depinde semnificativ de cei care sprijină din umbră îndeplinirea obiectivelor de securitate naţională. A supraveghea fără a fi văzut este o artă, iar aceasta depinde în mare măsură de aptitudinile şi abilităţile oamenilor.
Chiar și atunci când dotarea nu a fost cea mai performantă, resursa umană a suplinit deficitul de echipament cu un plus de curaj, imaginaţie şi inventivitate, pentru a oferi de fiecare dată, la timp, informaţii, imagine şi sunet din cele mai ascunse locuri, în care sursele secrete umane nu puteau pătrunde.
Performanţa nu putea fi atinsă fără oameni cu valori morale solide. Specificul muncii îi pune pe lucrătorii tehnici şi pe cei din teren în contact cu informaţii foarte importante, dar în acelaşi timp sensibile. Integritatea devine în aceste condiţii o calitate la fel de importantă ca şi profesionalismul, fiind necesară pentru a transmite partenerilor din domeniul informativ-operativ siguranţa că operaţiunile nu le sunt periclitate în niciun fel.
Oamenii care lucrează în domeniul supravegherii tehnice din SRI îşi fac datoria pentru sprijinirea operaţiunilor de pe întreg teritoriul României. Deşi tehnologiile au cunoscut numeroase actualizări, spiritul de echipă a rămas neschimbat, menţinând, prin fire invizibile, legăturile oamenilor cu o profesie extraordinară, într-o arhitectură mereu în schimbare.
Abstract
Threats to national security may be planned in the shadow. They might affect the lives of thousands of people. It is extremely important to collect information about them before they turn into real facts. This is one of the main responsibilities of the intelligence services worldwide. Technical surveillance is a mixture of human and technological effort, used to prevent the threats to the security of a nation.
Autor: Direcţia Generală Supraveghere Tehnică
