Provocate de om sau având cauze naturale, situaţiile de criză au marcat, în diverse perioade, istoria omenirii. Inovaţia, care a ajutat societatea să evolueze, a jucat un rol important şi în găsirea unor soluţii pentru depăşirea crizelor. Folosind experienţa acumulată în decursul timpului, au fost create organisme specializate în gestionarea acestor fenomene care depăşesc, de multe ori, frontierele statelor.
Lipsa unei definiţii unanim acceptate în literatura de specialitate face necesară stabilirea elementelor comune ce caracterizează o criză. În expunerea „The place and role of the crisis management in the national security strategies” generalul de brigadă (r) Buciuman Virgiliu-Marian analizează tipologia crizelor în funcție de conținutul, modul de manifestare și, posibil, legăturile cu acțiunile militare, constatând că acestea pot fi clasificate ca urgențe civile sau crize de securitate. În prima categorie s-ar încadra crizele generate de dezastre naturale majore sau de accidente tehnologice în care sunt implicaţi agenți chimici, biologici, radiologici, nucleari, iar în a doua, crizele nou apărute, cum ar fi acțiunile teroriste, agresiunile cibernetice și atacurile la adresa ordinii constituționale. Perspectiva Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) asupra crizei este aceea a unei situaţii naţionale sau internaţionale în care există o ameninţare la adresa principalelor valori, interese sau scopuri ale părţilor implicate.
Potrivit organizaţiei, crizele care ameninţă securitatea populaţiei şi teritoriului alianţei pot fi politice, militare, umanitare, generate de dezastre naturale sau defecţiuni tehnologice.
Evoluții recente
Frecvenţa şi profunzimea crizelor cărora omenirea a trebuit să le facă faţă au crescut în ultimii 20 de ani, după cum au demonstrat-o atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, războaiele din Afganistan și Irak, acțiunile militare sau de natură hibridă ale Federației Ruse îndreptate împotriva Georgiei, Estoniei și Ucrainei, precum şi fenomenul Primăverii Arabe, ale cărui consecinţe sunt încă vizibile în Nordul Africii şi în Orientul Mijlociu.
Efectele acestor evenimente au fost amplificate de criza economico-financiară mondială, de fenomenul migraţiei ilegale, care afectat întreaga Europă, precum şi de încălzirea globală, care a provocat inundaţii catastrofale, alunecări de teren şi secete prelungite.
În acest context, generalul Buciuman consideră că o situaţie de urgență civilă poate degenera, din cauza intensității, magnitudinii și contagiunii, într-o criză de securitate a cărei rezolvare să impună utilizarea forței armate.
Implicații pentru România
O parte dintre evenimentele amintite a avut loc în Regiunea Extinsă a Mării Negre, spaţiu în care România își promovează și apără valorile, principiile, interesele și obiectivele strategice și de securitate. Există, însă, şi alte situaţii de criză care pot afecta indirect țara noastră, din cauza interdependențelor economice, politice și tehnologice produse de globalizare.
Astfel, în actualul context internațional, România se poate confrunta cu crize multiple și complexe, de la cele de securitate, cu accente hibride, la dezastrele naturale sau provocate de accidente tehnologice.
La nivel național există, deja, sisteme dedicate managementului unor situaţii de criză, cum ar fi cele generate de acțiuni militare ostile, urgențe civile, atacuri teroriste și agresiuni cibernetice, coordonate de MApN, MAI și SRI.
Cooperarea şi comunicarea interinstituţională sunt vitale deoarece, în majoritatea cazurilor, crizele capătă un aspect trans-sectorial, incluzând componente militare sau specifice securității, de natură teroristă, cibernetică sau energetică, combinate cu elemente ce țin de urgențele civile și de menținerea ordinii publice.
Apartenența țării noastre la NATO impune alinierea mecanismelor interne specifice la cele existente la nivel euro-atlantic, astfel încât gestionarea situaţiilor de criză să fie eficientă.
Protecţia populaţiei
Conceptul de management al crizelor, în abordarea NATO, depășește limita operațiilor militare şi include protecția populației sau apărarea civilă, oferind, în acelaşi timp, soluții pentru managementul fiecărei faze a unei crize.
Managementul crizelor este unul dintre punctele forte ale NATO, bazat pe experiență, proceduri testate și structuri de comandă integrate. Alianța dispune de o experienţă bogată în acest domeniu, în special în ceea ce privește derularea operațiilor de apărare colectivă și de intervenție în caz de catastrofe.
Soluţii pentru viitor
Perfecționarea cadrului legal privind managementul situațiilor de criză va permite României să se adapteze rapid la realitățile specifice actualului context internațional, marcat de terorism, migrație ilegală, amenințări hibride și manifestări climatice extreme. De asemenea, exerciţiile comune vor permite instituțiilor cu responsabilități în domeniu să acţioneze integrat în faţa noilor provocări, cooperând eficient atât la nivel național, cât și în formatul organismelor internaţionale din care țara noastră face parte.
Alături de perfecţionarea soluţiilor destinate unui management integrat al situațiilor de criză în România, trebuie atinsă interoperabilitatea completă a sistemelor naționale cu cele ale NATO, care sunt bine articulate datorită experienţei acumulate de-a lungul timpului.
Din punct de vedere programatic, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 subliniază necesitatea perfecționării sistemului național de management integrat al situațiilor de criză, iar Conceptul Strategic al NATO din 2010, arată că managementul crizelor este una dintre cele trei sarcini de bază (core tasks) ale Alianței, alături de apărarea colectivă (collective defense) și securitatea prin cooperare (cooperative security).
Este foarte posibil ca aceste două documente strategice, care urmează să fie revizuite în curând, să pună un accent mai mare pe managementul crizelor, din perspectiva provocărilor ultimilor ani.
Avantajele abordării integrate a managementului crizelor sunt foarte clare pentru instituţiile româneşti, iar simulările la nivel național, inclusiv cu ocazia Crisis Management Exercises pe care NATO le desfășoară anual, au permis identificarea unor soluţii viabile care sunt implementate progresiv și cu atenție sporită.
Una dintre aceste soluţii este creșterea cooperării la nivel național în situaţii reale sau în cadrul simulărilor prin exerciţii pentru ca reacţia centrelor sau entităţilor responsabile să atingă eficienţa maximă în gestionarea crizelor.
Între responsabili se numără și Centrul Operativ pentru Managementul Integrat al Situațiilor de Criză (COMISC), structură internă cu funcționare permanentă, creată în cursul anului 2017 la nivelul SRI, care are atribuţii în asigurarea gestionării centralizate şi a suportului pentru decizie strategică în situaţii de criză.
Abstract
Since the beginning of this century, international crises have become more and more profound, such as the terrorist attacks of September 11/2001, the war in Afghanistan and Iraq, the Russian military and hybrid actions targeting Georgia, Estonia and Ukraine, as well as the Arab Spring, which affected much of the Middle East and North Africa.
The effects of these actions have been multiplied by the global economic and financial crisis, the illegal migration and the global warming. Some of these phenomena have an impact on the Wide Black Sea Region, in which Romania promotes and defends its values, principles, as well as strategic and security objectives, while others may indirectly affect our country, as a result of the globalization process.
In order to adapt quickly to the specificities of the current international context, plagued by terrorism, illegal migration, hybrid threats and extreme climate events, Romania needs to improve its legal framework for crisis management and to prepare the responsible institutions to have a more integrated approach.
Autor: Florin Drugă
