Serviciul de informaţii albanez a cunoscut mai multe transformări în decursul timpului, reflectate atât în principiile după care s-a ghidat cât şi în modul de organizare. Serviciul secret al Republicii Albania a apărut în 1944, an în care s-a format temutul SIGURIMI, sinonim, pentru mulţi albanezi, cu perioada nefastă a comunismului.
În volumul „Enver Hoxha: The Iron Fist of Albania”, jurnalistul Blendi Fevziu prezintă declaraţia primului director al SIGURIMI, Koci Xoxe, care arăta că structura şi metodologia serviciului secret albanez au fost inspirate de modelul iugoslav. Mai mult, un ofiţer al Serviciului Secret al Iugoslaviei comuniste (Direcția de Protecţie a Poporului sau OZNA ) s-ar fi deplasat la Tirana pentru a contribui la organizarea serviciului secret albanez.
Modelul răsăritean
Influenţa iugoslavă exercitată asupra serviciului secret albanez, prin intermediul lui Koci Xoxe, protejat al lui Iosif Broz Tito, a luat sfârşit odată cu ruptura produsă între regimul de la Belgrad şi Iosif Stalin. George H. Hodos, autorul lucrării „Show Trials: Stalinist Purges in Eastern Europe, 1948-1954”, prezintă epurările orchestrate de sovietici în Albania. Ministru de Interne şi şef al serviciului secret, Koci Xoxe era principalul competitor al liderului albanez Enver Hodja, adept fidel al politicii staliniste. Epurarea şefului SIGURIMI, dar şi a pro-iugoslavilor din partidul comunist albanez, a beneficiat de sprijinul Moscovei, interesată să transforme o luptă locală pentru putere într-o demascare a „conspiraţiei” anti-sovietice a liderului iugoslav Iosif Broz Tito. SIGURIMI a fost asistat de „instructori” din Ministerul Sovietic de Interne (MVD) în timpul interogatoriilor care au furnizat declaraţii incriminatoare la adresa lui Xoxe şi a apropiaţilor săi.
Acest episod prefigurează viitoarele direcţii de acţiune ale serviciului secret al Albaniei în perioada comunistă. Deşi scopul declarat la înfiinţare, în 1944, era de a proteja Albania de pericole, serviciul a acţionat pentru prevenirea unei revoluţii, suprimarea opoziţiei, dar şi pentru împiedicarea albanezilor să părăsească ţara, după cum susţine Anna Mazurkiewicz, profesor asociat la Universitatea din Gdansk.
Între 1946 – 1992 serviciul secret albanez a exercitat un control ferm asupra unei ţări, guvernată după ideologia marxist-leninistă. Acţionând, uneori, în limitele legii, alteori sfidând complet orice norme legale, SIGURIMI a fost şi a rămas o organizaţie învăluită în mister, după cum remarca jurnalistul Blendi Fevziu.
SIGURIMI avea sedii administrative în toate cele 26 de districte ale Albaniei şi acţiona în diferite sectoare precum controlul politic, cenzură, înregistrări publice, lagăre de detenţie, trupe de securitate internă, securitate fizică, contraspionaj şi intelligence extern. Serviciul a instituit un sistem complex bazat pe supraveghere şi delaţiune. Potrivit unor surse, 1 din 3 cetăţeni albanezi au ales să colaboreze cu SIGURIMI, în condiţiile în care practicile dure de interogare erau de notorietate. Foarte mulţi albanezi au fost trimişi în lagărele de muncă, în această perioadă. Peste 170 de comunişti din Biroul Politic şi din Comitetul Central al Partidului Comunist Albanez au fost executaţi ca urmare a înscenărilor SIGURIMI, potrivit colonelului Eduart Bala, ataşatul militar al ambasadei albaneze de la Washington.
Estimările prezentate de Anna Mazurkiewicz în volumul „East European Migrations During The Cold War” arată că, între 1946 şi 1991, peste 6000 de persoane au fost executate pentru crime politice şi aproximativ 5500 au fost executate din cauza opoziţiei politice. Peste 24.000 de oameni au fost încarceraţi şi peste 70.000 internaţi. Cifre exacte sunt greu de furnizat din cauza pierderii sau distrugerii documentelor. Datele menţionate provin de la Asociaţia foştilor deţinuţi politic albanezi şi trebuie raportate la o populaţie cuprinsă între 1,5 şi aproape 3,3 milioane de persoane, în perioada 1960-1990.
Deceniul tranziţiei
Transformarea SIGURIMI a fost începută, în 1990, de liderul comunist Ramiz Alia, pe fondul demonstraţiilor împotriva regimului. Puterile serviciului au fost limitate, iar Ministerul de Interne, care controla SIGURIMI, a fost transformat în Ministerul Ordinii Publice. Serviciul secret a fost plasat sub autoritatea nou-constituitului Comitet Naţional de Securitate. Ognian Shentov remarcă (în lucrarea „Partners in Crime. The Risks of Symbiosis Between The Security Sector and Organized Crime in Southeast Europe”) faptul că atât noul Minister al Ordinii Publice cât şi Comitetul erau conduse de aceiaşi oficiali care conduseseră fostul Minister de Interne.
În 1991, SIGURIMI s-a transformat în SHIK – Serviciul Naţional de Informaţii. Cu excepţia câtorva lideri, noul serviciu a preluat majoritatea ofiţerilor care activaseră în SIGURIMI. După alegerile din 1992, principala misiune a SHIK părea aceea de a proteja şi menţine puterea partidului ajuns la conducere. Shentov dezvăluie că, după această dată, majoritatea agenţilor serviciului au fost destituiţi şi înlocuiţi cu personal provenit, în mare parte, din ţinuturile natale ale preşedintelui Sali Berisha. Procentul angajaţilor SHIK fideli noului lider ajunge la 80%. Schimbarea denumirii serviciului nu a reprezentat o detaşare totală de practicile regimului stalinist. Puterea regimului Sali Berisha a fost susţinută de noul serviciu, care a căpătat o notorietate similară celei atinse de SIGURIMI, după cum arată Robert Elsie în „Historical Dictionary of Albania”.
Ognian Shentov arată că foşti angajaţi ai SIGURIMI şi-au oferit serviciile unor grupări de crimă organizată. Nici alţi angajaţi SHIK, din perioada lui Berisha, nu au fost străini de cooperarea cu criminalitatea organizată, mai ales în perioada embargoului impus Iugoslaviei. Noul serviciu de informaţii a jucat un rol important în comiterea unor abuzuri grave împotriva drepturilor omului: a ameninţat şi atacat jurnalişti, a intimidat alegătorii la secţiile de votare şi a utilizat media pentru a conduce campanii împotriva inamicilor politici ai Guvernului. Ofiţerii serviciului continuau să acţioneze pe aceleaşi coordonate ca şi departamentele SIGURIMI: cenzură, control politic şi înregistrări publice, utilizând totodată vechile metode de constrângere prin tortură şi ameninţări.
În anul 1997 Albania a traversat o perioadă de criză, provocată de prăbuşirea unor scheme financiare piramidale. Depozitele de armament au fost jefuite şi numeroase arme au ajuns în mâinile civililor. Mai multe secţii de poliţie au fost devastate. Pentru noul guvern condus de socialişti, sarcina restabilirii ordinii era dificilă, în condiţiile în care forţele de ordine erau considerate apropiate de fostul partid aflat la putere şi, astfel, era necesară o epurare serioasă.
Pe data de 1 aprilie 1997, premierul Bashkim Faso suspendă activitatea SHIK şi îi blochează fondurile. În iunie socialiştii câştigă alegerile parlamentare, iar noul premier, Fatos Nano, încarcerat în perioada regimului Berisha, reinstaurează serviciul secret. Patru luni mai târziu, o echipă a CIA se deplasează la Tirana pentru a contribui la reformarea SHIK. Jurnalistul Christopher Deliso, specializat în problemele balcanice, („The Coming Balkan Caliphate: The Threat of Radical Islam to Europe and the West”) consideră că, în acea perioadă, agenţia americană de informaţii acorda o atenţie tot mai mare grupării al Qaeda şi teroriştilor care aveau baze în Tirana. Mai mulţi ofiţeri SHIK pro-islamişti, numiţi în funcţii după 1992, sunt înlocuiţi, iar Guvernul aduce la conducerea comunităţii musulmane albaneze personaje mai tinere şi mai puţin radicale.
Lucrarea „Security Sector Reform in Albania”, elaborată de Enika Abazi, Aldo Bumci, Enri Hide şi Albert Rakipi, oferă o imagine a schimbărilor petrecute în domeniul securităţii din Albania. Reformarea serviciului albanez de informaţii, după ascensiunea Partidului Democrat, în 1992, a urmărit depolitizarea prin îndepărtarea comuniştilor. Totuşi, după cum remarcă lucrarea citată, plecarea comuniştilor nu a adus cu sine şi depolitizarea, serviciul rămânând un instrument de presiune la dispoziţia partidului aflat la putere.
O nouă lege, promulgată în 1998, aducea modificări în modul de organizare şi funcţionare a serviciului. Astfel, nu doar directorul, ci şi adjunctul acestuia putea fi numit sau demis de preşedinte, la propunerea primului ministru. Reglementările anterioare prevedeau că acesta era atributul Consiliului de Miniştri. De asemenea, directorul serviciului avea acum rang de ministru. Activitatea avea la bază reguli elaborate de şeful serviciului şi aprobate de procurorul general, care avea dreptul să verifice modul în care acestea sunt puse în practică. Controlul asupra serviciului era exercitat printr-o comisie parlamentară permanentă, în faţa căreia directorul era obligat să se prezinte cel puţin o dată pe an. Controlul asupra fondurilor utilizate în misiunile instituţiei era realizat exclusiv de comisia parlamentară şi de Consiliul de Miniştri. Consiliul numeşte un inspector general care supraveghează activitatea serviciului şi care raportează direct primului ministru. În cazul în care investigaţia poate aduce prejudicii intereselor naţionale, şeful SHISH poate opri activitatea inspectorului, fiind obligat să îl informeze de această situaţie pe primul ministru.
Intelligence de inspiraţie occidentală
Sub noua denumire, SHISH – Serviciul de Informaţii al Statului, serviciul secret albanez a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare, orientată potrivit valorilor, principiilor şi priorităţilor europene. Noua viziune care ghidează serviciul este sintetizată în formula: „Să încercăm pentru drepturile noastre, pentru binele poporului nostru”, completată de enunţul unui celebru scriitor albanez, Sami Frashëri „Albania ce a fost, ce este şi ce va fi”.
Transformările petrecute în serviciul secret albanez sunt remarcate în două note secrete publicate de WikiLeaks. Prima, datată 31 decembrie 2007, arată că serviciul secret şi-a îmbunătăţit capabilităţile, fiind un partener apropiat guvernului american (USG). În document este apreciată activitatea SHISH în direcţia combaterii criminalităţii organizate, înţelegerea, de către liderii instituţiei, a păstrării caracterului apolitic şi a independenţei profesionale. Este remarcată cooperarea cu USG în toate domeniile intelligence-ului, inclusiv combaterea criminalităţii organizate, stabilitatea regională şi contraterorism.
O altă notă, datată 27 ianuarie 2010, menţionează că SHISH este una dintre puţinele instituţii albaneze care au reuşit să îşi păstreze independenţa, cu riscul amplificării animozităţii între Serviciu şi primul ministru (Sali Berisha, n.r.), care dorea să o controleze. Integritatea, profesionalismul, credinţa şi lucrul în echipă erau valorile declarate ale serviciului secret albanez.
Misiunea SHISH, respectiv protejarea siguranţei naţionale, sunt definite ]n acord cu prevederile Constituţiei şi legislaţiei Republicii Albania. Serviciul asigură informaţia necesară fundamentării deciziilor în probleme de securitate naţională şi se bazează pe principiul obiectivităţii şi secretizării.
În prezent, SHISH se subordonează direct premierului Republicii Albania îşi desfăşoară activitatea prin departamente care acţionează pentru apărarea integrităţii Constituţiei, prevenirea activităţilor de terorism, combaterea producerii şi traficului de narcotice, combaterea producerii de arme şi muniţii de distrugere în masă, prevenirea crimelor împotriva mediului şi combaterea crimei organizate.
SHISH susţine că, spre deosebire de structurile de informaţii precedente, pentru realizarea acestor obiective este menţinut un raport corect între nevoia secretizării şi respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti recunoscute prin Constituţie, rolul său fiind de a proteja Albania atât de riscurile interne, cât şi de cele externe.
Din punct de vedere constituţional, în controlul democratic asupra SHISH sunt implicate mai multe instituţii: Parlament, Preşedinte, Prim Ministru, Inspector General. Serviciul de informaţii albanez a întreprins demersuri pentru creşterea nivelului de transparenţă. În acest context, la sfârşitul anului 2018, a avut loc un incident în urma căruia au fost deconspirate identităţile unor agenţi ai serviciului, prin publicarea unei liste cu cheltuielile guvernamentale. Este de menţionat şi faptul că Albania a făcut un pas înainte şi prin deschiderea Muzeului de Supraveghere Secretă, care comemorează victimele regimului totalitar al lui Enver Hodja şi care expune strategiile brutale folosite, cu ani în urmă, de temutul SIGURIMI. În acest muzeu pot fi văzute şi dispozitivele de supraveghere utilizate de serviciul secret comunist.
Abstract
The article reviews the history of the Albanian secret service and its development over the years. SIGURIMI was established in 1944 with the main purpose of protecting Albania from threats but it was also involved in suppressing political activity and opposition. With divisions in over 26 districts, it was organized into sections covering political control, censorship, public records, etc.
Once communism fell in 1991, SIGURIMI was replaced by SHIK – National Informative Service. Things did not turn out differently, SHIK following up its predecessor’s legacy. It was accused of violation of human rights and torture.
The current secret service, SHISH – State Intelligence Service, was founded in 1997. It aims to line up to European priorities and values such as integrity, professionalism, loyalty and teamwork. SHISH is under the authority of Parliament, Prime Minister and President and its mission is to protect Constitutional independence and integrity, to fight against terrorism, drug trafficking and organized crime.
Albania also made a step forward by opening Museum of Secret Surveillance, which commemorates victims of totalitarian regime and displays surveillance devices used in the years of oppression.
Autor: MN
