Inteligența emoțională este capacitatea personală de identificare și gestionare eficientă a propriilor emoții în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educație etc). Finalitatea acesteia constă în atingerea scopurilor cu un minim de conflicte inter și intra-personale.
În 1995, psihologul american Daniel Goleman a publicat cartea “Emotional Intelligence: Why it can matter more than IQ?” (“Inteligența emoțională: De ce poate fi mai importantă decât IQ?”*), aducând în actualitate și definind practic noțiunea de inteligență emoțională.
Considerată de autor cheia succesului personal și profesional, inteligența emoțională reprezintă un amestec de stăpânire de sine, motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomație. Atributele menționate caracterizează o persoană cu o inteligență emoțională ridicată. Astfel, ea își poate controla reacțiile emoționale în raport cu alte persoane, datorită faptului că este conștientă de toți factorii care contribuie la apariția reacției respective.
Inteligența emoțională fusese identificată încă din anul 1920 de către E.L. Thorndike și definită ca inteligență socială “abilitatea de a înțelege și lucra cu femei și bărbați, băieți și fete, de a te comporta cu înțelepciune în relațiile umane”. Mai târziu, în anii ’80, acest tip de inteligență a fost împărțit în inteligența inter și intra personală.
Primul tip, cea interpersonală, este abilitatea de a-i înțelege pe alții (ce îi motivează, cum lucrează, cum poți coopera mai bine cu ei), iar cea de-a doua, intra-personală, este aceeași abilitate, însă îndreptată spre propria persoană. Adeseori ne întrebăm ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligență mediu, să reușească în carieră; ce îi face pe alții, cu un IQ ridicat, să aibă eșecuri, să stagneze? Răspunsul la acest aparent paradox îl poate constitui modul în care fiecare dintre ei își folosește inteligența emoțională (EQ).
Chiar dacă o persoană are suficiente cunoștințe și idei “inteligente”, dacă nu își cunoaște și nu reușește să-și gestioneze emoțiile și sentimentele, poate întâmpina dificultăți în încercarea de a-și construi relațiile cu ceilalți sau o carieră profesională de succes.
Conștientizarea existenței inteligenței emoționale, gestionarea eficientă și dezvoltarea acesteia sunt atribute esențiale ale ofițerului de informații care îi permit punerea în valoare a aptitudinilor intelectuale și creativității, asigurând reușita sa, atât în plan personal, cât și în cel profesional.
Pentru o bună gestionare a inteligenței emoționale este necesară parcurgerea următoarelor etape:
1. Cunoașterea emoțiilor personale presupune identificarea și exprimarea lor coerentă. În orice relație exprimăm informații, sentimente, fapte etc. Uneori însă este greu să exprimăm clar și concis ceea ce vrem să spunem sau simțim, nu suntem coerenți, iar alteori ne este greu să înțelegem ceea ce ni se spune, intenția care se ascunde în spatele cuvintelor. Aceste situații sunt generatoare de conflict, pentru evitarea lor fiind important să poată fi făcută codificarea și decodificarea mesajelor transmise, la nivel verbal și/ sau non-verbal, astfel încât să se transmită și înțeleagă corect sensul acestora.
2. Gestionarea emoțiilor se referă la capacitatea de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într-o anumită situație. Pentru gestionarea emoțiilor este important să se țină cont de: ce exprimăm, cum exprimăm, când exprimăm, unde exprimăm și cui exprimăm.
3. Direcționarea emoțiilor către scop este criteriul după care sunt gestionate emoțiile, fiind important să se țină cont de ceea ce se dorește în mod concret: durata în timp – când vrem să atingem scopul, participanți – de cine avem nevoie, strategia – ce pași trebuie urmați, resurse – de ce avem nevoie.
4. Empatia este capacitatea de a intui sau de a recunoaște emoțiile celorlalți. Empatia nu înseamnă să trăim emoțiile altor persoane, ci să le înțelegem pornind de la experiențele noastre.
5. Capacitatea de a construi relații interpersonale pozitive reprezintă produsul final, arta inteligenței emoționale putând fi rezumată în cadrul acestei componente.
Utilizând eficient inteligența emoțională, există posibilitatea de creare a propriilor relații, personale și profesionale, folosind elementele menționate: fixarea scopurilor, direcționarea energiilor și emoțiilor în funcție de scop (folosind empatia ca instrument), exprimarea și identificarea emoțiilor într-un mod coerent, evitându-se generarea de conflicte și putând fi asigurată o comunicare eficientă.
Autor: Ioan Tarnu
