Primul serviciu secret turc poate fi considerat “Organizația Serviciilor Speciale” (Teskilat-I Mahsusa), înființat la începutul anilor ’20 (17.11.1913), de către Enver Pasha, având misiunea de a combate activitățile secesioniste și de a descuraja acțiunile de spionaj și de rebeliune asupra țărilor din Orientul Mijlociu, care urmau a fi incluse în Imperiul Otoman.
Această organizație a desfășurat misiuni militare și paramilitare pe parcursul Primului Război Mondial, încetându-și activitatea în 1918.
La sfârșitul anului 1918, apare un alt serviciu secret turc, denumit “Serviciul de Pază” (Karakol Cemiyeti), angrenat ulterior în mișcarea de eliberare națională a țării, sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk (1881-1938 – fondatorul Republicii Turcia și primul președinte al acesteia). Acesta și-a încetat activitatea o dată cu ocuparea Istanbulului de către forțele aliate și arestarea membrilor săi (16.03.1920). Ulterior, s-au mai înființat și alte servicii secrete – “Zabitan” sau „Yavuz”, – însă activitatea acestora a fost scurtă.
La 18 iulie 1921, a luat ființă „Organizația Poliției Militare” (Askeri Polis Teskilati/ A.P./ P), cu misiunea de a coordona activitatea serviciilor de informații și de a preveni operațiunile de contraspionaj și de propagandă în rândul armatei. Activitatea acesteia s-a încheiat în 21.03.1921, organizația fiind înlocuită de „Direcția Comisiei de Investigații” (Tedkik Heyeti Amirlikleri), activă până la 22.06.1922.
“Apărarea Națională Armată” (Musellah Mudafaa-i Milliye/ MM/ MIM) a fost o nouă organizație de informații, propusă de șeful Statului Major de atunci, Fevzi Cakmak, fiind aprobată oficial la 3 mai 1921, de către Marea Adunare Națională a Turciei; a funcționat până în 05.10.1923.
Între anii 1923 – 1926, ramurile informative ale armatei turce au fost cele care au asigurat activitățile specifice.
În 1925, Mustafa Kemal Ataturk a dat ordinul înființării unui serviciu de informații modern. La 6 ianuarie 1926, a fost creat primul serviciu turc de informații și contrainformații, sub numele de „Milli Emniyet Hizmeti Riyaseti” (M.E.H./ MAH – Direcția Serviciului de Securitate Națională), la conducerea căruia a fost numit Sukru Ali Ogel. MAH era subordonat Ministerului de Interne.
La 06.06.1965, numele MAH a fost schimbat în „Organizația Națională de Informații (MIT), în conformitate cu Legea nr. 644 (Legea privind Statutul Organizației Serviciilor de Informații) adoptată de Marea Adunare Națională la 22 iulie 1965. Decizia a fost luată în urma constatării necesității centralizării serviciilor de informații în vederea formulării politicilor de stat relevante pentru securitatea națională și pentru democrația multipartidă enunțată în Constituția din 1961.
În conformitate cu aceeași legislație, s-a înființat o nouă instituție: “Consiliul Național de Coordonare a Serviciilor de Informații” (MIKK) – organism de consultanță responsabil cu managementul și coordonarea tuturor serviciilor secrete existente în stat. De asemenea, MIKK este autorizat să coordoneze birourile publice în eforturile depuse pentru recrutarea de agenți secreți și să formuleze recomandări în acest sens.
În structura sa, MIKK include și membri ai Consiliului Național de Securitate (CNS); de asemenea, MIKK răspunde direct CNS.
Statutul MIT a fost revizuit în conformitate cu Legea nr. 2937, devenit astfel “Statutul Serviciilor de Informații și al Organizației Naționale de Informații”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1984. În prezent, această legislație guvernează întreaga activitate MIT.
Legea nr. 2937, adoptată la 1.11.1983, stipulează principiile de bază ale guvernării, înființării și utilizării serviciilor naționale turcești de informații; de asemenea, se referă la structura, îndatoririle și responsabilitățile MIT, interzicând implicarea sa în atingerea altor obiective decât cele specifice serviciilor secrete – MIT combină funcții specifice agențiilor interne și externe de informații și contrainformații.
Potrivit legii, MIT este autorizată:
• să organizeze serviciile naționale de informații în vederea asigurării siguranței naționale, activitățile interne și/ sau externe, în fapt sau potențiale, care ar putea aduce prejudicii:
– integrității naționale și teritoriale;
– suveranității și independenței statului;
–regimului constituțional și de securitate;
– elementelor puterii naționale.
• să comunice informațiile organelor abilitate; Președintelui republicii; Primului Ministru, Șefului Statului Major, Secretarului General al Consiliului de Securitate Națională și altor autorități relevante din cadrul MIT;
• să acorde expertiză în domeniul serviciilor de informații și contrainformații, instituțiilor publice pe probleme de securitate și să coordoneze aceste activități;
• să-și asume responsabilități adiționale în baza deciziilor Consiliului de Securitate Națională;
• să mențină comunicarea cu directorii și oficialii responsabili cu activitatea de informații din cadrul ministerelor și altor instituții publice, în vederea aplicării metodelor adecvate de coordonare a activităților de elaborare a produselor informative și a combaterii terorismului;
• să răspundă solicitărilor adresate de: Președintele republicii, Primul Ministru, Șeful Statului Major, Secretarul General al Consiliului de Securitate Națională și de alte autorități relevante din cadrul MIT, în vederea organizării și implementării planurilor de acțiune pentru asigurarea securității naționale;
În plan contrainformativ, MIT trebuie:
– să prevină activitățile desfășurate de serviciile străine de informații în Turcia;
– să sprijine eforturile serviciilor de contraspionaj ale instituțiilor publice; să ia măsuri împotriva amenințărilor (de orice natură) la adresa Turciei.
Prerogative:
– are acces și stabilește contacte cu centrele de prelucrare a datelor și arhivele electronice ale ministerelor
și instituțiilor publice, în vederea documentării problematicilor specifice și comunicării informaților obținute autorităților abilitate;
– este autorizat să stabilească relații directe cu alte ministere și cu directorii celorlalte instituții și organizații, chiar și cele care furnizează servicii publice, în vederea implementării metodelor necesare pentru coordonarea și facilitarea accesului la arhivele și centrele de prelucrare a datelor aparținând acestor instituții;
– conform articolului 4 al Legii nr. 2937, membrii MIT pot face apel la activități specifice forțelor de poliție atunci când protejează obiectivele și membrii MIT sau în activitățile de contraspionaj (în acest caz sunt autorizați să apeleze la toate drepturile și autoritățile unui ofițer de poliție);
– interceptarea convorbirilor se face numai în condițiile stipulate de lege și în urma emiterii unui mandat de către o instanță.
Conducerea MIT
Conform articolului 13 al legii 2937, MIT este condusă de un subsecretar de stat care răspunde primului ministru. Numirea acestuia se face la propunerea premierului și cu aprobarea președintelui, după dezbaterea în cadrul Consiliului Național de Securitate.
Subsecretarii adjuncți și șefii direcțiilor sunt numiți la propunerea primului ministru și cu aprobarea președintelui.
Subsecretariatul MIT coordonează activitatea subsecretarului, a subsecretarilor adjuncți, a departamentelor, a diviziilor, a reprezentanțelor și a altor unități. Organizațiile centrale și regionale funcționează pe baza regulilor statutare, dar și ocazionale.
Ierarhia în cadrul MIT este următoarea: subsecretar; subsecretar adjunct; șef direcție, șef departament, șef regional.
Actualul subsecretar al MIT-ului este Taner Emre, care ocupă această funcție din 15 iunie 2005, înlocuindu-l pe Șenkal Atasagun, care a demisionat la 11.06.2005, cu patru ani înainte de terminarea mandatului. Secundul acestuia este Cemal Uzgoren.
Structura și organigrama MIT: Principiul fundamental pe care s-a bazat reconstrucția MIT l-a constituit separarea activităților de culegere de informații și producerea de materiale informative, pentru a le reorganiza în entități separate de sine stătătoare.
În acest sens, numărul de subsecretariate deja existente, cele pe probleme “administrative” și “de informații”, a fost crescut la trei, adăugându-se un subsecretariat pentru “operațiuni”. În felul acesta, ciclul informativ, care se afla sub controlul unui singur subsecretariat, a fost împărțit în două: “culegere” și “evaluare”; acestora i-au fost atribuite responsabilitățile a două subsecretariate diferite. Unul dintre subsecretariate a fost însărcinat cu operațiunile destinate “culegerii informațiilor”, acestea fiind realizate sub supravegherea Direcției pentru Operațiuni de către direcțiile regionale și cele externe.
Celui de-al doilea subsecretariat i-au fost atribuite responsabilități în procesele de evaluare a informațiilor, datelor și documentelor culese, prin combinarea acestora cu metode tehnice, pentru a fi ulterior analizate și prezentate utilizatorilor materialelor informative.
Aceste activități se desfășoară sub controlul Direcției pentru Informații.
Organigrama MIT-ului arată astfel:
1. Subsecretarul adjunct pentru informații;
2. Subsecretarul adjunct pentru operațiuni;
3. Subsecretarul adjunct pe probleme administrative.
Structura:
1. Subsecretarul adjunct pentru informații coordonează:
I. Direcția pentru Informații constituie “unitatea de evaluare” a MIT; coordonează activitatea operativă de culegere a informațiilor necesare realizării scopurilor și obiectivelor stabilite; în urma evaluării rezultatelor activităților operative, se elaborează analize care vor fi comunicate organelor competente.
Informațiile prelucrate în cadrul acestei direcții provin din surse deschise și secrete. Informațiile brute, despre evenimente care se pot întâmpla sau care s-au desfășurat deja, sunt evaluate în urma unui proces de prelucrare incluzând activități de: clasificare, evaluare, interpretare și diseminare.
Clasificarea constă în cumularea informațiilor similare; evaluarea presupune stabilirea veridicității sursei și a credibilității informațiilor; interpretarea este faza în care sunt expuse relevanța și semnificația evenimentelor, pentru a se lua cea mai bună decizie; ultima etapă constă în diseminarea produsului informativ, în timp util și sub forma potrivită, instituțiilor abilitate.
Direcția pentru Informații este responsabilă cu:
– identificarea informațiilor referitoare la elemente naționale și internaționale ce pot amenința unitatea națională și teritorială, existența, libertatea, securitatea, ordinea constituțională și instituțiile din Republica Turcă;
– comunicarea informațiilor necesare unităților operaționale;
– diseminarea materialelor informative produse factorilor decizionali, în timp util. În prima fază a ciclului informativ, Direcția pentru Informații determină necesarul informativ în conformitate cu politicile naționale și îl comunică unităților operaționale. Acestea, la rândul lor, culeg informațiile prin intermediul surselor deschise și secrete și le transmit unităților de evaluare.
Informațiile și documentele ce provin de la unitățile operaționale ale MIT și din partea altor instituții sunt analizate și prelucrate de unitățile de evaluare, elaborându-se rapoarte informative, ele fiind comunicate instituțiilor competente.
II. Direcția Informații Psihologice are ca atribuții:
– elaborarea materialelor informative psihologice privind potențialele activități psihologice subversive provenind atât din interiorul, cât și din exteriorul țării și care pot fi îndreptate împotriva integrității naționale, independenței și securității statului, ordinii constituționale și tuturor elementele ce alcătuiesc infrastructura națională;
– contracararea activităților de acest gen.
Pentru realizarea atribuțiilor ce îi revin, direcția exploatează sursele deschise, publicațiile periodice, fondurile tipărite, agențiile de știri, posturile de radio și televiziune și spațiul Internet.
III. Direcția Sisteme Computerizate
2. Subsecretarul adjunct pentru operațiuni coordonează:
IV. Direcția pentru operațiuni intervine în ciclul informativ după ce necesarul informativ este stabilit de către Direcția pentru Informații și transferat unităților operative.
Direcția pentru operațiuni constituie unitatea specializată din cadrul MIT care culege informații din surse clandestine interne și externe, desfășurând și operațiuni clandestine externe de culegere a informațiilor.
Domenii de interes:
– crima organizată națională și internațională;
– traficul de droguri;
– operațiuni de spălare de bani;
– arme de distrugere în masă;
– terorism;
– monitorizarea organizațiilor interne și externe;
– monitorizarea resurselor financiare, manifestărilor și mișcărilor desfășurate de elemente subversive sau separatiste îndreptate împotriva ordinii constituționale a Turciei;
– culegerea de informații privind puterea, posibilitățile și vulnerabilitățile statelor care ar putea intra în sfera de interes a Turciei;
– prevenirea și combaterea activităților de spionaj desfășurate de servicii străine de informații. În acest sens, direcția culege informații privind modul de operare, resursele și țintele altor servicii străine de informații care acționează pe teritoriul Turciei, evaluând informațiile obținute și încercând să elimine aceste practici.
Această direcție mai coordonează direcțiile regionale și reprezentanțele externe.
V. Direcția Electronică și Tehnică – a luat ființă în 1949, iar în prezent, aria de extindere este națională. Are în dotare echipamente moderne și performante, iar misiunea sa constă în contracararea atacurilor electronice și tehnice ce vizează integritatea națională a Turciei. Printre atribuțiile acestei direcții se numără:
– interceptarea comunicațiilor codificate;
– decriptarea sistemelor criptografice;
– desfășurarea de activități de culegere a informațiilor tehnice rezultate din exploatarea transmisiunilor electromagnetice străine (ELINT) și a informațiilor provenite în urma interceptării semnalelor prin satelit (SIGINT).
3. Subsecretarul adjunct pe probleme administrative este responsabil de activitatea Direcției de personal, Direcției administrative, Oficiului pe probleme de apărare, Departamentului pentru aviație și Centrului de Instruire MITEM.
Centrul de Instruire al Organizației Naționale de Informații/ MITEM, cu facilitățile de instruire și specializare educațională pe care le oferă personalului MIT, ocupă un loc aparte în cadrul structurii organizatorice. În afara organizării centrale a MIT, mai funcționează centrele interne de recrutare a agenților secreți și filialele MIT de peste hotare.
De asemenea, în cadrul MIT mai există un centru de relații cu presa, subordonat direct subsecretarului MIT. Scopul acestuia este de a comunica cu membrii media și de a informa opinia publică asupra activității serviciului.
Controlul asupra activității MIT
Legea nr. 2937 (art. 20) face referire la rolul Parlamentului în aprobarea bugetului alocat MIT, însă nu există un organism specific de supraveghere a activității acestuia.
Colaborare:
MIT înaintează Consiliului de Securitate Națională și primului ministru propuneri privitoare la managementul serviciilor secrete din cadrul instituțiilor publice. Este, de asemenea, autorizat să acorde expertiză în domeniul informativ și contrainformativ instituțiilor publice pe probleme de securitate, putând coordona asemenea activități. În plus, MIT poate primi responsabilități adiționale, în funcție de dispozițiile Consiliului de Securitate Națională.
Celelalte instituții de stat cu atribuții în domeniul informativ au obligația să:
– transmită rapid către MIT informațiile culese în scopul circumscris obiectivelor lor de activitate și cu relevanță pentru securitatea națională;
– obțină informațiile solicitate de MIT;
– desfășoare activități contrainformative.
Prin lege, MIT poate solicita expertiză în domeniul informativ și contrainformativ instituțiilor cu atribuții specifice și în domeniul securității naționale. În cazul unui refuz, acestea sunt pasibile de pedeapsă.
Personalul
O mare importanță este acordată instruirii de specialitate a personalului, care se face în funcție de necesități.
Personalul MIT este alcătuit din:
– funcționari civili;
– ofițeri din cadrul forțelor armate turcești însărcinați cu atribuții specifice MIT;
– personal angajat pe bază de contract. Clasa, gradul, numărul ofițerilor superiori și inferiori, oficialilor civili, subofițerilor și soldaților angajați de forțele armate turcești care vor fi primi atribuții în cadrul MIT este determinat în fiecare an de către Statul Major General și subsecretarul MIT.
Personalul angajat care demisionează în timpul primilor cinci ani nu poate lucra ca oficial guvernamental timp de alți cinci ani de la data la care colaborarea cu oficială cu MIT s-a încheiat.
Potrivit articolului 27 al Legii de funcționare a MIT, obținerea de informații și documente despre atribuțiile și activitatea MIT, dezvăluirea acestora în urma neglijenței sau facilitarea obținerii de astfel de date și informații de către persoane neautorizate se pedepsesc cu închisoare.
Conform articolului 4 al Legii nr. 2937, în cazuri speciale, personalul MIT beneficiază de prerogative specifice forțelor de poliție și poate purta armele proprii sau din dotare, în orice zone, inclusiv cele rezidențiale.
În cazul în care personalul MIT desfășoară investigații penale, acesta trebuie să obțină un permis de la un superior; același principiu se aplică și în cazul în care aceștia trebuie să depună mărturie în instanță.
Personalul MIT are următoarea structură:
– studii – primare (3,7%), liceale (29,1%) și superioare (67,2%);
– grupuri de vârstă – 23-25 (9,3%), 26-35 (38,3%), 36-45 (35,8%),46-55 (14,9%), 56-65 (1,7%);
– sex – bărbați (82%), femei (18%).
În decembrie 2007, MIT-ul a anunțat restructurarea agenției, motivând că actuala structură datează din vremea Războiului Rece. Reformarea MIT fusese anunțată de subsecretarul Emre Taner încă din ianuarie 2007, acest demers fiind susținut și de partidul turc de guvernământ – Partidul Dreptății și Dezvoltării.
Obiectivele urmărite erau următoarele:
– înlocuirea echipamentelor depășite cu altele performante;
– acordarea unei importanțe sporite informațiilor din surse externe;
– angajarea de vorbitori de limbile engleză, georgiană, armeană, arabă, persană, bulgară, rusă, greacă și alte dialecte turcești;
– creșterea procentajului de femei angajate de MIT, de la 18% la 50%;
– personal mai tânăr și mai bine pregătit profesional (obligativitatea obținerii unei diplome de studii superioare);
– formarea echipei de absolvenți de studii superioare în cadrul Centrului de Cercetări Strategice, care să abordeze teme referitoare la amenințările interne;
– lansarea unui proiect de colaborare cu alte servicii de informații externe în vederea schimburilor de informații, în timp real;
– atribuire a unor competențe suplimentare liderilor regionali;
– creșterea transparenței MIT;
– renunțarea constrângerii angajaților MIT de a locui în același loc – aceștia urmând a locui în centre rezidențiale, dar continuând să își ascundă identitatea și locul de muncă.
Bugetul
Cheltuielile MIT sunt acoperite din bugetul alocat unui segment special din cadrul Biroului Primului Ministru. În cazul în care sumele alocate în timpul anului fiscal nu sunt suficiente, Ministerul de Finanțe va aloca fonduri suplimentare. Subsecretarul MIT decide cum vor fi cheltuite fondurile.
Sediul
Locuințele personalului și sediile birourilor MIT se află într-un complex în Ankara, districtul Yenimahalle.
Alte structuri informative naționale cu care cooperează MIT:
– “Statul Major General” (Genelkurmay Baskanligi/ GB) – instituție subordonată direct Primului Ministru; GB coordonează activitatea „J2” – serviciul de informații interne și externe al armatei.
GB are funcții de comandă și control asupra structurilor informative ale celor trei forțe armate turcești – armata, marina și aviația.
– „Unitatea de Informații și de Combatere a Terorismului din cadrul Jandarmeriei” („Jandarma Ýstihbarat ve Terörle Mücadele”/ JITEM) – în 1995 existau informații despre înființarea unei ramuri informative în cadrul jandarmeriei turce. Existența acestui organism este contestată de oficialitățile guvernamentale turce, care susțin că JITEM ar fi o unitate clandestină a jandarmeriei.
Despre JITEM se pretinde că ar fi organizat atacuri cu bombă împotriva zonelor cu puternică opoziție kurdă (noiembrie 2005) și că ar fi fost implicată în asasinate, răpiri, dispariții misterioase și trafic cu droguri.
– „Direcția Generală pentru Securitate” (Emniyet Genel Müdürlügü/ EGM) – constituie forțele de poliție turce; pe lângă atribuțiile specifice, mai deține și prerogative din domeniul informativ, în plan intern – coordonează operațiunile de securitate internă și de culegere de informații de securitate și cu relevanță pentru siguranța națională a Turciei.
Despre activitatea MIT există puține informații:
Anul 1993 se evidențiază datorită numirii în fruntea MIT a unui diplomat de carieră, Sonmez Koksal, acesta fiind primul civil desemnat la conducerea serviciului turc de informații.
În 1995, media rusești au lansat o campanie de presă împotriva serviciilor de informații ale Turciei, invocând implicarea acestora în criza din Cecenia. Sursa invocată a fost un raport emis de Serviciul Federal de Informații al Rusiei (FSB) care ar fi conținut declarațiile cetățeanului turc Ishak Kasap, arestat la 23.04.1995, în Daghestan, presupus a fi agent MIT. Printre altele, media rusești invocau faptul că serviciile turcești: ar fi desfășurat activități subversive împotriva Rusiei; ar fi efectuat culegeri de informații din surse clandestine în Cecenia, Daghestan și Azerbaidjan; ar fi utilizat teritoriul Azerbaidjanului pentru infiltrarea de agenți în Daghestan și Cecenia; ar fi acordat sprijin organizațiilor teroriste simpatizante ale separatiștilor ceceni; ar fi furnizat echipamente, bani și consilieri informativi separatiștilor ceceni și ar fi recrutat cetățeni turci pentru a lupta alături de cecenii separatiști.
În februarie 1998, MIT s-a remarcat prin participarea, împreună cu CIA și serviciile de informații elene, la capturarea liderului PKK, Abdullah Ocalan, în Kenia.
În iulie 1999, activistul Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), Cevat Soysal (alias Cemil-Mehmet Hoca), a fost capturat în Moldova și predat serviciilor turce de informații. După capturare, Soysal a acuzat MIT că ar fi utilizat tortura împotriva sa, cât timp s-a aflat în custodia serviciului.
În iulie 2004, presa de limbă kurdă a acuzat MIT-ul că ar desfășura activități de spionaj în sudul Kurdistanului irakian și că ar deține centre în orașele Amadiyah, Sulaymaniyah, Diyana, Kirkuk, Hewler [Erbil], Zakho (centrul operativ) și Duhok, pentru a supraveghea activitatea membrilor PKK. Potrivit aceleiași surse, MIT ar fi început să se infiltreze în Sudul Kurdistanului încă din 1991.
În acest sens, în octombrie 2005, presa informa că subsecretarul MIT Emre Taner s-a întâlnit, în secret, în Kurdistanul Irakian, cu liderul Partidului Democratic din Kurdistan (KDP), Massoud Barzani. Întâlnirea acestora a avut loc în Salahaddin, unde se află un alt sediu al MIT. Potrivit speculațiilor din presă, cei doi au dezbătut problema activității PKK și modalitățile de combatere a acesteia.
În 2005, după înaintarea demisiei lui Senkal Atasagun, presa turcă informa despre potențiala numire în funcția de subsecretar adjunct al Direcției de informații a unei persoane de sex feminin, de 54 de ani. Aceasta ar fi activat ca șef regional și ar fi avut experiență în domeniul organizațiilor subversive, separatismului kurd și PKK (aceasta fiind și cea care l-ar fi interogat pe Ocalan). Aceeași sursă remarca faptul că, în ultimul timp, numărul femeilor numite în poziții importante în cadrul MIT a crescut.
Tot în 2005, potrivit Raportului elaborat de Departamentul american de Stat privind activitatea teroristă în Europa și Eurasia, Poliția națională a Turciei, împreună cu MIT, au organizat o amplă campanie antiteroristă soldată cu reținerea mai multor suspecți de terorism.
La începutul lunii ianuarie 2007, în cadrul ceremoniei de celebrare a 80 de ani de activitate a MIT, subsecretarul Taner Emre a adresat un discurs în care declara că Turcia este amenințată și critica tacticile tradiționale adoptate de turci, menționând, de asemenea, că „MIT-ul ar trebui să devină un serviciu de informații modern, capabil să combată amenințările strategice și care să beneficieze de un personal mai flexibil”. Declarațiile lui Taner au provocat reacții în presa turcă.
În data de 17 ianuarie 2007, în timpul unei conferințe de presă, Ministrul de Stat Abdüllatif Șener a dezvăluit involuntar conținutul unei scrisori secrete ce i-a fost adresată de către subsecretarul MIT. În scrisoare, Emre Taner deplângea dificultățile întâmpinate de serviciile naționale de informații în obținerea mandatelor de interceptare a comunicațiilor și solicita adoptarea unor amendamente legislative astfel încât competențele MIT să fie sporite.
În martie 2007, publicația de limbă turcă „Tempo” vehicula anumite informații privind un raport secret elaborat de MIT, în octombrie 2006, despre petrolul din zona Kirkuk. Potrivit publicației, raportul avertiza instituțiile statului asupra pericolelor din regiune și a planurilor Guvernului Regional Kurd de a obține controlul acesteia.
În ianuarie 2008, au avut loc operațiuni armate majore desfășurate în provinciile Gaziantep și Kahramanmaraș, soldate cu arestarea unor suspecți Al-Qaeda, la operațiuni participând și agenți MIT și CIA. De menționat este faptul că suspecții se aflau sub supravegherea acestor agenții încă din 2004.
Autor: Centrul Surse Deschise
