Economia reală și piața muncii au un impact important asupra inserției socio-ocupaționale. Criza financiară actuală, urmată de criza economică acutizează procesele sociale. Inserția și reinserția socio-ocupațională se realizează din ce în ce mai greu, uneori generând convulsii sociale.
Degradarea proceselor macroeconomice atrage disfuncții în mecanismele sociale. Instituțiile se reconfigurează. De cele mai multe ori, reconstrucția instituțională se realizează greu și târziu. Răspunsul acestora la probleme sociale se defazează. Apar confuziile și indeciziile, generate de o relativizare a evaluărilor. Costurile sociale cresc. În mod evident, apar, pentru contigente semnificative, primele “simptome” ale excluziunii sociale.
Accesul la serviciile de ocupare și “starea de neocupare“ sunt cele mai grave. De acum începe “disoluția“ capacității de inserție și reinserție socială.
Iată, așadar, o schiță sumară a mecanismelor subtile ce poate genera deficit integrativ. Materialul își propune să schițeze doar componenta de ocupare.
Statele membre ale UE nu au încă o evaluare exactă asupra impactului social și, implicit, asupra ocupării forței de muncă pe care le va avea criza financiară, în special din cauza modificărilor rapide de situație și a faptului că există puține informații statistice care să reflecte cele mai recente evoluții. Majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au identificat modificări negative ale climatului economic și de ocupare a forței de muncă în ultimele luni sau chiar săptămâni. Cu toate acestea, rata somajului, în primul trimestru, la nivel european a crescut doar cu 0,1 puncte procentuale. Pentru tineri a fost înregistrată o creștere de 0,2 puncte procentuale. Comisia Europeană estimează o creștere redusă a ocupării forței de muncă în perioada 2009-2010 (250 de mii de locuri de muncă). În 2008, s-a înregistrat o creștere a ocupării la nivel european de 0,9%, urmată de o scădere de 0,5% în 2009, iar pentru 2010 este previzionată o scădere pronunțată, urmată de o perioadă de acalmie pe piața europeană a muncii, fără modificări considerabile. La nivelul statelor membre sunt previzionate scăderi considerabile ale ocupării în statele baltice, Irlanda, Spania și Marea Britanie. Majoritatea statelor membre se vor confrunta cu scăderi ale ocupării până la sfârșitul anului 2009, excepție făcând Polonia și Italia. O creștere ridicată a ratei șomajului se estimează în țările baltice și Spania, cu aproape 5 puncte procentuale.
Alte state care prognozează creșteri semnificative ale ratei șomajului sunt: Franța, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Suedia și Germania. Comisia Europeană a structurat răspunsurile primite de la statele membre la chestionarul privind impactul crizei financiare asupra economiei și ocupării forței de muncă în funcție de impactul crizei resimțit de statele membre și de modul de răspuns la provocări.
Principalele măsuri adoptate de statele membre pentru a reduce efectele crizei financiare:
– măsuri macroeconomice și acțiuni de stabilizare a situației financiare a întreprinderilor;
– măsuri fiscale și reduceri de taxe (cota de impozitare a salariului, TVA, contribuțiile la fondurile de securitate socială), pentru a susține creșterea cererii și susținerea familiei (transport, impozitul pe proprietate, ipotecile);
– reducerea poverii administrative/costuri de afaceri;
– fonduri strategice de ajutor pentru a susține economia.
În ceea ce privește politicile de ocupare a forței de muncă, statele membre s-au concentrat pe măsuri active de ocupare pentru grupurile vulnerabile și de asistare a persoanelor concediate colectiv. Orientarea, consilierea, formarea profesională sunt, de asemenea, măsuri menționate în mod frecvent de statele membre. În unele state, au fost flexibilizate prevederile contractuale și încurajată munca cu timp parțial, ca alternativă la reducerile de personal.
Acțiuni pentru consolidarea performanței pieței muncii
Direcțiile de reformă ale pieței muncii din România trebuie să vizeze o serie de provocări pe termen scurt, mediu și lung. O focalizare exclusivă pe efectele imediate ale crizei economice și financiare riscă să reducă șansele de rezolvare a unor probleme fundamentale în domeniile ocupării și formării forței de muncă.
Provocări
– integrarea pieței muncii autohtone în piața unică europeană (influențe imediate, dezechilibre în cererea și oferta pe piața muncii);
– adaptarea forței de muncă la noile cerințe de calificări (nivel general mediu de educație, forța de muncă pregătită la nivel universitar înregistrează printre cele mai scăzute ponderi în forța totală de muncă din UE, participare extrem de scăzută la educație și formare pe întreg parcursul vieții, rata de părăsire timpurie a școlii);
– scădere demografică (efectele vor fi resimțite începând cu 2010-2011);
– capacitate scăzută de anticipare a schimbărilor pe piața muncii (prognoza calificărilor, a competen-țelor solicitate și ajustarea sistemelor educaționale și de formare la cerințele pe termen lung ale economiei);
– discrepanțe majore între mediul urban și mediul rural în ceea ce privește educația și formarea, ocuparea forței de muncă (mai ales calitatea ocupării), șomaj, incluziune socială;
– grupuri vulnerabile din punct de vedere social.
Direcții strategice
– reformarea sistemelor de activare (Serviciul Public de Ocupare – SPO) și de protecție socială pasivă (sistemul național de asistență socială), în sensul integrării furnizării serviciilor și prestațiilor pentru toate persoanele apte de muncă;
– reformarea sistemului de formare profesională continuă;
– operaționalizarea Autorității Naționale pentru Calificări (ca instituție-cheie pentru corelarea sistemului educațional și de formare, inițial și continuu, cu cerințele angajatorilor și evoluția pe termen lung a pieței muncii; dezvoltarea standardelor ocupaționale și a altor instrumente esențiale pentru organizarea formării profesionale continue FPC);
– alocarea masivă de fonduri pentru pregătirea salariaților, șomerilor și persoanelor inactive;
– îmbunătățirea serviciilor de informare în carieră și formare profesională oferite de Serviciul Public de Ocupare SPO;
– instituirea, în colaborare cu partenerii sociali, a unor mecanisme eficiente de anticipare a nevoilor și provocărilor pe piața muncii în ce privește cerințele de calificări, potențialul de dezvoltare sau regres al anumitor sectoare economice consolidarea capacității actorilor de pe piața muncii pentru un management performant al adaptării la schimbările de ordin economic și social;
– reformarea sistemului de stimulare financiară a angajatorilor pentru crearea de noi locuri de muncă și integrarea în muncă a persoanelor dezavantajate (creșterea atractivității măsurilor de stimulare oferite, evitarea distorsionării pieței, reducerea birocrației);
– sprijinirea, cu prioritate, a sectorului IMM ca domeniu expus turbulențelor economice (dificultăți de finanțare), dar și ca potențial motor de redresare, prin capacitatea ridicată de adaptare la noile cerințe sauoportunități ale pieței;
– strategii focalizate pe susținerea modernizării agriculturii (în acest moment, acest sector se situează departe de potențialul său și generează presiuni pe piața muncii, muncă informală, forță de muncă slab pregătită profesional, chiar proces de de profesionalizare) și pe dezvoltarea sectorului servicii (în principal, prin asigurarea unei forțe de muncă cu competențe specifice acestui sector).
O dimensiune esențială a strategiei de depășire a crizei economice și financiare este stimularea cererii de forță de muncă a angajatorilor.
Prioritățile trebuie să vizeze:
– sprijinirea întreprinderilor și persoanelor care desfășoară activități independente, prin acces la surse de finanțare a activităților economice, fie prin credite cu dobândă avantajoasă, oferite ca măsură activă de ocupare, fie prin grant-uri oferite din Fondul Social European, Prog ramul Operațional Sectorial; Dezvoltarea Resurselor Umane;
– stimularea mobilității geografice interne, prin reorientarea forței de muncă spre zonele cu deficit de personal;
– dezvoltarea competențelor forței de muncă, în concordanță cu cerințele pieței muncii;
– constituirea unei Comisii tripartite pentru elaborarea unui program anti-criză.
Acțiuni care să vizeze cei doi actori ce intervin pe piața muncii:
a) furnizorii privați de servicii pentru formare profesională continuă și pentru stimularea ocupării forței de muncă:
– consolidarea statutului pe piața de servicii specializate pentru forța de muncă, prin extinderea rețelei de furnizori privați și acoperirea omogenă a teritoriului (reducerea discrepanțelor regionale și mai ales, urban-rural) și prin îmbunătățirea calității serviciilor oferite;
– încheierea de parteneriate cu furnizorii privați de servicii pentru a oferi măsuri de ocupare și formare profesională grupurilor sociale afectate de dificultățile economice;
– facilitarea accesului la surse de finanțare disponibile din Fondul Social European Prog ramul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane;
b)Serviciul Public de Ocupare SPO – (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă):
– implementarea unor politici active ale pieței muncii, direcționate prin evaluarea de impact și adaptarea modului de implementare la cerințele clienților;
– elaborarea de noi măsuri active și noi sisteme de activare pentru grupurile dezavantajate;
– consolidarea capacității instituționale a Sistemului Public de Ocupare pentru dezvoltarea funcției sale de incluziune activă;
– reformarea modului de relaționare cu întreprinderile pentru a crește vizibilitatea SPO și atractivitatea serviciilor oferite.
În mod evident, o strategie națională pentru inserția și reinserția socio-ocupațională este necesară. Obiectivele și direcțiile de acțiune sunt multiple. Este necesară o abordare integrată a politicilor sociale.
Nevoia de complementaritate este rațională atât pentru eficientizarea acțiunilor sociale, cât și pentru gestionarea pozitivă a resurselor.
Autor: Eugen Blaga
