În memoria instituţională, antiterorismul constituie simbolul identitar al unei profesii pentru care asumarea riscului, devotamentul necondiţionat şi spiritul de echipă pot echivala cu sacrificiul suprem.
La începutul anilor ”70 fenomenul terorist lua amploare, apropiindu-se de graniţele României. Atentatul terorist de la Jocurile Olimpice de la Munchen din anul 1972, executat de către organizaţia palestiniană teroristă Septembrie Negru asupra lotului olimpic israelian şi soldat cu 11 victime, genera premisele pentru ceea ce avea să devină terorismul în lume. Incidentele teroriste din Europa erau din ce în ce mai frecvente.
Ca reacţie firească de autoprotecţie, din anul 1974 putem vorbi de o preocupare accentuată a ţării noastre ce a avut ca rezultat constituirea unei structuri specializate, căreia i-au fost încredinţate spre gestionare responsabilităţi antiteroriste.
Contextul operativ al anilor 70 reţine efortul autorităţilor de a forma şi dezvolta conceptual o componentă acţională dedicată gestionării ameninţărilor la adresa securităţii aviatice. Astfel, a luat naştere Grupul Operativ Şoimii, antrenat să descopere potenţialele surse de pericol şi, după caz, să elimine producerea unor atacuri teroriste pe durata zborurilor, atât pe cursele interne, cât şi pe cele internaţionale ale companiilor româneşti de aviaţie.
Ca urmare a evidenţierii, la vremea respectivă, a unor focare de ameninţări teroriste care vizau România, direct sau indirect, structura nou creată a evoluat conceptual, funcţional şi organizatoric.
Din perspectivă istorică, data de 19 noiembrie 1977 consemnează prima intervenţie specializată a grupului de luptători antiterorişti, la Ambasada Egiptului din Bucureşti.
Acțiunea antiteroristă s-a desfăşurat în scopul apărării vieţii şi integrităţii personalului diplomatic existent în clădire, în urma ocupării de către un grup de studenţi arabi a sediului acesteia.
La mai puţin de o lună, la 15 decembrie 1977, avea să se înfiinţeze Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă – USLA.
Odată cu înfiinţarea acestei structuri, se deschide o nouă etapă în dezvoltarea preocupării ţării noastre în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului.
Principalele atribuţii ale USLA au constat în asigurarea securităţii pasagerilor şi aeronavelor în zbor şi la escale, controlul antiterorist şi antideturnare la aeroporturile Otopeni şi Băneasa, culegerea de informaţii pentru prevenirea şi combaterea acţiunilor teroriste, intervenţia pentru lichidarea acţiunilor teroriste, paza şi apărarea unor ambasade, reprezentanţe străine şi domicilii ale membrilor corpului diplomatic acreditat în România.
În decursul activităţii sale, USLA s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spaţiu naţional a unor membri sau simpatizanţi ai diferitelor mişcări teroriste, în scopul comiterii unor atentate. Profesionalismul celor implicaţi în prevenirea şi combaterea acestor acte a condus la contracararea acestora, de cele mai multe ori, fără producerea de victime din rândul populaţiei nevinovate.
Astfel, în decembrie 1984, în faţa Hotelului Bucureşti din Bucureşti, organizaţia disidentă palestiniană Al Fatah – Consiliul Revoluţionar, condusă de Abu Nidal, a comis un atentat terorist, soldat cu moartea unui diplomat iordanian.
Victima atentatului a fost un funcţionar al Ambasadei Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti, Azmi Al Mufti, iar implicaţiile negative ale acestei acţiuni au fost amplificate de faptul că diplomatul era rudă cu regele Hussein.
Atentatul a fost executat de către un student iordanian de naţionalitate palestiniană, Ahmad Ali Al-Hersh, aflat de mai mulţi ani în România şi care până în acel moment nu se făcuse remarcat cu nici o preocupare suspectă.
În fapt, acţiunea teroristă a reprezentat finalizarea unui îndelungat proces, la care au mai participat şi alţi membri ai grupării, unul dintre ei furnizând arma crimei , altul indicându-i lui Al-Hersh locul unde este ascunsă aceasta, iar ultimul transmiţând ordinul de trecere la atac. De asemenea, anterior executării atentatului, au fost făcute ample verificări ale traseelor de deplasare folosite de victimă, studierea împrejurimilor hotelului Bucureşti, stabilirea obiceiurilor lui Azmi Al Mufti.
Atentatul s-a înscris în campania desfăşurată în acea perioadă de către Abu Nidal împotriva reprezentanţilor oficiali ai Iordaniei, la cererea şi cu sprijinul Siriei, stat care se afla în conflict cu regimul de la Amman.
Autorităţile române au luat măsuri privind pedepsirea atentatorului şi limitarea repercusiunilor negative ale acţiunii asupra relaţiilor româno-iordaniene, reuşindu-se evitarea apariţiei unei crize diplomatice între cele două state.
La 26 mai 1985, în parcarea complexului studenţesc Grozăveşti, două elemente teroriste arabe – opozante ale regimului de la Damasc – au plasat mecanisme explozive sub autoturismele aparţinând unor lideri ai organizaţiei studenţilor sirieni din România, de orientare pro-guvernamentală.
După dezamorsarea primului dispozitiv – capcană, cel de-al doilea mecanism disimulat în caroseria autovehiculului a produs o puternică deflagraţie, ceea ce a făcut ca doi dintre specialiştii echipei pirotehnice ai USLA să-şi piardă viaţa.
La 22 decembrie 1989, întregul efectiv de cadre al USLA s-a pus în slujba revoluţiei, structura fiind trecută în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
Anul 1990 a marcat o etapă importantă în dinamica instituţională antiteroristă din România.
Înfiinţarea – la 26 martie 1990 – Serviciului Român de Informaţii, ca instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privind siguranţa naţională, a permis transferul responsabilităţilor privind activitatea antiteroristă de sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale şi includerea acestora în sfera preocupărilor Serviciului.
Astfel că, la 4 aprilie 1990, USLA a fost preluată de către SRI iar la 1 iulie 1990 a fost reorganizată sub titulatura Brigada Antiteroristă – BAT.
Activitatea BAT a fost conceptualizată astfel încât să acopere unitar cu resursă umană specializată atât domeniul culegerii de informaţii, cât şi protecţia antiteroristă a misiunilor diplomatice şi gardarea demnitarilor, controlul antiterorist – antideturnare pe aeroporturile civile, intervenţia antiteroristă şi intervenţia pirotehnică.
Atentatele de la 11 septembrie 2001, din SUA, au plasat lupta antiterorista în topul listei de priorităţi a fiecărui stat. Odată cu conştientizarea faptului că terorismul religios poate lovi oriunde şi pe oricine şi nu se mai limitează doar la ţări preponderent asiatice sau africane, majoritatea occidentalilor şi-au revizuit modalitatea de abordare a fenomenului terorist.
România s-a aliniat demersului global, acordând o importanţă deosebită prevenirii şi combaterii terorismului, astfel că, în noiembrie 2001 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a desemnat Serviciul Român de Informaţii ca autoritate naţională în domeniul antiterorismului.
România a fost printre primele ţări din sud-estul Europei care după 11 septembrie a avut iniţiativa elaborării unui document doctrinar, destinat valorificării intereselor şi necesităţilor de securitate ale societăţii româneşti prin adoptarea, în aprilie 2002, a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului.
Strategia a reprezentat primul rezultat concret al activităţii de cooperare eficientă între instituţiile care asigurau securitatea naţională şi care – sub coordonarea tehnică a SRI – avea să devină, începând cu luna iulie 2002, Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT).
Începând cu luna martie 2003, se înfiinţează Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA) căruia i s-au atribuit sarcini de interfaţă a SRI cu SNPCT, în măsură să asigure relaţionarea interinstituţională pentru continuarea demersurilor comune de configurare normativă a activităţii Sistemului.
Cu această ocazie, s-a inaugurat, în cadrul CCOA, intrarea în funcţiune a liniei telefonice gratuite 0800 800 100, destinată publicului larg pentru semnalarea unor activităţi cu potenţial terorist.
Din aprilie 2004, sub denumirea de Sistem Naţional de Alertă Teroristă (SNAT) în exercitarea prerogativelor de autoritate naţională în materie antiteroristă, SRI aplică gradual măsurile de prevenire/ contracarare/ combatere a vulnerabilităţilor/ riscurilor/ ameninţărilor/ stărilor de pericol ce puteau favoriza comiterea de atacuri teroriste pe teritoriul României.
Aportului României la gestionarea ameninţării teroriste în arealul comunitar, a condus la obţinerea de rezultate bune şi foarte bune, constatate cu ocazia celor două misiuni peer-review a UE (2005 şi 2008) privind evaluarea Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului ca mecanism de cooperare interinstituţională.
În cadrul activităţilor derulate de instituţiile şi autorităţile SNPCT, componenta de prevenire şi combatere a terorismului include şi atribuţii ce ţin de desfăşurarea de activităţi de comunicare publică în domeniu, desfăşurate sub coordonarea Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă.
În acest sens, în anul 2007, a fost adoptată Strategia de comunicare şi diseminare a informaţiilor pentru prevenirea şi limitarea efectelor unei situaţii de risc terorist sau a unei crize teroriste care are drept scop completarea cadrului general ce reglementează desfăşurarea activităţilor de informare şi relaţii publice destinate optimizării continue a pregătirii populaţiei în scopul prevenirii şi limitării efectelor unui atac terorist.
În baza acestei Strategii s-au dezvoltat o serie de documente subsecvente care stau la baza desfăşurării activităţilor de comunicare publică în domeniu, în măsură să contribuie la formarea educaţiei de securitate a populaţiei, în vederea manifestării unei opinii publice corecte în planul măsurilor adoptate în potenţialele situaţii de alertă teroristă. În acest scop, cooperarea interinstituţională în domeniul comunicării publice se realizează unitar, prin intermediul Reţelei de experţi comunicatori ai Sistemului RecS – fiind parte integrantă a mecanismului naţional de prevenire şi combatere a terorismului.
Element de identitate pentru ansamblul activităţilor de comunicare publică, asumate de SNPCT, RecS reprezintă ECHIPA cu atribuţii eminamente proactive, proiectată să funcţioneze atât în condiţii „de pace”, cât şi pe durata unei crize teroriste.
În situaţia producerii unui atentat terorist, pe suportul logistic al CCOA, se va activa Centrul Naţional de Acţiune Antiteroristă (CNAA), iar RecS – în formatul de cooperare existent – va constitui „argumentul” care va modela „vocea unică” a CNAA.
RecS, prin activitatea proprie, pune în practică măsurile instituţionale dedicate responsabilizării populaţiei în ceea ce priveşte importanţa problematicii de securitate şi necesitatea implicării active în susţinerea activităţilor destinate protejării şi promovării valorilor de securitate.
Totodată, RecS sprijină activ percepţia corectă a societăţii asupra valorilor, intereselor şi necesităţilor de securitate, reflectate prin atitudini, motivaţii şi comportamente necesare protejării acestora faţă de diverse agresiuni potenţiale.
Dincolo de realizarea punctuală a comunicării publice în situaţii de criză, Serviciul Român de Informaţii şi-a propus să contribuie permanent la consolidarea culturii de securitate a publicului larg, atât pentru conştientizarea riscurilor şi ameninţărilor care îl pot viza direct cât şi pentru asigurarea percepţiei unei imagini instituţionale corecte, a unei instituţii ai cărei angajaţi pun patria şi cetăţenii săi mai presus de propriile vieţi, sub deviza Patria a priori.
Peste generaţii, acordând profilului antiterorist un loc de onoare în orizontul preocupărilor sale dedicate formării şi dezvoltării culturii organizaţionale, Serviciul comemorează, an de an, la 24 decembrie, ZIUA LUPTĂTORULUI ANTITERORIST, înclinând, in memoriam, drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi.
