Marea Neagră, o şansă pentru securitatea energetică a Uniunii Europene

Bazinul Mării Negre are un rol esenţial pentru poziţia strategică a României, nu numai pentru că reprezintă un coridor de transport trans-continental, care leagă Europa de Asia şi de Orientul Apropiat, ci şi pentru că pe platforma continentală a ţărilor riverane de la Marea Neagră au fost descoperite importante zăcăminte de petrol şi gaze.

Litoralul Mării Negre, în lungime de aproximativ 4.000 km, este distribuit în mod neuniform între cele şase state riverane: Turcia 34%, Ucraina 31% (înainte de autoproclamarea Republicii Crimeea în anul 2014), Rusia 15%, Georgia 14%, Bulgaria 7% şi România 6%.

Oportunităţi pentru România

În afară de resursele energetice din Marea Neagră, România deţine şi infrastructuri în domeniul naval şi petrolier, având rafinării, platforme de foraj şi de extracţie, importante infrastructuri maritime comerciale şi forţe militare care pot juca un rol deosebit în noua arhitectură geopolitică şi strategică euro-asiatică.

Potrivit analizelor efectuate de Energy Information Administration (EIA), Strâmtoarea BOSFOR, care delimitează Asia de Europa, conectând Marea Marmara de Marea Neagră este utilizată pentru tranzitul petrolului din regiunea Mării Caspice către ţările mediteraneene. Platforma continentală a Mării Caspice este una dintre cele mai bogate regiuni petrolifere din lume. În anul 2009, aproximativ 2.9 miliarde de barili pe zi de ţiţei au tranzitat strâmtoarea, al cărei canal navigabil are o lungime de 17 mile.

Din punct de vedere al aprovizionării cu energie, un factor de risc pentru comunitatea europeană îl constituie un eventual blocaj al Strâmtorii Bosfor. Această situaţie ar genera costuri suplimentare pentru rutele ocolitoare, dar şi întârzierea în livrarea resurselor energetice necesare atât în industria energetică cât şi în domeniul transporturilor din Uniunea Europeană.

Din aceste considerente, explorarea, dezvoltarea şi exploatarea ţiţeiului şi gazelor naturale de pe platforma continentală românească a Mării Negre constituie o sursă alternativă de aprovizionare a Europei cu resurse energetice, dar şi un factor de stabilitate pentru Uniunea Europeană. Europa îşi poate reduce, astfel, dependenţa de sursele externe.

În această direcţie compania Black Sea Oil and Gas a întreprins deja demersuri prin concesionarea zăcămintelor Ana şi Doina din zona Pelican XIII şi Midia XV din Marea Neagră, potrivit mass-media, aflându-se în faza de implementare a proiectului intitulat Midia Gas Development Project. Acesta cuprinde cinci sonde de producţie offshore, un sistem de producţie submarină a gazelor naturale, o platformă de producţie maritimă, o conductă de transport al gazelor naturale, compusă dintr-o secţiune maritimă de 126 km şi una pe uscat şi o instalaţie de tratare a gazelor pe uscat.

Bazinul Mării Negre prezintă un interes deosebit din punct de vedere al poziţiei geostrategice şi al resurselor energetice naturale de care dispune, cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că acestea sunt epuizabile. Un exemplu în acest sens îl constituie resursele estimate la nivelul sondei Domino-1 din perimetrul Neptun, care reprezintă echivalentul producţiei României pe 4-8 ani (aproximativ 42-84 miliarde de mc.), potrivit evaluărilor Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră.

Conflictele regionale şi securitatea energetică

Ţările riverane de la Marea Neagră au demarat diverse lucrări de prospecţiuni şi explorare a platformei continentale, prin atragerea companiilor internaţionale, deşi au existat şi mai există încă probleme în ceea ce priveşte delimitarea platoului maritim al Mării Negre la nivel interstatal.

Regiunea Mării Negre nu prezintă garanţii de securitate, dinamica politico-economică fiind în continuă transformare. Printre conflictele cu repercusiuni în plan energetic, pe linie de explorare, dezvoltare şi exploatare a resurselor de ţiţei şi gaze naturale de pe platoul continental se numără:
– conflictul ucraineano-român soluţionat pe cale diplomatică, prin intermediul jurisprudenţei internaţionale (Zona de N-V a Mării Negre a fost disputată la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga în procesul cu Ucraina privind delimitarea Platoului Continental şi zona economică exclusivă din N-V Mării Negre. Acest proces, cu numeroase runde de negocieri, intentat la 16.09.2004 şi finalizat la 03.02.2009, s-a încheiat cu obţinerea de către România a drepturilor suverane de explorare şi exploatare a 79,34% dintr-o suprafaţă de 12 200 km2, respectiv a circa 9700 de km2 de platou continental şi zonă economică exclusivă, potrivit datelor furnizate de Ministerul Afacerilor de Externe pe site-ul oficial),
– conflictul ruso-ucrainean privind autoproclamarea Republicii Crimeea.

Federaţia Rusă deţine importante rezerve de petrol, infrastructura necesară transportului şi livrării de petrol, gaze naturale şi produse petroliere pe pieţele principalilor consumatori, devenind astfel, cel mai important concurent de pe piaţa Europei Occidentale. De asemenea, Rusia depune eforturi constante pentru dezvoltarea de noi resurse.

Autoproclamarea Republicii Crimeea a avut loc în anul 2014, după toate eforturile depuse de Ucraina de a deveni independentă din punct de vedere energetic faţă de Rusia, lucru realizat de altfel în foarte mare măsură.

Anterior anului 2014, Ucraina cunoştea o creştere puternică a activităţilor de explorare, dezvoltare şi exploatare a resurselor de ţiţei şi gaze naturale din proximitatea Peninsulei Crimeea, în perimetrul gazeifer Galiţinskaya, prin intermediul fostei companii de stat „CHERNOMORNEFTEGAZ”. Dintre achiziţiile pe linie de exploatare a resurselor energetice ale companiei menţionate face parte şi platforma de foraj maritim denumită simbolic la acea vreme „NEZALEJNOSTI” (trad. din ucr.: „Independenţă”).

Odată cu preluarea controlului asupra Peninsulei Crimeea (situată la o distanţă de numai 230 km de frontiera cu România), Federaţia Rusă a preluat indirect, prin intermediul „Republicii Crimeea” şi controlul asupra resurselor energetice din zonă.

La doi ani de la anexarea Peninsulei Crimeea, acţiune considerată ilegală de către organismele internaţionale, preşedintele Federaţiei ruse, Vladimir Putin a lansat un proiect de importanţă strategică, respectiv un pod peste strâmtoarea Kerci. Ideea nu este nouă, primul proiect fiind propus de Ţarul Nicolae al II-lea, în anul 1910. Varianta actuală a podului va avea o lungime de 19 km, două benzi rutiere şi o cale ferată. Construcţia, care va lega regiunea Rostov pe Don din Rusia de capitala Crimeei, Simferopol, va permite traficul a 40 000 de vehicule pe zi. La începutul lucrărilor ministrul Transportului, Maxim Sokolov, anunţa finalizarea construcţiei în decembrie 2018. În prima jumătate a lunii mai a acestui an preşedintele rus inaugura, deja, tronsonul rutier al podului, la volanul unui camion.

Un potenţial risc pentru România, în cazul în care ar activa pe cont propriu şi nu ar face parte din formatele bilaterale şi multilaterale din regiune, ar fi anexarea insulei Şerpilor de către Rusia, după modelul Peninsulei Crimeea. Acest lucru ar avea ca şi consecinţă încălcarea Deciziei Curţii de la Haga cu privire la insula Şerpilor care a fost disputată în trecut de România şi Ucraina. Potrivit unui astfel de scenariu Rusia ar putea emite, ulterior, pretenţii asupra zonei economice maritime din proximitatea României, în zonele de explorare şi exploatare a resurselor energetice care conferă un plus de independenţă energetică.

Evoluţiile geopolitice recente plasează România în zona de confruntare a intereselor principalilor actori, inclusiv în domeniul activităţii informative.

Păstrarea lanţului de aprovizionare

„Prin securitate energetică internaţională se înţelege caracteristica relaţiilor internaţionale, care cuprinde indicatori cum ar fi stabilitatea dezvoltării statelor, apărarea acestora în faţa ameninţărilor din exterior, asigurarea suveranităţii şi independenţei tuturor statelor recunoscute de comunitatea mondială. Mijloacele principale de asigurare a securităţii energetice internaţionale sunt acordurile bilaterale privind asigurarea securităţii reciproce, intrarea statelor în alianţele multilaterale, organizaţiile internaţionale mondiale, structurile şi instituţiile regionale pentru menţinerea securităţii, demilitarizarea şi democratizarea ordinii politice internaţionale şi instaurarea supremaţiei dreptului în relaţiile internaţionale.”

Potrivit evaluărilor Energy Information Administration (EIA), piaţa de desfacere internaţională a produselor obţinute din industria de exploatare a ţiţeiului depinde de fiabilitatea transportului maritim.

Blocarea unui punct nodal, cum ar fi de exemplu Strâmtoarea Bosfor, care leagă Marea Marmara de Marea Neagră, chiar şi temporar, ar conduce la întreruperea lanţului de aprovizionare cu combustibil. Închiderea unor astfel de puncte de trecere ar necesita utilizarea de rute maritime alternative mai lungi, generând costuri suplimentare de transport, în timp ce pentru alte puncte de trecere sunt limitate rutele alternative.

România, un jucător important pentru Europa

Dispariţia Tratatului de la Varşovia, pe fondul dezmembrării fostei Uniuni Sovietice, a avut ca efect advers apariţia unor focare de conflict interetnic, conducând la transformarea regiunii Mării Negre într-o zonă cu grad sporit de risc, marcată în principal de disputele de natură politico-economică dintre riverani, dar şi de preocuparea altor state, chiar neriverane, de a-şi revizui interesele în zonă.
Întreruperile sistematice în furnizarea gazelor naturale din Federaţia Rusă pe tronsonul ucrainean de tranzit, indiferent de motiv (politic sau comercial) au constituit un precedent, dezvăluind vulnerabilităţile sistemului şi justificând astfel, necesitatea strategică de consolidare a securităţii energetice la nivel comunitar.

Infrastructura din România, parte integrantă a infrastructurii din UE trebuie să joace un rol important pentru siguranţa transportului european. Contribuţia românească la îmbunătăţirea transportului transfrontalier se realizează prin cunoaşterea şi prevenirea riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice. Potrivit Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră, România deţine o poziţie favorabilă în sistemul de transport internaţional din Europa Centrală şi de Est. Ţara noastră poate contribui la interconectarea Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale cu sistemul vest-european şi la tranzitul gazelor din zona Mării Caspice şi Orientului Mijlociu.

Strategia naţională de apărare a României este principalul instrument care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional și, prin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, asigură cadrul strategic pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională.

România are oportunitatea cooperării în domeniul securităţii cu statele partenere din spaţiul euro-atlantic.

Organizaţiile de intelligence sunt preocupate de identificarea şi semnalarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii energetice. Realizarea obiectivelor de dezvoltare regională şi dezvoltarea infrastructurii de transport presupune cunoaşterea acţiunilor externe ce ar putea aduce atingere securităţii naţionale şi europene.

Abstract

Black Sea as a transcontinental route connecting Europe to Asia and Middle East plays an important role in oil and gas inflow from the Caspian region. Bosphorus Straits (connecting Marmara Sea and the Black Sea) are critical to global energy security according to Energy Information Administration.

The Romanian continental shelf of the Black Sea is rich in gas and petroleum deposits. Exploration, development and exploitation activities of natural gas would mean an energy alternative and safety for the Romanian and European energy markets.

As a result of the Ukrainian-Romanian issue regarding the maritime limit of continental shelf and the exclusive economic areas of the two countries, with respects to the Snake Island, Romania obtained the right to exploration and exploitation of 9700 km2 at the International Court of Justice.

Ukraine’s latest developments in the energy sector prior to Crimea’s annexation by Russian Federation in 2014 prove there is no security warranty in the Black Sea region in terms of gas fields.

International energy security means bilateral treaties between countries insuring mutual security, alliances in multilateral formats, global international organizations, regional structures and institutions that help preserve international security and last but not least international jurisprudence.

Progress can be achieved in the security sector regarding energy and transports in a multilateral format of Romania’s cooperation with NATO and EU.

Romania’s transportation infrastructure and its energetic assets places the country in geostrategic position for the mutual benefit of Romania and European countries, as well as for global gas and oil markets.

Autor: Alina Luminiţa Ispas

Total
45
Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*