Filmul „Un ghem de minciuni” (Body of Lies), adaptarea cinematografică a romanului omonim al scriitorului și jurnalistului american David Ignatius, prezintă operațiunea unui agent CIA de localizare a unui lider terorist care, după ce organizase o serie de atentate pe teritoriul Europei, era pregătit să-și continue acțiunile și în Statele Unite. Deși, la prima vedere, poate părea doar un film obișnuit de spionaj, cu misiuni dificile, scene de acțiune și intrigă elaborată, mesajul din spatele imaginilor este mult mai subtil și impresionant. Intriga romanului, apărut la câțiva ani după atentatele de la World Trade Center și intervențiile militare din Irak și Afganistan, prezintă operațiunile clandestine ale CIA împotriva terorismului în Orientul Mijlociu. Dar este posibil ca pentru o persoană interesată sau familiarizată cu domeniul intelligence filmul să dezvăluie și alte elemente, parte a unei povești ascunse, despre emoțiile și psihologia ofițerului care lucrează clandestin, în cazul nostru, Roger Ferris, ofițer CIA sub acoperire, interpretat de actorul american Leonardo DiCaprio.
În „Body of Lies”, personajul principal, Roger Ferris, contrastează puternic cu imaginea dramatizată a spionului clasic. Agentul 007 reușește să întoarcă întotdeauna situația în favoarea sa, nu cunoaște eșecul, acționează fără să își arate sentimentele sau emoțiile și dă dovadă de un calm extrem. Însă personajul întruchipat de Leonardo DiCaprio este umanizat, preocupat de soarta celor care luptau de aceeași parte a baricadei, arătând că și un ofițer cu experiență poate comite greșeli cu care este nevoit să trăiască.
Alegerea omului potrivit
Personajul Roger Ferris nu întruchipează un ofițer de intelligence obișnuit, ci unul dintre puținii care lucrează pe teren, sub acoperire. Probabil, pentru a putea lucra sub acoperire, Roger a trecut printr-un proces special de selecție, deschis doar celor care se oferă voluntari pentru astfel misiuni. Ulterior, prin teste dure, i s-au probat motivația și hotărârea. Roger și-a asumat că atâta timp cât va fi sub acoperire viața lui va fi diferită, nu într-un mod fascinant sau captivant, ci într-unul care îi va testa limitele. El va trebui să renunțe la tot ceea ce aparține unei vieți normale, la o familie stabilă sau la confortul psihologic, pentru a primi, în schimb, nu adrenalină ci doze mari și constante de cortizol și incertitudine.
Testele i-au verificat, probabil, și capacitatea de a lucra și de a lua singur decizii, dar, în același timp, și de a colabora într-o echipă, de a-și păstra calmul și a acționa eficient în condiții de stres intens, de a-și controla reacțiile impulsive sau agresive, de a-și asuma o altă identitate, de a juca un rol sau a minți și de a se opri din a face toate acestea atunci când va reveni la munca de birou. Acesta va fi momentul în care i se va cere să schimbe rolul și să adopte un comportament diametral opus celui cu care s-a identificat în timpul misiunii.
Ce ar putea fi suficient de motivant pentru un ofițer astfel încât să își dorească să treacă prin asta? Probabil, ca profil psihologic, Roger este genul de persoană care caută senzații sau experiențe noi sau poate este atras de munca sub acoperire pentru că îi oferă posibilitatea de a schimba în bine lumea în care trăiește.
Stresul activităților sub acoperire
Primul factor de stres care îl afectează pe Roger este separarea de prieteni și familie, ieșirea din zona de confort, schimbarea condițiilor de trai pe care le avea în SUA cu cele oferite de un apartament murdar din Irak. Stresul este resimțit probabil și de familia și apropiații lui, deși aceștia nu apar în film. Toate aceste schimbări au efecte pe termen lung, sugerate, de exemplu, prin divorțul de soție, amintit încă de la începutul filmului. Totuși, cel mai important și probabil greu de suportat factor de stres este permanenta singurătate. Iar aceasta nu este una fizică, deoarece este înconjurat de alți oameni, ci este singurătatea celui care trăiește ascunzându-și adevărata identitate. Singurul care îi cunoaște misiunea și îi poate înțelege situația este superiorul său, reprezentat în film de personajul Ed Hoffman, interpretat de actorul Russell Crowe. La stresul provocat de singurătate se adaugă și cel cauzat de relația tensionată cu Hoffman, care coordonează acțiunea din mediul confortabil al casei sale, cerându-i lui Roger să acționeze în moduri pe care acesta le consideră contrare celor impuse de context.
Mediul în care Roger acționează este unul al circumspecției, în care încrederea în interlocutor riscă să aducă moartea, astfel că înșelătoria devine arma supremă nu doar pentru îndeplinirea misiunii ci și pentru supraviețuire.
Riscul pierderii identității
Pentru a putea să se apropie de țintă era obligatorie identificarea cu mediul în care acționa. Dusă la extrem, aceasta riscă să schimbe comportamentul individului. În selectarea lui Roger pentru această misiune specifică, un rol important l-au jucat și cunoștințele sale despre cultura și limba arabă, în special a dialectului irakian. El se îmbracă la fel ca orice alt irakian din mediul în care lucrează, folosind inclusiv accesorii cu specific local precum inelele și brățara pe care le poartă.
Totuși, în ceea ce privește mediul în care este infiltrat, una din cele mai dificil de suportat caracteristici ale muncii sub acoperire este obligația de a acționa împotriva naturii umane de ființă socială. Roger, ca orice alt ofițer sub acoperire, trebuie să stabilească relații foarte apropiate cu oameni pe care știe că va trebui să îi trădeze sau abandoneze brusc, fără explicații. Aceste relații sunt consolidate într-un mediu în care pericolele sau vicisitudinile sunt înfruntate în comun, cu același scop. Pentru a supraviețui în aceste condiții este nevoie de unitate, de o comunitate în care încrederea și sprijinul sunt reciproce.
Această situație are efecte psihologice puternice asupra lui Roger, care știe că la un moment dat va trebui să îi trădeze sau abandoneze pe cei apropiați, cărora le-a câștigat încrederea și susținerea, un astfel de caz fiind cel al lui Hani Salaam, șeful agenției iordaniene de informații, interpretat de Mark Strong. Deși este conștient că are în față o persoană familiarizată cu schimbarea identității, ascunderea informațiilor sau înșelătoria, Hani pare să intuiască latura idealistă a personalității lui Ferris și îl avertizează pe acesta că urăște minciunile. Roger trebuie acum să aleagă între a respecta ordinele primite de la Ed Hoffman și a ține cont de avertismentul lui Hani.
Ferris nu este genul de personaj care scapă din mijlocul acțiunii fără nicio zgârietură. Nu este singurul care se folosește de alte personaje pentru a-și atinge scopul ci este, la rândul său, folosit. Pentru a umaniza și mai mult imaginea agentului, intriga include și un personaj feminin, pentru care Ferris este dispus să se sacrifice.
Iluzia salvatorului
Un alt risc în misiunile sub acoperire este generat de tipul personalității ofițerului selectat. Roger trebuie să acționeze foarte eficient singur, fiind posibil ca libertatea de acțiune, căreia i se adaugă înclinația către narcisism, să-i creeze convingerea unei misiuni personale și să-i dezvolte un complex al salvatorului. El ajunge să se perceapă pe sine drept singurul care cunoaște realitatea și măsurile care trebuie luate. Complexul salvatorului și relația tensionată cu Hoffman îl fac pe Roger să creadă că ordinele primite îl împiedică să atingă scopurile misiunii, iar asta îl determină să preia controlul operațiunii și să acționeze independent. Aceasta poate fi explicația pentru câteva dintre deciziile sale, care nu au întotdeauna consecințe pozitive, o astfel de situație ducând la moartea lui Bassam, asociatul său irakian.
Totuși, dincolo de dificultățile și de dramatismul misiunii sub acoperire, ne putem gândi, inevitabil, la viitorul lui Roger Ferris. La finalul misiunii, când se va întoarce la biroul său, Roger nu va primi mulțumiri, nimeni nu va ști ce a făcut sau care a fost impactul acțiunilor sale pentru societate. Nimeni, în afară de echipa sa, nu va cunoaște greutățile prin care a trecut sau sacrificiile pe care le-a făcut și care a fost impactul psihologic al acestora. Acesta este, probabil, motivul pentru care Roger refuză oferta lui Ed, de a lucra într-un birou din Langley, sediul central al CIA.
Drama trăită de personajul principal al ficțiunii, tehnicile de supraveghere și parteneriatele externe invocate au corespondențe plauzibile, chiar dacă nu atât de spectaculoase, în realitate. Deși suspansul și scenele de acțiune sunt cele care încântă spectatorii, la prima vedere, trăirile și emoțiile sunt cele care ne oferă o perspectivă asupra personalității și abilităților necesare unui agent pentru a duce la îndeplinire o misiune vitală pentru prevenirea pierderii de vieți omenești. Dincolo de ficțiune, pelicula ne provoacă să ne întrebăm dacă nu cumva echipa, spiritul de camaraderie și empatia sunt cu adevărat cele care asigură supraviețuirea și succesul unei operațiuni într-un mediu ostil.
Abstract
In the 2008 political thriller Body of Lies, there is more than meets the eye. In stark contrast to a classical James Bond film, a whole psychological perspective can be discovered from watching the film through different lenses, and by trying to understand the psychology of the main character during his mission. We only can imagine the training and the selection process for an undercover officer or the emotional stress felt during deployment. A person as such has to befriend and then betray, has to identify himself with the target while ignoring his personal problems caused by the nature of his work. Without proper backing from his support team, in a dangerous environment where nobody knows his real identity and he feels lonely, Roger Ferris starts to see himself as the only being capable to save the day. Acting on his own mind and ignoring any direction, Roger`s decisions prove to be wrong and even deadly.
Autor: Cristian Alexandru
