Probabil cea mai vizibilă faţă a SRI-ului o reprezintă colegii noştri care lucrează pe aeroport şi care au de îndeplinit o misiune dificilă şi solicitantă, dar esenţială pentru securitatea naţională. Ei sunt responsabili pentru siguranţa tuturor zborurilor care decolează de pe aeroporturile civile din România.
Personalul BAT şi structurile specializate din teritoriu supraveghează anumite zone publice din aeroporturi şi realizează controlul de securitate al pasagerilor, bagajelor de cabină şi de cală, expedierilor de marfă şi poştă. Niciun obiect periculos şi nicio substanţă interzisă nu trebuie să treacă de filtrele pe care le gestionează şi să ajungă, astfel, în zonele restricţionate din aeroport sau în avioane. În cazul unui incident pe aeroport, ei ar fi prima linie de intervenţie, iar Air Marshals (însoţitori înarmaţi la bordul aeronavelor) reprezintă ultima plasă de siguranţă la bordul aeronavelor.
În cele ce urmează, vă prezentăm câteva detalii interesante despre personalul BAT care asigură securitatea pe aeroporturi, dar şi despre ameninţarea teroristă la adresa aviaţiei civile, de ieri şi de azi.
1. Singurul stat european care utilizează cadre antitero
România este singurul stat european în care securitatea pe aeroporturile civile este asigurată de cadre specializate în intervenţie antiteroristă, în celelalte ţări paza şi controlul pasagerilor şi bagajelor fiind în responsabilitatea poliţiei şi firmelor private.
2. Profesionalism confirmat
Inspecţiile realizate în ultimii ani de Comisia Europeană şi European Civil Aviation Conference (organizaţie interguvernamentală) au confirmat în mod repetat gradul înalt de profesionalism la care se realizează controlul de securitate pe aeroporturile civile din ţara noastră.
3. Primul program Air Marshall
În România, primul program de tipul Air Marshal a fost implementat în anul 1972, la doar doi ani după SUA. „Şoimii” – aflaţi în subordinea unei unităţi cu profil contraspionaj – au asigurat securitatea la bordul curselor româneşti interne şi internaţionale până în anul 1989. Începând din 2008, aceasta se află în responsabilitatea Brigăzii Antiteroriste, prin intermediul însoţitorilor înarmaţi la bordul aeronavelor (IIBA).
4. O activitate conspirată
Prima misiune IIBA a avut loc după un proces riguros de pregătire, în noiembrie 2011. Activitatea însoţitorilor înarmaţi se desfăşoară conspirat, ceea ce înseamnă că nimeni de la bord, cu excepţia comandantului aeronavei, nu le cunoaşte identitatea.
5. În curând, o unitate canină
Printre proiectele în desfăşurare ale Brigăzii Antiteroriste se regăsesc dezvoltarea de panouri balistice în aeroport, un program-pilot interinstituţional de detecţie a comportamentelor suspecte şi înfiinţarea unei unităţi canine.
Cel mai probabil, „personalul” unităţii canine va fi format din ciobăneşti germani şi malinois – printre cele mai apreciate rase pentru astfel de misiuni, datorită inteligenţei şi simţului olfactiv deosebit de dezvoltat.
6. Detecţie comportamentală
Cadrele specializate în detecţia comportamentală – un concept destul de nou pe aeroporturile din ţara noastră – analizează în mod discret conduita pasagerilor prezenţi în aeroport, urmărind eventuale indicii care pot semnala un pericol.
7. Începuturile incidentelor de securitate
Incidentele de securitate au început la scurt timp după iniţierea primelor zboruri comerciale. Dispozitive explozive au fost detonate la bordul aeronavelor de pasageri în anii 1930, 1940 sau 1950, fără ca scopul să fie neapărat asimilabil unor acte de terorism. Pe lângă tentative ocazionale de asasinat politic, unele incidente erau răfuieli între bande criminale sau chiar încercări de a încasa asigurarea de viaţă a unui pasager.
8. „Moda” anilor ‘60 – ‘70
În anii 1960 şi 1970 cel mai răspândit modus operandi era deturnarea aeronavei înspre un aeroport considerat sigur de terorişti, de unde aceştia puteau formula revendicări politice (cel mai adesea în favoarea cauzei palestiniene).
Pasagerii erau sfătuiţi de autorităţi să îşi păstreze calmul şi să coopereze, deoarece incidente care să se soldeze cu victime în rândul lor sau al echipajului de bord erau relativ rare. Cel mai adesea, cei răpiţi erau eliberaţi nevătămaţi.
9. Un caz neelucidat
Cazul lui D. B. Cooper încă suscită interesul şi dă naştere la ipoteze uneori fanteziste. Pe 24 noiembrie 1971 acesta s-a îmbarcat într-un avion care zbura între Washington D.C. şi Seattle. În timpul zborului, a cerut 200.000 de dolari, ameninţând că altfel va detona bomba pe care ar fi ascuns-o în servietă. Aeronava a aterizat, Cooper a primit banii, a eliberat pasagerii, după care a decolat din nou. La un moment dat s-a paraşutat într-o zonă împădurită şi a dispărut pentru totdeauna. Deşi se crede că nu ar fi putut să supravieţuiască săriturii, rămăşiţele sale nu au fost găsite, iar identitatea sa reală a rămas necunoscută până în ziua de azi. Totuşi, o parte din bani a fost descoperită după câţiva ani, aparent abandonată într-o zonă pustie.
10. Eşecuri salvatoare
Richard Colvin Reid a ajuns cunoscut drept „the shoe bomber” după ce s-a îmbarcat la bordul unei curse Paris – Miami pe 22 decembrie 2001 şi a încercat să detoneze explozibilul pe care îl avea în pantofi. Mai mulţi pasageri au reuşit să îl imobilizeze după ce personalul de la bord l-a văzut încercând să aprindă cu chibritul un fitil care îi ieşea din încălţăminte.
Câţiva ani mai târziu, Umar Farouk Abdulmutallab a fost supranumit „the underwear bomber” după ce a încercat să pună în aplicare un plan asemănător, dar cu explozibilul ascuns în lenjeria intimă. Acesta a încercat să detoneze dispozitivul explozibil improvizat pe 25 decembrie 2009, în timpul unui zbor între Amsterdam şi Detroit, dar din fericire dispozitivul nu a funcţionat corespunzător – a luat foc fără a exploda, singurul rănit fiind chiar atacatorul.
Abstract
One very important and highly visible activity performed by the SRI is ensuring the safety of passengers and perimeters inside Romanian civil airports and aircraft. The job can be difficult and dangerous, but our colleagues’ effort never goes unappreciated.
This article presents some interesting trivia regarding the history of aviation security and the CT Brigade’s activities in this domain.
Autor: Simona Barbu-Niculescu
